Barierele ridicate și granițele deschise pentru o debordantă și necontrolată imigrație musulmană în Europa, nu înseamnă că degetul mare al elitei occidentale n-a rămas îndreptat în jos și pentru creștinii Africii. Peste tot, creștinii sunt marginalizați, prigoniți, jefuiți, violați și uciși. Peste tot și mai ales pe continentul negru. Și mai ales în Nigeria.
Papa care și-a încheiat turneul sudamerican salutat de multe milioane de catolici pare să nu știe. Pare să nu fi auzit ce i-a spus organizația creștină ”Aid to the Church in Need”, de vreme ce n-a abordat subiectul persecuțiilor religioase. Fapt e că, din nou, creștinii au redevenit în 2026 unul din grupurile religioase neislamice sistematic atacate la baionetă. Sistematic insultate, persecutate, izolate.
Ce-i drept, n-au fost singurii prigoniți. De la o vreme a început să fie luat la ochi nu doar Israelul, singurul stat evreu din lume și singura democrație liberală din regiunea sa. Mai nou, gloata islamistă, antisemită, impune în orășele americane ca Somerville, Massachusetts, boicoturi ale firmelor evreiești amintind de ale naziștilor, în 1933.
Resuscitarea prigoanei de tip medieval și nazist. Și Regatul Dezbinat
Evreii sunt de ani și decenii victimele celor mai multe și mai atroce atentate teroriste, islamiste. Încă nu s-a împlinit un an de la baia de sânge efectuată de Hanukka de jihadiști arabi, palestinieni, pe Bondi Beach, o plajă australiană din Sidney. Semnalele de alarmă în legătură cu extremismul violent al criminalilor, tată și fiu, începuseră să fie lansate din 2006. Serviciile secrete au omis să informeze poliția cu privire la pericolul reprezentat de Sajid și Navid Akram. Ba i-au dat celui dintâi și permisiunea de a poseda arme de foc. În plus, autoritățile i-au lăsat nesupravegheați.
Nu doar din neglijență, ci între altele, și pentru că oficialitățile de stânga, aliate cu islamismul, au redus masiv investițiile în contraterorism și apărare. Așa cum fac primarii musulmani și polițiile lor dezarmate de edili de felul lui Zohran Mamdani, un Saddam Hussein de New York, sau pakistanezul Sadiq Khan, în capitala Regatului Unit. Unit? Ba dezbinat de extremiști de stânga, islamism, teroare.
Mamdani a hotărât să dezarmeze literalmente unitatea poliției new-yorkeze, menită să-i păzească pe cetățenii metropolei de gloate violente de ”protestatari” furioși. La fel vrea să facă la Berlin șefa locală a comuniștilor islamizați și palestinianizați din Die Linke, nemțoaica de origine turcă, Eralp. Iar britanicul de origine pakistaneză Sadiq Khan?
Cu pas grăbit spre sărăcia comunistă
După trei mandate cu laburistul Sadiq Khan în frunte, calitatea vieții s-a degradat în așa un hal la Londra, încât investitorii fug cu zecile de mii. Se estimează (la New World Wealth) că, doar în 2024, Londra a pierdut 11.300 de milionari. Potrivit Bloomberg, nu mai puțin de 14 dintre cei mai bogați miliardari din lume au părăsit în ultimii doi ani capitala financiară a Europei.
Cu ei au fugit circa 160 de miliarde de $. Și taxele plătite de zeci de mii de milionari. Căderea financiară e cea mai mare din istoria ultimilor aproape 40 de ani. Dacă nu, mai degrabă, și în cea de două veacuri și jumătate a istoriei ziarului Times. Urmările sunt vizibile.
Londra și-a pierdut statutul numărului cinci pe lista celor mai prospere orașe ale planetei. Întrucât poliția metropolitană n-a putut nici măcar să apere un restaurant indian atacat de islamiști ”freepalestine” pentru că a declarat că nu vinde mâncare halal, un incident care a atins paroxismul în weekend, când patronii sikh ai localului au fost apărați de forțe de securitate private, plătite de actorul John Cleese, e evident că acest număr va mai crește notabil. Poate chiar exponențial.
