Criză istorică a stângii germane, pe fondul recesiunii principalei economii europene

Informațiile pe care le primiți prin intermediul acestui blog absolut independent presupun depunerea unui mare efort ziaristic. Ca informațiile să vă fie livrate la timp, curate și interpretate corect, e nevoie de un amplu, laborios și deloc lesnicios proces de verificare, de gândire, de analiză și de sinteză. Contribuiți la supraviețuirea acestui jurnalism independent, de care puteți profita zilnic, la distanță de un mediu jurnalistic altminteri toxic, inundat de propagandă, în care surse libere și neatârnate ca acest blog au devenit o raritate. Aveți la dispoziție un buton de donații! Contează orice sprijin!

Principalele institute ale experților economiei germane afirmă Republica Federală se află în recesiune. În 2024, Germania va înregistra un PIB în regres cu 0,1%. E al doilea an în care economia Germaniei, cea mai puternică din Europa, se contractă.

Concomitent, cresc în lume tensiunile și confruntările militare, iar China se comportă iresponsabil.

Pe acest fond, stânga germană și mișcarea ei ecologistă au alunecat în cea mai mare criză din ultimul deceniu

Poate chiar din istoria acestui mileniu.

Partidul (ecologist) Verzii și-a pierdut mai întâi conducerea bicefală, care a demisionat miercuri, iar joi mare parte din mișcarea de tineret. A cărei conducere a aruncat de asemenea, în bloc, prosopul și a ieșit din partid, anunțând înființarea unei noi formațiuni, mai radicale, de stânga.

Nu e clar la ce extreme comunisto-maoiste se gândesc ex-junii verzi.

Căci, ideologizată până în vârful unghiilor, stânga germană s-a radicalizat de mult, doctrinar, de când i-a dat nas Angela Merkel, iar urmașul ei, Scholz, n-a vrut și n-a putut să-i țină piept.

Factorii declinului economic german

La guvernare, stânga și mai cu seamă verzii au impus economiei germane atât o birocrație debordantă, cât și o tranziție energetică la energii decarbonizate și regenerabile care a pus industria țării pe butuci, scumpind exorbitant deopotrivă curentul și prețul de cost al produselor.

Cele din urmă și-au pierdut competitivitatea. Au pus umărul la distrugerea ei și manevrele agresive și viclene ale Chinei comuniste, care a continuat să-și protejeze propriile mărfuri și piețe, prin subvenții și măsuri protecționiste.

Dobânzile mari, necesare combaterii inflației, au redus investițiie și deci crearea de noi locuri de muncă. În aceste condiții, stânga guvernamentală de la Berlin, a mai dispus și menținerea deschisă a frontierelor, astfel încât țara s-a văzut nevoită să plătescă sume enorme și fără precdent, ca ajutoare sociale pentru nou-veniți care, în parte, n-au vrut să se integreze și să muncească, ci au sperat să extragă profituri cât mai mari între altele de pe urma statului special acordat multor imigranți. A urmat o schimbare demografică de amploare.

Toate acestea s-au adăugat birocrației și anihilării competitivității industriei germane, cea mai importantă din Europa. Stânga – și mai ales ideologia ei prevalentă, puternic desprinsă de realitate, cea ecologistă – și-a primit, parțial, nota de plată în alegerile europene și regionale germane, în care verzii au încasat bătăi sore cu moartea. Pe cale de consecință, coaliția guvernamentală federală se resimte serios, întrucât îi are pe verzi, alături de social-democrați și de liberali, în componența unui cabinet condus execrabil de cancelarul Scholz de la SPD.

Fuseseră avertizați verzii că drumul lor duce economia la pepeni? Sau mai rău?

De multe ori. Dar, ideologic, au crezut cu sfințenie în dogmele climatice ale papesei Greta și ”au vrut să transforme” din temelie, în sensul lor, ”și societatea, nu doar economia”.

În acest context, cum nota joi NZZ, au văzut declinul propriu doar ca pe un rău pricinuit de dreapta creștin-democrată, de Putin și de presa ”ostilă”, dar niciodată ca o urmare a propriilor greșeli.

Decuplarea de realități și palmele grele aplicate de popor în ultimele 4 alegeri i-au determinat pe ecologiști să aleagă fuga înainte, amăgindu-se că le va fi scăparea. Care, în fapt, nu se va găsi decât după recuplarea la realități dure ale epocii. La necesitatea rezolvării problemelor energetice și economice, precum și ale unei societăți sufocate de imigrație și islamism.    

Culmea, dincolo de promisiunile electorale făcute de Kamala Harris clasei de mijloc, pentru un vot în plus, stânga americană, în frunte cu ea și cu Bernie Sanders propune ca SUA să pășească pe drumul catastrofei, pe care verzii au condus Germania.

Paliative. Și soluții reale

Văzând cu ochii proxima lor nimicire la alegeri, dacă rămân în coaliție cu verzii și cu mult detestatul Scholz, care pot fi cotați ca principalii vinovați ai dezastrului economic și politic actual, liberalii se gândesc intens să părăsească executivul, deschizând drumul spre anticipate.

Ca să îndrepte lucrurile, guvernul german a hotărât măsuri de debirocratizare. Care sunt însă un soi de frecție la un picior de lemn, câtă vreme birocrația maximă e cea ordonată la Bruxelles de Comisia Europeană. În răstimp, nici Germania și nici Europa nu sunt în stare să facă față uriașelor pariuri geopolitice ivite prin războaiele declanșate de Putin și de islamiști.

Dimpotrivă, regulile imigrației laxe, precum și lașitatea guvernanților europeni față de extremism, terorism și islamism, ca și față de Kremlin, au sporit în Europa incertitudinile geopolitice iscate de crizele și războaiele din Ucraina, Rusia și Orientul Mijlociu.

Spaima și angoasa generate de aceste crize și de incapacitatea vădită a guvernului federal de a le face față i-au determinat pe nemți să economisescă strict. Mulți amână deci, sine die, cumpărături costisitoare. Ceea ce agravează recesiunea. Care nu e doar o funcție a competitivității, ci și a altor factori, politici și psihologici.

În replică, guvernul german reacționează cu doze homeopatice de paliative, în loc să ia taurul de coarne și să amorseze schimbarea epocală de care vorbise în gol, după invazia rusă în Ucraina, cancelarul Scholz, pentru ca apoi să nu le dea ucrainenilor, de frica lui Putin, nici măcar rachete Taurus, necum să permită ostașilor Kievului să le folosească în Rusia.

Un atare comportament laș n-avea cum să nu amplifice exponențial anxietatea germanilor. Care, înfricoșați de perspectiva decăderii, nu văd încotro s-o ia și se refugiază în votatul de partide extremiste. Germania, Europa și stânga care le-a condus ar putea fi pe ultima sută de metri. Dacă nu-și asumă urgent avertismentele rațiunii, la următoarele alegeri germane și europene, stânga și liberalii riscă să se confrunte cu pulverizarea lor pe termen lung.