Cele mai noi articole · Istorie · Politică internațională · Valori europene și occidentale

Cum se explică bizarele decizii militare și diplomatice ale SUA?

Dacă apreciați conținutul acestui blog, ne puteți oferi sprijinul dvs. printr-o donație. Vă mulțumim!

Cum se lămurește strania insistență a lui Trump asupra unei încetări a focului inexplicabile, în fond, cu Iranul, ale cărui Gărzi Revoluționare Islamice tot demonstrează lumii că intenționează să continue să provoace și să amenințe regiunea și globul?

Care sunt cauzele ciudatei rețineri vest-europene în fața pirateriei și acțiunilor mafiote ale teroriștilor și piraților islamiști, iranieni? Dar în fața celor yemeniți?

Și unii și alții blochează Strâmtoarea Ormuz, amenință comerțul maritim în Marea Roșie, provoacă ample prejudicii comerciale și economice Europei, dar sunt lăsați să-și facă de cap. La fel, teroriștii islamiști din Liban și din Gaza.

În schimb, Israelului, singura democrație care-i combate pe toți eficient, i se cere să depună armele. Să nu se mai opună terorii, amenințărilor, genocidului. Și-au consumat americanii rezervele de rachete în câteva zile de război în Iran? Chiar atât de nepregătiți să fie?

Sunt europenii depășiți complet de datoria de a se reînarma, neglijată criminal nu doar de la 24 februarie 2022, data agresiunii ruse în Ucraina încoace? Sunt atât de devastați psihic încât să se supere într-atât pe Trump din cauza poveștii (rezolvate) cu Groenlanda, încât să vrea ca islamiștii iranieni să înfrângă America (și Israelul) în Strâmtoarea Ormuz, deși o astfel de victorie a mulahilor e contraproductivă economic și pune în mare și acut pericol Europa?

Chiar nu puteau SUA și Europa să obțină debarcarea apocalipticului regim iranian, să facă astfel un bine uriaș nu doar iranienilor, ori Occidentului și democrațiilor, ci întregii lumi?

Am scris în repetate rânduri despre simptome de anemie apuseană și despre derapajele defensive și diplomatice occidentale, inspirate ideologic. Am analizat aberațiile și delirurile implicate de dogmele extremei stângi antiamericane, anticapitaliste și antisemite.

Dar aceste analize nu epuizează paleta.

Marea mită: 1,3 trilioane de dolari

A pune întrebări despre caracterul contradictoriu, pe alocuri ilogic și prea adesea contraproductiv al politicilor externe americane implică o analiză financiară și economică, nu doar politică. Pentru că aberațiile militare și diplomatice marca Trump (așa cum au fost și ale predecesorului său, Biden) par să aibă o definitivă componentă economico-financiară.

Această componentă pare, vai, a avea de-a face îndeaproape cu brutale mituiri sau manipulări bursiere.

Și nu e vorba, din păcate, doar de interesele generice ale magnaților americani. Și de manipulările bursiere legate de prețul petrolului prin declarații prezidențiale de care-i profită familia.

În cauză, după cum reliefau recent jurnaliștii de la Commentary, împreună cu Jonathan Schanzer e ”influența” externă. Banii cheltuiți în ultimii 15 ani de Qatar în interiorul Statelor Unite, după cum a reliefat un studiu citat de Jonathan Schanzer, directorul importantului think tank american numit ”Foundation for Defense of Democracies (FDD)”, Qatarul emirului al Thani a investit în ultimii 10 ani în SUA (și nu doar în universitățile de elită americane gen Harvard) nu mai puțin de 403 miliarde de dolari. Da, ați citit bine. 403 miliarde de $, potrivit FDD. Și partea leului din ei, în anii Obama și Biden, dar și în mandatele lui Trump.

În ce-a băgat banii emirul Qatarului, slugă prea-plecată a Frăției Musulmane, o organizație islamistă, teroristă, cu fațade legale, din care face parte și gruparea teroristă Hamas?  

Potrivit șefului FDD, în tehnologie militară. În biotehnologie. În operațiuni de influențare ca finanțarea petrecerilor pentru corespondenții de presă ai Casei Albe. În meciul de baseball al Congresului. În sport. În avionul prezidențial primit ca mită de Trump. În câte și mai câte.

Au cumpărat petrodolarii America, elita ei culturală, politică și mediatică? Influența achiziționată astfel ar fi costat 1300 de miliarde de dolari. Sau 1,3 trilioane, relevă șeful FDD.

