Sobru, precis și la obiect, ca întotdeauna, premierul desemnat a negat în discuția sa cu Cristi Pantazi, la G4Media, acuzația fantezistă că ar fi fost ”înrolat într-un serviciu secret din Germania”.
De unde învinuirea complet lipsită de probe? Din adâncurile fetide și toxice ale unei societăți asaltate de manipulatori, dezinformatori și propagandiști. E o acuză-calomnie de tipul celor vehiculate tot mai des de extremiști împotria inamicilor lor, în ideea ă, în lipsă de dovezi și de argumente, va funcționa măcar un pic împroșcarea cu noroi.
Mureșan – spion neamț? O învinuire hilară. Care e, în schimb, marea lui calitate?
În mod remarcabil, Mureșan a demonstrat că a înțeles buba cea mare a societății românești. E neîncrederea în instituții, și mai ales în urmașele securității.
Mefiența a fost iscată nu doar de nefăcutele lor ci și, între altele, de campaniile de calomnii și răspândire de teorii ale conspirației. Ca atare, premierul desemnat a evidențiat deslușit și cu mare limpezime nevoia țării de transparență: ”e evident că există o lipsă de încredere în societate și avem nevoie de claritate. De aceea am introdus în programul de guvernare aceste măsuri, reguli clare, ce au și ce nu au voie să facă serviciile” a spus el.
E un obiectiv perfect adecvat intereselor românilor. La fel e înjghebarea unui real control parlamentar asupra serviciilor secrete, care acum își fac de cap: „Parlamentul trebuie să controleze guvernul într-o democrație și să aibă control parlamentar serios al serviciilor de informații”, subliniat, pe drept, Mureșan. Nu mai puțin adecvate sunt criticile la adresa elitei plagiatoare, a ineptului lider al PSD, Grindeanu, ”o piatră de moară la gâtul partidului său”, o formațiune căreia îi recomandă cooptarea la conducerea partidului a unor ”oameni politici puternici, independenți, autonomi” în locul ”doctorilor” falși de pe la diferitele academii de informații. Ori laudele binevenite rezervate prestației excelente a lui Bolojan.
Și mai importantă promite să fie intenția premierul desemnat de a reforma justiția, începând cu CSM. Dar oricât de binevenite ar fi aceste ținte și declarații de intenție, ele n-au cum să-i convingă pe mafioți, corupți, securiști și extremiști, precum și pe reprezentanții lor din parlament. Retardați sau nu. Căci transpunerea propunerilor lui Mureșan i-ar lăsa pe răufăcători fără protecția ambiguității și a confuziei. Și ar promova democrația.
Cum să fie acceptate, deci, de partide ce detestă din rărunchi democrația, claritatea, transparența, probitatea morală? N-au cum.
Și atunci? Pe ce se bazează premierul desemnat de nu renunță, cum îi cer extremiștii?
Pe ce se bazează Siegfried Muresan spre a insista să meargă în Parlament cu guvernul său minoritar și probabil invalidabil din pricina PSD?
Pe bunul simț al partidului lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Ponta, Dragnea, Viorica, Ciolacu și Grindeanu. Pe prezumtivul ”bun simț” al PSD. Care ar trebui (dacă l-ar avea) să înțeleagă că nu mai poate miza pe votul extremist. Căci votul extremist (ceaușist, securist și legionar, adaug eu) se duce la populiștii AUR, SOS și POT, nu la PSD. În plus, PSD își riscă, nevotând guvernul Mureșan, statutul de partid pro-european, devenind clar anti-UE.
Și Mureșan se mai bazează și pe frica pesediștilor de anticipate.
Crede prin urmare Siegfried (care se prezintă și în interviul acordat publicației G4Media) că guvernul său va trece?
Hai să fim serioși. Știe și el că nu se poate baza pe ”bunul simț” al PSD. Care o utopie. Ori pe calculul rațional al unui partid ahtiat doar de putere și de impunitate în materie de corupție, nu de claritate morală și intelectuală. Sau pe presupusul ”europenism” al unui partid care, de când dă 11 deputați și e 5-a reprezentanță națională în grupul S&D (Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților) e pe cai mari în PE și are ambiția de a se uita de sus chiar și la cei 14 ai SPD.
Întrucât puterea totală și cu orice preț constituie obsesia și rațiunea sa de fi, ca să scape cu ajutorul lui Nicușor de anticipate (și de pierderi de mandate), tot mai impopularul PSD ar fi în stare să arunce peste bord orice rest de jenă și de principii, aliindu-se pe față cu extremiștii.
Și atunci? Un simplu teatru? Defel. Siegfried Mureșan face foarte bine ce face
El explică pe înțelesul lor românilor, din care mulți sunt depășiți și perplecși după ani și decenii de manipulări, în ce situație reală se află țara.
Și-anume cu adevărat: îi edifică în privința utilității guvernului său în vederea scoaterii României din criză și repunerii ei pe linia de plutire, ba chiar a propășirii ei. Și îi lămurește cine ar fi de vină și va trebui să deconteze un eventual eșec politic, economic și moral viitor, pentru cazul naufragiului validării cabinetului său, de nominalizat în curând.
Mureșan dovedește, odată în plus, ca n-a devenit degeaba nr 2. în Partidul Popular European și, practic, o figură de proră în Parlamentul European.
Se confirmă ceea ce am remarcat în deceniile în care mi-a acordat și mie interviuri, între altele la demonstrațiile împotriva atacării la baionetă a justiției și luptei anti-corupție de către regimul Dragnea, Grindeanu și Iordache-altă-întrebare. Se adeverește că e inteligent, moral și capabil. Și, mai presus de orice, că a rămas un redutabil luptător politic.
Dacă și lista sa de miniștri se va dovedi acceptabilă, nu voi putea decât să-i țin pumnii într-o luptă pe care a ales s-o piardă demn, căci doar un miracol l-ar împiedica s-o piardă, acum, în Parlament.
Paradoxal, ar fi o înfrângere de bun augur, căci i-ar prezerva intacte șansele de a prelua conducerea României când, sătul de crize, căderi și bătaie de joc, poporul își va aminti de el și îl va cere, imperativ, ca lider.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.