Când va fi pace în Orientul Apropiat?

Mă întreabă unii de ce critic repetat spectre cu titluri academice, autodeclarați anticomuniști care fac propagandă, în parte comunistă, uneori fără să realizeze ce fac, chiar dacă sunt ticăloși, pentru că nu sunt chiar atât de ageri la minte cum se cred.

Pentru că nu pot sta mâinile în sân când e chestie de viață și de moarte. De pildă în Orientul Apropiat. Distrus (dacă n-ar fi capacitatea de a se apăra a democrației israeliene) nu doar de terorismul islamist, ci și de alianța socialiștilor și comuniștilor occidentali cu jihadismul.

Cantitatea de sminteală care a cuprins Vestul după mai mult de o jumătate de veac de îndoctrinare și demoralizare sovietică și islamistă (care continuă, bine mersi, la 35 de ani de la dispariția Stasi și Securității și de la prăbușirea URSS) e smintitoare în sine. Contemplarea ei mă obosește.

Mă face să vărs necesitatea confruntării periodice a fructelor ei otrăvite tâmpind și oameni semi-inteligenți care se cred morali și superiori, (căci se mândresc că nu sunt ”islamofobi”), deși nu sunt decât niște zombi amărâți. Deși ignoră, de regulă, că ar deveni primele victime ale noului stat totalitar pe care-l predică, demonizându-i inamicii, fără să realizeze ce fac de la amvonul sau catedra lor.

Și da, toate astea mă determină uneori să vreau să încetez să mai lămuresc naivi. Care, oricum, sunt tot mai puțini, în vreme ce numărul celor ticăloșiți și îmbătrâniți în rele crește.

Sporește vertiginos și numărul tinerilor pe care dezinformarea și propaganda îi trimite la moarte

De pildă studenta americană care a zguduit-o pe o tânără musulmană. Prima anunța mândră, în rețelele sociale, în timp ce-și ștergea cașul de la gură, că este pe drum spre aeroportul Los Angeles și definitiva emigrare în Mexic, din ”Statele Unite ale Israelului”. Șocată de proiectul de viață al imbecilizatei palestinianiste, o tânără musulmană cu idealism și impuls pedagogic îi replica, alarmată, că nu știe fata studioasă unde pleacă și n-are habar unde vrea să se mute definitiv. Ea însăși, azi ziaristă, trăise în Mexic vreme de 6 ani.

Timp în care, în satul ei, fusese împușcat în gât, în plină stradă, în fața casei sale, un jurnalist de care se temeau cartelurile, iar familia sa a ieșit să-l vadă înecat în propriul său sânge. Un preot fusese masacrat cu macheta în piața orașului. Și o femeie fusese împușcată în față pentru că văzuse cum un tâlhar fură motoreta băiatului ei. În fine, o sută de mascați înarmați înconjuraseră un târg mexican cu tot cu automobile, spre a-l ucide pe șoferul unuia din ele. Iar un cuplu oprit de răufăcători în uniforme de polițiști fusese scos cu forța, cu tot cu fetița celor doi, din mașina oprită sub amenințarea armelor. Li se golise contul din bancă înainte ca ea să fie violată în fața ochilor lui și ai fetiței, dar familia s-a temut să depună o plângere penală bănuind, nu fără temei, că poliția e pe blat cu tâlharii violatori.

Tânăra musulmană îi mai amintea studentei, înnebunite de idolul idealului neomarxist al ”implementării justiției sociale” într-o imaginară ”Palestină”, că în Mexic sunt asasinați an de an între 40 și 45.000 de oameni, între care 10 femei pe zi. Nu-i plânge mai nimeni, deși sunt în doi ani net mai mulți decât cei omorâți în fâșie, în toți anii războiului din Gaza, răstimp în care circa jumătate din cei aproximativ 70.000 de palestinieni uciși erau teroriști islamiști.

E însă probabil să n-o poți convinge pe adumbrita dusă cu pluta de palestinianism spre Mexic, că nu e cum îi șoptește la ureche (prin rețelele sociale) fiica lui Ilhan Omar, Isra Hirsi. Că ”de la L.A. la Rafah” s-ar întinde, chipurile, ”imperiul colonial”, care s-ar cere ”omorât”, pentru că evreii ar stăpâni America și Israelul, ar fi ”periculoși”, ”omnipotenți” și ”răi”.

