După două tentative de asasinat împotriva candidatului republican la președinție, comise sub ochii Serviciului Secret american, care n-a putut sau a fost împiedicat să-l apere ca pe un președinte, membri ai administrației Biden-Harris au continuat intens și sistematic să-l demonizeze și să-l dezumanizeze pe Donald Trump, chemând la anihilarea lui.
Într-o discuție cu activiste democrate, Joe Biden însuși a preluat ideea actriței Whoopi Goldberg că Trump ar fi ”o insectă” enervantă. Președintele nominal în exercițiu, a mimat strivirea ”insectei” cu palma.
Iar ministrul comerțului din guvernul său, Gina Raimondo, a lansat literal, la postul tv MSNBC, chemarea ”de a-l stinge pe Donald Trump”, printr-un vot acordat Kamalei Harris. Pe care o dorește fierbinte și regimul iranian, ale cărui planuri de a-l asasina pe Donald Trump au atins noi cote de intensitate, potrivit serviciilor secrete ale SUA.
Decodarea unor termeni și expresii
În limbaj nazist, ”păduchi” și ”șobolani” care se cer ”exterminați cât mai rapid” erau, în Germania anilor 30 și 40, se știe, evreii.
Înainte de a fi exterminați cu milioanele în Holocaust. De parcă ar fi fost ”dăunători”. Păduchi ori șobolani.
Cine mai proceda, cine mai procedează zoomorfic?
Într-un articol nimerit intitulat ”Vocația revoltei selective”, publicat la Europa Liberă, în 2019, Vladimir Tismăneanu preciza că, ”în ceea ce-l privește pe Sartre, în 1948, la Congresul de la Wroclaw, Aleksandr Fadeev l-a numit ”această hienă dactilografă, acest șacal înzestrat cu stilou” … ”Vipera lubrică” e a lui Vîșinski, împotriva lui Buharin (citat de mine în Diavolul în istorie). Zoomorfismul ca formă de deriziune și degradare a celui stigmatizat făcea parte din recuzita stalinistă (năpârci, lipitori, păduchi). Dezumanizarea celui decretat drept inamic era specifică totalitarismelor comunist și fascist.”
Ce bine spus! Rămâne de precizat ce sunt democrații pe care pare că-i susține Vladimir Tismăneanu în actuala campanie electorală americană, de vreme ce nu găsește cuvinte critice la adresa unor Biden, Whoopi și Raimondo. Sau Kamala Harris. Comuniști? Sau fasciști? Sau poate maoiști pro-islamiști?
Profesorul de la Maryland e, desigur, un specialist al ”Diavolului în istorie” cum i se intitulează una din cărți. Dar și al indignărilor cu geometrie variabilă. Fiindcă, după o viață de critică a comunismului, nu pare a-l revolta din cale afară nici maoismul, nici pro-terorismul antisemit și genocidar din universitățile americane. Pe care le cunoaște excelent, din interior. Nu pare că avem, totuși, din păcate, motive să sperăm că domnul Tismăneanu va lămuri rapid misterul în vreun articol sau carte.
Poate o va face prietenul domniei sale, Mircea Cărtărescu, scriitor-rezident, mai nou, la Universitatea Columbia. Nici Cărtărescu n-a suflat vreo vorbă exprimând îngrijorare sau alertă în legătură cu urmările postmodernismului la universitățile de elită de peste ocean. Cele manifestate în violențele antisemite care au însoțit protestele pro-islamiste zise ”pro-palestiniene” și la școala cândva de prestigiu, care l-a invitat să-i fie writer in residence.
La Columbia, Cărtărescu le va preda studenților săi din generația măști (”generația în kefieh”) cursul ‘Postmodernism vs. tiranie: o revoluţie literară românească’ (despre ”generaţia în blugi” în literatura română şi relaţia ei cu generaţia Beat în poezia americană, pe de o parte, şi cu postmodernismul american în ficţiune, pe de alta.
Dar dacă ar fi fost invers?
Dincolo de aceste aspecte intelectuale postmoderne, românești, se pune întrebarea ce s-ar fi întâmplat oare dacă președintele Donald Trump ar fi mimat, ca Biden la adresa lui, că vicepreședinta Kamala Harris ar fi o gânganie, care se cere instantaneu suprimată?
Nu s-ar fi sufocat oare întreaga Americă, ba chiar și toată lumea, într-o indignare de foarte lungă durată, extrem de fixă și de puțin variabilă, deși Harris n-a fost, din fericire, victima vreunui atentat și este de sperat că nici nu va fi, în ciuda incendiarei atmosfere americane?
