Acordul de încetare a focului în Marea Neagră pare ceva dar nu e, de fapt, mare lucru.
Pentru că în Marea Neagră funcționase și până acum un armistițiu de facto. Rușii se temuseră să-și mai expună flota atacurilor ucrainene, care, deși Ucraina n-are o flotă demnă de acest nume, repurtaseră în Marea Neagră un mare succes militar, Kievul descurajând prin ele prezența în zonă a marinei Kremlinului.
Acordul pe infrastructura energetică va fi probabil încălcat rapid de Rusia, care, oricum, profită enorm de pe urma lui, de vreme ce are rafinării extrem de vulnerabile la raidurile dronelor ucrainene. Paralizarea lor ar pune pe butuci aprovizionarea unităților rusești cu benzină, ceea ce le-ar distruge mobilitatea și forța ofensivă.
Pentru Ucraina, acordul e, deci, mai puțin decât nimic. E, din nefericire, pernicios.
Oricum, înțelegerea convenită e o palmă pe obrazul lui Trump, care se lăudase la un moment dat că poate opri războiul ”în 24 de ore”, după accesul său la Casa Albă, iar apoi amânase scadența la 6 luni. Ieri, alimentase speranțele într-un progres accelerat al negocierilor de pace, afirmând că discuțiile cu rușii s-ar derula excelent. Azi se vede nevoit să se mulțumească, vai, cu prea puțin.
Pe de altă parte, Ucraina pierde pe moment războiul de uzură (motiv pentru care Putin nu vrea de fapt încetarea focului, promisă aiurea, de către dictator, administrației Trump). Iar mult demonizata conducere americană face un serviciu Ucrainei că-i mediază un posibil armistițiu, deși mai bine ar fi fost să-l negocieze cum trebuie, nu să comită greșeala unor multiple concesii unilaterale făcute unui agresor impenitent. Încă și mai bine ar fi fost ca America să înțeleagă necesitatea (globală și occidentală, dar și din perspectiva dreptului internațional) ca Rusia să piardă acest război.
Va mai dura, poate, o vreme, până ce SUA vor înțelege (1). În consecință, Kievul va trebui până atunci să găsească modalități de a trece la operațiuni ofensive de mare impact și de a recruta și militari mai tineri de 25 de ani.
Europenii, la rândul lor, care au încercat, cot la cot cu America, să evite un război între Rusia și NATO, ar face bine să nu mai tergiverseze ce au de făcut în planul ajutorării militare consistente a Kievului.
Pentru că o victorie a lui Putin în confruntarea cu Ucraina ar fi un eșec catastrofal pentru Europa, Vest și pentru ordinea mondială și, – ”de ce ți-e frică nu scapi” – va conduce nolens volens la un război între NATO și Rusia.
În acest context, e bine ca liderii europeni să nu înceteze să-i explice lui Trump acest lucru, astfel încât să profite de frica președintelui american de un război al SUA (cu oricine, nu doar cu Moscova), spre a-l determina, pe această cale, să înarmeze Ucraina astfel, încât să vină de hac trupelor rusești. Căci altă soluție nu este.
––-
Note (1) Armand Goșu e un pic alarmist în privința prestațiilor (altminteri condamnabile ale) administrației Trump. Da, importantul și influentul expert și istoric are dreptate să afirme că proiectul Moscovei ”e distrugerea Americii”. Dar sare la concluzii cu privire la Trump care, (deși președintele SUA e foarte criticabil și condamnabil) încă nu se susțin întru totul. Ceea ce se explică, pentru că îl detestă cordial. Ca mare parte din Europa. Ceea ce nu pare să vrea să admită Armand Goșu este că Ucraina pierde acum realmente războiul de uzură și că, prin urmare, Trump, dacă vrea să obțină salvarea ei, îi face un serviciu și Kievului (nu doar sieși, ori businessului american) negociind cu Rusia încetarea focului. Armand Goșu spune că ”Trump se comportă ca un agent rus”. Și chiar așa pare. Dar cum să aducă liderul SUA Moscova la masa negocierilor, reducând pretențiile maximale ale Ucrainei dacă nu articulând un narativ foarte concesiv față de Putin? E bine? Nu. Dar care e alternativa realistă, alta decât cea descrisă în analiza de față? Fapt e că, de frica unui război cu Rusia și a debarcării lui Putin, nici SUA nici Europa n-au vrut în ultimii trei ani să ajute Ucraina suficient, ca să poată câștiga războiul. Și nici acum nu există un Vest dornic sau în stare să ajute Ucraina să învingă. Și atunci cum să se comporte America, dacă vrea să oprească sângerarea tuturor pe fronturile războiului ruso-ucrainean?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Puțin, foarte puțin. Mai ales în comparație cu promisiunile lui Trump. De altfel, tot ce s-a obținut în acest război a fost puțin. Ofensiva rusă își propunea să învingă Ucraina în câteva zile, acum trupele rusești luptă de fapt în estul țării, la sute de kilometri de Kiev. Contraofensivă ucraineană, la un moment dat, viza scoaterea rușilor dn țară, fără să realizeze aproape nimic. Incursiunea în Kursk – tot beneficii minime, puține. Puțin e și termenul care descrie măsura în care sancțiunile europene au afectat de fapt economia rusă, atât cât e ea. Așa că de ce ar fi altfel decât puțin și rezultatul acestor negocieri?
Într-adevăr, excelentă observație. Multe sunt doar victimele civile și nevinovate ale acestui barbar război.