În principiu e lăudabil că președintele României, Nicușor Dan, acordă în fine atenție justiției românești, cea plină ochi de probleme, și că a vizitat azi, scurt, CSM. A cărui ședință a prezidat-o. Scurt. Fără să facă însă vreo scofală.
Așa că se poate estima că președintele Nicușor Dan își continuă teatrul, mimând implicare în carențele și neajunsurile majore și acute ale justiției românești. Și afișând un fals elan de îndreptare. Căci el reclamă curajul opiniei magistraților și nonconformism, dar când a avut parte de opinii curajoase și mărturii viteze, neortodoxe, n-a rezolvat nimic.
Azi, joi 3 septembrie, șeful statului ”a participat în premieră la ședința CSM și a cerut numiri de procurori care să investigheze infracțiunile comise de magistrați”, relevă G4Media.
Magistrații au fost surprinși să afle de vizita inopinată a președintelui, care are legal dreptul să ia parte la ședințele CSM, dar n-a făcut uz de prerogativa sa până la cele 10 minute ale vizitei de azi. Uimirea lor a rămas fără urmări, deși întreaga societate românească le așteaptă.
Or, dincolo de privirile drăgăstoase schimbate de Nicușor cu Lia Savonea, nu s-a rezolvat nimic în chestiunea marilor scandaluri implicând ”justiția” captivă, din subordinea șefei ÎCCJ.
Președintele nu le-a pomenit, de parcă scandalurile cu pricina nici n-ar exista, așa cum n-a menționat sentințele Curților internaționale, Europene, care au condamnat la CJUE și CEDO România și jurisprudența Curții conduse de Savonea.
În presa liberă se amintește și de lista neagră cu presupuși ”vrăjmași” din presă, clasa politică și ong-uri ai ”justiției” savonizate, listă întocmită de CSM. Cea din urmă poate fi cotată drept o mostră de scandaloasă dictatură judiciară, tipică pentru state cu justiția nivelată, pusă sub control politic.
La ședința CSM, Nicușor a estimat în schimb, contrafactual, de vreme ce e în răspăr cu rezultatele nule ale luptei împotriva marii corupții, – mai ales din justiție – că ”imensa majoritate a magistraților din România sunt oameni corecți și cu răspundere față de ceea ce trebuie să facă”.
Nu doar documentarul Recorder despre ”Justiția capturată” dovedește contrariul afirmației prezidențiale. Nici acest film de importanță istorică nu a fost pomenit.
În mod tipic, procurorul general, Cristina Chiriac, s-a văzut pus în mare încurcătură de o întrebare simplă a președintelui privind situația investigării infracțiunilor comise de magistrați. De unde să știe ea ce nu trebuie să existe, din unghiul celor ce mențin justiția captivă.
Mimând propensiunea spre ”deschidere” și ”discuții”, Nicușor Dan, partizanul unui ”naționalism sănătos” și protectorul unui șef securist de serviciu secret participant la reprimarea sângeroasă a Revoluției, la 21 și 22 decembrie 89, a întrebat repetat dacă magistrații vor să dialogheze. Nu i s-a răspuns.
Tăcerea e ea însăși elocventă.
În toate mafiile domnește omerta, legea tăcerii.
Magistrații sunt ori contaminați, ori se simt vânați. Sunt intimidați de controlorii lor politici mafioți. Așa că se tem să deschidă gura, știind că unii din colegii lor și-au riscat temerar propria carieră, au depus mărturie și au dezvăluit adevărul, fără ca președintele și autoritățile să ia măsurile necesare pentru eliberarea și asanarea justiției.
Prin urmare, la ce bun să vorbească? În ce scop să mimeze ”dialogul”?
În atmosfera glacială din ședință, a vorbit în schimb apoteotic însuși președintele României. Care n-a pierdut ocazia să articuleze epocala aserțiune, potrivit căreia ”corupția e parte din strategia națională de apărare”.
Păi tocmai asta e problema. în fruntea căreia e cocoțat chiar el. Alături de persoana amoros contemplată de la vârful Înaltei Curți de Justiție și Casație. S-a confirmat că ”gura păcătosului adevăr grăiește”. Gura lui Nicușor n-a făcut excepție. Are dreptate să considere că buba cea mare a țării, corupția ”face parte din strategia națională de apărare”. De apărare de asanare și decomunizare.
Au trecut nouă luni de la documentarul Recorder. Și?
Și nimic. Justiția tot capturată este.
Doldora de speranțe futile, dar cu buzunarele tot mai goale, românii vor mai avea de așteptat și de luptat, ca să li se facă realmente dreptate. De sus, ea nu-i va ”pica pară mălăiață în gura lui nătăfleață”. Pe nasul celui din urmă, mafia din justiție va continua să țopăie. Și să joace, imperturbabilă, țonțoroiul.
Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.