Și apropo de ”Diavolul în istorie”. Scriam recent, pe blog, în câteva analize ale fenomenului american și israelian, despre noua credință progresistă pe care o numeam o ”religie gnostică, anti-Netanyahu și anti-Trump”. Care pretinde că ar ajunge să fie înlăturat ”Satana” Trump sau Scaraoțchi (Netanyahu), pentru ca toate lucrurile să se aranjeze de minune. Și să dispară din lume toate neînțelegerile și conflictele cu Iranul, cu Putin, și mai ales cu terorismul islamist.
Răul. Și ce-am învățat despre el din istorie și religia mea
Nu că Trump n-ar fi, adesea, criticabil. Este. Și l-am criticat repetat.
Dar nu fac parte dintre credincioșii fanatici ai acestei noi ”gnoze” dualiste, incapabili să realizeze că, în fața unei reprezentanțe a extremei stângi, Trump e clar ”răul mai mic”. Cât despre cum se poate defini răul cel mare (cel revoluționar, soteriologic și pseudo-mesianic, azi, de pildă, nazist, marxist, comunist, maoist și islamist) am învățat câte ceva din religia mea, tradițională.
E vădit, în schimb, că mulți atei sau agnostici ai stângii progresiste care n-au decât obidă și cuvinte dintre cele mai insultătoare și umilitoare ca să descrie oameni religioși (pentru ei, un gen de ”păduchi”) nu sunt în stare să țină piept dogmelor ei irezistibile. Și să învețe.
Așa se explică faptul că, deși au fost martorii ambelor tentative de asasinat țintindu-l pe candidatul republican la președinție, mulți adepți fervenți ai Kamalei Harris, ai Partidului ei și ai ”apărării democrației de Trump” nu se pot abține de la a continua să-l blesteme. Și să-l califice drept ”dictator”, drept ”pericol la adresa democrației”, sau chiar, ca un faimos jurnalist român, drept ”Hitler” sau ”Hitler portocaliu”. Întru ”apărarea democrației”, desigur.
Aceste calificative l-au animat evident și pe fanul Iranului, atentatorul care a încercat recent să-i ia viața lui Trump pe un teren de golf. Cine-i poate lua în nume de rău unui atentator că săvârșește un tiranicid și-l înlătură pe ”Hitler portocaliu”? Pe care și Iranul îl vrea mort?
Mai există, pesemne, mulți revoluționari de profesie, care-și doresc fierbinte și cu devoțiune maximă să rămână în istorie ca ”izbăvitori” ai democrației americane. Dacă unul dintre ei ar fi țintit cu doar câțiva milimetri mai precis, Trump ar fi fost mort, iar saltul vechiului far al democrației în statutul de stat eșuat sau republică bananieră ar fi fost deja făcut. Iată cum apără ”democrații” democrația. Dându-le apă la moară asasinilor democrației.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
„Așa se explică faptul că, deși au fost martorii ambelor tentative de asasinat țintindu-l pe candidatul republican la președinție, mulți adepți fervenți ai Kamalei Harris, ai Partidului ei și ai ”apărării democrației de Trump” nu se pot abține de la a continua să-l blesteme. Și să-l califice drept ”dictator”, drept ”pericol la adresa democrației”, sau chiar, ca un faimos jurnalist român, drept ”Hitler” sau ”Hitler portocaliu”. Întru ”apărarea democrației”, desigur.”
„Democratia” pe care Tismaneanu acum o apara este o transcriere in Occident a „democratiei populare” de sorginte sovietica.
In Israel, stangistii care cheama mai mult sau mai putin pe fata la asasinarea lui Netanyahu au inventat si teoretizeaza in universitati „democratia substantiala”, chipurile opusa „democratiei formale”, parlamentar-reprezentative.
„Democratia substantiala” este epitomul oligarhiei fasciste, in care functionari superiori (inclusiv procurori, judecatori, si consilieri juridici) corupti hotarasc totul, iar Knessetul si ministri alesi au dreptul numai sa parafeze. Daca politicienii alesi incearca sa-si implineasca mandatul pentru care au fost alesi, atunci sunt „autoritari” si trebuie sa fie inlaturati prin inscenari judiciare (vezi procesele contra lui Netanyahou) sau, daca nu-i suficient, se poate recurge si la asasinat.
Orice crima este kasher cand se executa pentru „salvarea democratiei”.
Suntem pe aceeași pagină. E groaznic ce se întâmplă.