Și nu doar petrodolarii sau Qatarul au cumpărat bună parte din Texas, Florida, SUA. Nu doar Frăția Musulmană, care controlează și Turcia. Ci și China comunistă, după cum s-a văzut în investigația jurnalistului Nate Friedman.

El a documentat de unde vin zecile de milioane de dolari cu care s-au cumpărat activiștii pro-teroriști, pro-islamiști și antisemiți, luând cu asalt de aproape 3 ani de zile străzile și metropolele americane spre a demonstra pentru ”Palestina” liberă.

Fondurile cu care sunt târguiți militanții provin între altele din China comunistă. De la moguli și magnați sino-americani ca Neville Roy Singham. El a finanțat organizația The People’s Forum, un hub progresist din New York, aflat îndărătul unei mari părți din proteste, conform investigațiilor jurnalistului Nate Friedman, reluat de Glenn Beck și de M.A. Rothman. Singham stă în China. Potrivit unei anchete a Congresului, mogulul din buzunarul biroului politic din Beijing a participat la instrucții ale partidului comunist, împărțind la Shanghai un birou cu propaganda oficială chineză. El a pompat 20 de milioane de $ în organizatorii protestelor americane. Banii sunt investiți în fonduri și vârâți în organe media mințind că protestele s-ar ivi și ar crește spontan.

E statul american capturat?

Nu știu să răspund acestei întrebări cheie. Nu știu nici jurnaliștii de la Commentary.

Dar, a asista la spectacolul bubuitoarelor decizii militare și politice externe puternic contradictorii și a trece în revistă declarațiile uimitoare, aiuritoare și aberante emanând de la Casa Albă, ne dau serioase motive să nutrim mari suspiciuni.

Și să fim cu atât mai îngrijorați, cu cât nici situația din vestul Europei (sau mai nou din estul ei) nu arată mult mai bine. Ba, vai, dimpotrivă.

Pentru că pe Bătrânul Continent (inclusiv în vestul său) s-au gripat grav și mecanismele democratice, care, fie și defectuos, mai funcționează încă, întrucâtva, peste ocean.  


Mai multe despre influența Qatarului și a Frăției Musulmane în SUA și Occident? Puteți accesa seria de articole dedicate acestui subiect:

O țară mică, ambiții globale – 6

(Sau cum încearcă o bucățică din deșert să obțină cu mita și cu lingușeala ce n-a putut o mare putere europeană cu forța) Acest articol este partea a-VI-a dintr-o serie dedicată influenței Qatarului și Frăției Musulmane, precum și a aliaților lor, în Vest.…

Citiți în continuare

O țară mică, ambiții globale – 5

(Sau cum încearcă o bucățică din deșert să obțină cu mita și cu lingușeala ce n-a putut o mare putere europeană cu forța) Acest articol este partea a-V-a dintr-o serie dedicată influenței Qatarului și Frăției Musulmane, precum și a aliaților lor, în Vest.…

Citiți în continuare

O țară mică, ambiții globale – 4

(Sau cum încearcă o bucățică din deșert să obțină cu mita și cu lingușeala ce n-a putut o mare putere europeană cu forța) Acest articol este partea a-IV-a dintr-o serie dedicată influenței Qatarului și Frăției Musulmane, precum și a aliaților lor, în…

Citiți în continuare

O țară mică, ambiții globale – 3

(Sau cum încearcă o bucățică din deșert să obțină cu mita și cu lingușeala ce n-a putut o mare putere europeană cu forța) Citiți aici partea I și partea a – II – a din acest serial dedicat Qatarului și lobbyului său…

Citiți în continuare

O țară mică, ambiții globale – 2

(Sau cum încearcă o bucățică din deșert să obțină cu mita și cu lingușeala ce n-a putut o mare putere europeană cu forța) Partea a-II-a din serialul despre Qatar. Puteți citi prima parte AICI Orice încercare de a depista centrul emanațiilor globale…

Citiți în continuare

O țară mică, ambiții globale (sau cum încearcă o bucățică din deșert să obțină cu mita și cu lingușeala ce n-a putut o mare putere europeană cu forța)

Partea I-a Hitler mai are fanii săi. Unii s-au aciuiat din nou, ca pe vremuri, la Heritage Foundation, cel mai mare thinktank conservator american. Mai nou, șeful fundației, Kevin Roberts, a regretat, oarecum vag și prea puțin credibil, ca i-a luat acum…

Citiți în continuare


Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Scrie un comentariu