Bătălia morală. Și lupta pentru viață
Dacă englezii nu încep să-și apere capitala și țara. Și dacă nu se îmbărbătează și revin la valori, în loc să se descurajeze și să fugă din fața urgiei islamiste și palestinianiste, iscate de orientarea și deciziile elitei extremei stângi apusene. Care ignoră parcă programatic (dacă nu salută în sinea ei și promovează conștient) martiriul creștinilor europeni, asiatici, africani.
În acest context, anul care se încheie peste câteva săptămâni s-a dovedit tragic mult înainte de a-i face loc lui 2027.
Și nu din cauza fugii de capital – un simptom aproape neglijabil în comparație cu erodarea galopantă a valorilor civilizației iudeo-creștine, sub loviturile dezlănțuite ale urii de sine apusene, ale neo-marxismului instalat în vid relativist, ale hedonismului și ale unui islamism tot mai crud și sângeros. Și tot mai descătușat pe toate meridianele globului. Nu doar în Iranul genocidarilor mullahi.
OIDAC, (Observatorul intoleranței și discriminării creștinilor în Europa) a înregistrat pe anul în curs o creștere cu 44% a atacurilor anticreștine pe continent. În Franța liderului troțkist-islamo-fascist Melenchon, cu 70%. Tot cam atât e procentajul evreilor care se gândesc să emigreze din Franța, dacă Melenchon ar câștiga în 2027 alegerile prezidențiale.
Deloc de mirare că, de departe, cele mai multe atentate și delicte anticreștine i-au afectat pe oamenii din Marea Britanie și Franța. Doar în Anglia și Țara Galilor s-au produs 623, iar în Franța circa o treime din totalul agresiunilor și hărțuirilor anticreștine de pe Bătrânul Continent.
În restul lumii, aproape 400 de milioane de creștini s-au confruntat anul acesta cu discriminări, persecuții, atacuri, convertiri silite, masacre. 1 din 5 creștini în Africa. De două ori mai mulți în Asia. Dincolo de Coreea de Nord, cele mai multe persecuții dure au avut loc în țări musulmane sau parțial islamice. În Somalia, Yemen, Sudan, Eritrea, Siria, Nigeria, Pakistan, Libia și, last but not least, în Iran. Sau în Turcia. Dar și sub regimuri și dictaturi de extremă stânga, precum cea din Nicaragua.
Doar în Nigeria au fost dezrădăcinați și transformați în refugiați milioane de creștini. Doar în această țară au fost asasinați, numai până în septembrie, 4000 de creștini. Mulți alții în Mozambic, Mali, Congo și aiurea. Dar presa apuseană tace și se ocupă obsesiv de imaginarul ”genocid” din Gaza, singurul din istoria omenirii soldat cu creșterea, ba chiar cu dublarea, în ultimele două decenii, a populației arabe, palestiniene din fâșie.
Ceasul astral al ”locțiitorului”
Indiferența etalată de Papă, cu ochii lui orbi și urechile lui surde la toate strigătele de alarmă creștine n-a fost egalată decât de finalul apoteotic al turneului său latino-american. În fața milioanelor de credincioși strânși în capitala peruviană Lima, să celebreze liturghia cu Suveranul Pontif. Când, în spiritul marxist al teologiei eliberării, Leon a declarat că „singurii (oameni) care nu mai pot aștepta sunt săracii”. Minunat. Câtă binemeritată empatie. Dar creștinii? Dar evreii?
Nepăsarea lui față de cei din urmă nu e întâmplătoare. E cu program. Și nu va rămâne fără fatidice urmări, de vreme ce mulți din credincioșii săi continuă să nu realizeze că civilizația lor iudeo-creștină, construită pe temeliile profetice ale Bibliei, nu mai poate nici ea aștepta.
Da, săracii au mare nevoie de ajutor. Iar creștinii și evreii au datoria de a-i ajuta. Dar și dreptul de a atrage atenția că nici islamizarea și nici comunizarea Vestului nu va reduce pauperitatea, ci o va spori. Și mai au dreptul de a li se spune adevărul. Papa nu l-a rostit, ci l-a ocolit.
Sau a mințit. A înșelat prin omisiune. Sau nu l-a dibuit, dacă chiar crede că, spre deosebire de săraci, și creștinii, și evreii ar mai avea tot timpul din lume. Și că pot fi așadar siliți să coboare ca gladiatorii în arenă, deși le-a ajuns literalmente cuțitul la os.
Iar degetul său e îndreptat în jos.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
