Există România mea. Da, e o grădină minunată. E plină de oameni pe care-i revoltă spectacolul insolenței securiste etalat la cârma SPP și de la Cotroceni în jos, în aceste zile triste. La granița României curate încep să se afișeze și să duhnească obrăzniciile securiste. De acolo se întinde, irespirabilă, România care nu mai e… Citește în continuare România ta. Care nu mai e a mea
Categorie: Seria ”Influensărul” pe post de zeu fals
Țara securității? Da, dar fără securiști
Nu-i așa că generalul SPP, Pahonțu, nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase? Că ”n-a comis” imprescriptibile crime împotriva umanității? Că ”n-a făcut”, ca locotenent în Trupele de Securitate, poliție politică și nici n-a participat din plin la represiunea comisă de ea, fiind un băiat bun care trebuie lăsat în pace? Ba poate chiar… Citește în continuare Țara securității? Da, dar fără securiști
Din nou despre cazul Arday. Și despre ce ne învață despre noi și alții
De ce ne lăsăm prostiți și împinși să ne desființăm democrațiile, statele de drept, civilizația? Pentru că am permis să se cațere peste noi elite fără merite, ori debusolate, ori imbecile, rapace și ticăloase, care încearcă să ne răstoarne valorile și să le substituie. Citeam zilele trecute, de la angajatul unei universități românești, care aproape… Citește în continuare Din nou despre cazul Arday. Și despre ce ne învață despre noi și alții
Cum ni se distrug din interior democrațiile occidentale
Ni se tot spune că teoria substituției prin imigrație (cunoscută ca ”marea înlocuire”) ar fi o ”teorie a conspirației de extremă dreaptă”. Potrivit ei, populația albă și creștină din Europa și America de Nord e înlocuită în mod deliberat prin migrație, în speță prin imigranți necreștini din lumea a treia. Aș vrea să fie așa… Citește în continuare Cum ni se distrug din interior democrațiile occidentale
Arday iute. Și toxic. Galopantul declin al ”anglosferei”, aflate la ceasul imposturii
Căderea în extremism, rasism și antisemitism progresează rapid și spectaculos în Marea Britanie, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă și Canada. Cambridge și Oxford ar putea fi primele vechi Universități de elită care să încheie și cu tradiția libertății de exprimare, și cu cea a probității intelectuale a corpului lor profesoral. La o dezbatere recentă a… Citește în continuare Arday iute. Și toxic. Galopantul declin al ”anglosferei”, aflate la ceasul imposturii
Insolența lui Fauci și transformarea democrațiilor în dictaturi
Am ajuns după decenii (și secole) de dispreț față de adevăr în așa un hal, încât mulți dintre noi nu-l mai suportă. Îi înfurie. Așa că oamenii care le spun adevărul sunt respinși indignat. Sunt tratați ca mincinoși, propagandiști, vanitoși, orgolioși, extremiști, fasciști. Iar mincinoșii sunt ridicați pe scut. Proba generală a transformării societăților occidentale… Citește în continuare Insolența lui Fauci și transformarea democrațiilor în dictaturi
Crima teroristului islamist de la Berlin ar fi fost evitabilă. A cui e răspunderea?
Acrobații intelectuale, șantaj moral și o virulentă ceartă răvășesc stânga occidentală după împușcarea teroristului șiit, libanez, Abdul Ballout, prins cu mâinile pline de sânge de poliția germană, duminică seara, într-o grădină comunitară din Berlin. Cine e în culpă? Și alte întrebări cheie Cine e de vină pentru ”empatia sinucigașă”, spre a-l cita pe psihologul… Citește în continuare Crima teroristului islamist de la Berlin ar fi fost evitabilă. A cui e răspunderea?
Uite-te în ochii mei și zi: cât ai să mai trăiești cu minciuna? Și cât în cultul morții?
Când ai să te revolți? Niciodată? Când ai să le ceri socoteală pe de o parte turnătorilor gângurind despre ”găina care naște pui vii”, iar apoi celor care pretind că apără ”democrația” și găsesc ”crime” oribile de osândit pe bandă rulantă la niște bieți conservatori, dar suferă de orbul găinii când e vorba de nazismul… Citește în continuare Uite-te în ochii mei și zi: cât ai să mai trăiești cu minciuna? Și cât în cultul morții?
Autocrații reale și imaginare: Ungaria la răscruce
L-am criticat nu o dată pe Viktor Orban, pe când mai era la putere. Îmi repugna rău aparentul său putinism. Iar premierul maghiar acumulase nefăcute interne și externe, pe lângă meritele sale majore, între altele când fusese unicul lider european dispus să-i țină piept unei Merkel trecute cu arme și bagaje în tabăra extremei stângi.… Citește în continuare Autocrații reale și imaginare: Ungaria la răscruce
Unde suntem după 120 de ani? Afacerea Dreyfus azi
Mă uit în jur și mă frec la ochi. Duminică s-au împlinit 120 de ani de la exonerarea unui ofițer francez de religie israelită inculpat, judecat și condamnat pe nedrept pentru o pretinsă ”trădare”. La peste un veac de-atunci, realizez că, în Europa, răul nu s-a terminat. Dimpotrivă, a luat amploare. Lucrurile n-au încetat să… Citește în continuare Unde suntem după 120 de ani? Afacerea Dreyfus azi