Iar teroriștii ar fi nu călăi, ci ”victime” care, chipurile, ”rezistă”, violând femei și copii. Ori masacrând cu sutele și miile. Sau că individul n-ar conta, ci doar identitatea lui etnică, rasială, religioasă sau sexuală, cum pretind ideologii extremei stângi neomarxiste.  

Dar avem oare dreptul să tăcem? Să ne oprim din lămurit sau avertizat?

Avem dreptul și lumină verde să inducem în eroare, doar pentru ca să nu ni se catedra universitară americană? Sau pentru că ne îngrețoșează gloata și masa dezinformată?

Pare și mai greu să rectificăm părerile alimentate de speranțe zadarnice ale unor oameni buni, care gândesc cu propriul lor cap, dar nu se pot despărți de o doză de naivitate.

Golda Meir credea, bunăoară că, în conflictul arabo-israelian, ne-am afla în fața unui ciclu al violențelor care ar putea fi spart doar dacă palestinienii înțeleg că pot avea propriul lor stat și îl vor dori mai mult decât să-l distrugă pe cel israelian, oprindu-se din a-i învăța pe copiii lor să omoare evrei. Că soluția problemei ar fi, deci, una culturală și socială, mai degrabă decât politică. Și scriitorul britanic Douglas Murray crede la fel.

Amândoi par să se fi înșelat

S-au înșelat la un nivel înalt, desigur, dar nu mai puțin radical. Se înșală grav și mulți israelieni până azi. Ce pare că n-au realizat este că magnitudinea reală a problemei depășește clar regiunea, fiind globală și istorică.

Palestinienii ar fi putut fi aduși lesne la rațiune dacă israelienii și-ar dori și ar fi lăsați să-i șocheze, de pildă reacționând la agresiunea de la 7 octombrie 2023, la măcelul, violul și răpirile în masă care i-au urmat, pricinuindu-le agresorilor o înfrângere de dimensiuni gigantice.

Una de felul celor cu care i-au șocat americanii pe japonezi și pe nemți la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Determinând popoare belicoase să adopte democrația.

Realitatea greu de digerat

Dar antisemitismul (care a devenit problema principală în bătăliile politice americane și berlineze) e atât de vibrant, de versatil și de profund inculcat culturilor și religiilor de sorginte monoteistă, încât evreii nu sunt lăsați să-i biruie definitiv și irevocabili pe cei educați fundamentalist, în idealul genocidului, al exterminării iudeilor cu mic cu mare. Or, așa cere literal Coranul. Așa sugerează și propagandele totalitare, pro-teroriste, antioccidentale.

Pentru care eliminarea Israelului e un țel de etapă inevitabil pe drumul distrugerii civilizației iudeo-creștine. Cu democrațiile ei liberale, protejând drepturile și libertățile individuale. Prin urmare, agitpropul (de extremă dreapta sau stânga) din Vest îi încurajează zilnic pe jihadiști să-și continue în forță, euforic și energic, opera războiului ”sfânt” al genocidului. Și îi demonizează pe cei ce se apără.

Ca și pe cei care nu obosesc să riște să rostească adevărul. E deci necesar, dar insuficient, să se schimbe manualele școlare ale urii, editate de UNRWA pe banii europenilor și americanilor.

E și necesar, dar insuficient, să se combată radical Frăția Musulmană. Căci tot va mai trebui contracarate și variantele de antisemitism ale altor ideologii, secte și religii.

Care, când antisemitismul a reușit, o vreme, să fie combătut eficient, se ascund în alte doctrine, aparent creștine sau neutre, ca ecologismul radical al Gretei Thunberg, al căror obiectiv este, de asemenea, distrugerea lumii democrațiilor edificate pe baza moralei biblice și a culturii democratice evreiești, grecești și protestante. Vom aștepta de pomană ca spectrele evocate în debutul acestui text să ia să ne ajute la această misiune herculeană.