De ce trăim în lumea agresorilor. De ce-i lăsăm să câștige

În timp ce administrația de stânga, americană, refuză să lase Ucraina să câștige (dându-i armele necesare) într-un război în care, după doi ani și jumătate de lupte, începe să fie evident că Rusia nu poate învinge – căci altfel ar fi repurtat de mult victoria -, nici Israelului nu i se permite să dea cu dușmanii săi de pământ. Ca să nu se deranjeze campania Kamalei și să nu se irite prea mult Iranul, patronilor interpușilor săi teroriști, islamiști, din Irak, Siria, Liban și Yemen.

În ce lume trăim?

În a agresorilor. Care-și pot permite să amenințe atomic (sau cu rachete multe) pentru ca superputerea condusă de Partidul Democrat să facă în pantaloni și să-și insulte militarii proprii, mințind, precum Kamala Harris, în dezbaterea tv cu Trump, că n-ar exista ostași ai SUA în zone de luptă. Or, e plin de ei, inclusiv și nu în ultimul rând, în Orientul Mijlociu, din Siria până în Marea Roșie.

Cum e posibil să trăim într-o lume, în care vicepreședinta SUA e atât de incompetentă sau mincinoasă, încât să facă asemenea afirmații false, iar presa lumii libere, pe care o apără acești militari, să nu explodeze și s-o facă zob?

Simplu.

Pentru că nu mai gândim. Pentru că nu suntem informați. Am devenit credincioșii unei noi gnoze

Pentru că democrațiile noastre s-au deteriorat și defectat grav, mutilându-se astfel încât să devină irecognoscibile. Căci presa apuseană s-a transformat în agitprop electoral și nu se mai arată în stare să ofere informații corecte, curate, obiective, adecvate realității, să stabilească adevărul, să reflecteze și să comenteze realitatea, să furnizeze contextul și fundalul necesar informațiilor și să explice just lumea în care ne aflăm și pe actorii ei principali.

Această presă e programată antiamerican, anticapitalist și antisemit în așa un hal, încât nu mai vede decât momeala antiamericană, antisionistă și anticapitalistă pusă să alerge înaintea gonacilor, nimic din ce este pe margine, deasupra, ori dedesubt.

Presa nu prea mai vede decât religia ei de tip dualist

E o gnoză în care Dumnezeu e de extremă stânga, ecologist, progresist, transgenderist și rasist anti-alb, iar rolul Demiurgului cel rău e deținut de perechea Donald Trump-Beniamin Netanyahu. Încât, potrivit credincioșilor-jurnaliști ai acestei religii atee de tip nou, anti-Trump și anti-Netanyahu, ar ajunge, chipurile, îndepărtarea acestui cuplu pentru ca toate problemele lumii ”să se rezolve” brusc.  

Iată de ce această presă e atât de obsesiv preocupată de Donald Trump, care o înfurie la culme și prin pozițiile sale independente de consensul progresist, și prin cele proamericane, și prin cele pro-israeliene, încât a sărit calul și după al doilea atentat la viața lui.

În contextul comentariilor consacrate celui de-al doilea atentat împotriva lui Trump, a luat-o pe arătură virtual întreaga presă de stânga, în frunte cu MSNBC, Irish Times, The Guardian, etc, etc.

Cine e de vină pentru dezastrul securității americane care a făcut posibil acest al doilea atentat la viața candidatului republican? Politicienii care răspund de carentul Serviciu Secret? Și cine răspunde pentru ura ucigașă la care a fost expus Trump, în speță pentru incitările la adresa lui? ”Victima”, susțin propagandiștii stângii. Care ar fi de fapt ”făptaș”. La fel cum și evreii masacrați, ”or fi făcut ei ceva, de-au fost măcelăriți”.

Ar fi fost destul de simplu. Dacă un candidat la președinție devine repetat ținta unor atentate, se examinează retorica adversarilor săi politici, se descoperă că au calificat victima îndelung demonizată drept ”Hitler” și ”un pericol la adresa democrației” și se înțelege de ce unii vor să intre în istorie printr-un tiranicid mai spectaculos decât toate, de vreme ce l-au asasinat pe însuși ”Satana”. Cel mare, că să evocăm retorica aliatului atentatorului din Florida, Iranul teocratic.

În loc să tematizeze incitarea la violențe și asasinat conținute în obsesivele condamnări ale candidatului republican, de către Kamala Harris și sicofanții ei democrați, sau islamiști, care-l tot califică pe Trump drept ”rasist”, ”nazist” și ”Hitler”, ori ”un risc pentru democrația liberală”, aceste organe de propagandă ale stângii extreme au găsit vinovată victima atentatului de pe terenul de golf din Florida. Au preferat transferul de roluri. Jocul se numește: ”blame the victim”.

Spre a-și acoperi dadarismele (what-about-ismele) menite să inverseze rolurile făptașilor și victimei, Irish Times și The Guardian se lansează în prolixe comentarii pline de afirmații și trimiteri false, la faptele altora decât ale lui Trump, dar atribuite lui și lui J. D. Vance prin asociere, sau la presupuse nefăcute (imaginare) din vorbele candidaților la președinție și vicepreședinție. Rezultatul acestor manevre pune lucrurile în cap. Din țintă a puștii unui adept fervent al Partidului Democrat doldora de ură pe Trump, liderul dreptei americane a devenit ”făptașul”, vinovat pentru degradarea atmosferei politice americane și, în ultimă instanță, ce incredibil circ, pentru atentatele asupra propriei persoane.

Au existat, ce-i drept și câteva excepții notabile. Care s-au arătat ceva mai puțin orbite de dorința secretă de a-l vedea pe Trump mort. Puține de tot. Între ele, fostul ziar german de dreapta, Frankfurter Allgemeine Zeitung, precum și cel american de stânga, Washington Post.

Ambele par să fi înțeles necesitatea ca, în interesul prezervării (sau restabilirii) stabilității politice, administrația Biden-Harris să amelioreze siguranța și să ridice semnificativ nivelul de securitate (precar) alocat fostului președinte și actualului candidat republican la președinție

Dar cu o floare nu se face primăvară. Nici cu două

Face parte din ticăloșia presei de stânga că, obsedată să creeze perdele de ceață, ca s-o apere pe Kamala în campania electorală, să susțină că Trump ar încuraja violența, iar Vance ar fi făcut apropouri ”rasiste” privindu-i pe migranții haitieni care mănâncă animale de companie”, că ignoră problemele instituționale ale administrației și Serviciului Secret. Și că ”uită” de declarațiile guvernatorului statului Ohio, care contrazic narativul progresist privind amenințările la adresa orașului Springfield, scena prezumtivelor sacrificări de patrupede.

Cu o asemenea ”presă” imorală, ticăloasă, incapabilă sau, mai precis, nedoritoare să distingă între victime și făptași, medii de pseudo-informare în masă tipice republicilor bananiere, nu e de mirare ca intelectul multora, în Vest, obișnuiți să aibă încredere în ziarele occidentale, s-o ia pe miriști.

Iar capacitatea de a analiza situația realist și de a decide judicios a administrațiilor apusene să plece la rândul ei pe câmpii.

Cât timp nu ne recuperăm capacitatea de a distinge realitățile și de a lua hotărâri adecvate, în loc să orbecăim în minciuni ideologice, cât timp nu ne reclădim presa liberă, Putin și teroriștii vor continua să câștige, democrațiile să se destabilizeze, noi să trăim după reguli impuse de barbarie, iar SUA să se apropie inexorabil de război civil.

Or, în acest tip de confruntare nu va exista remiză. Întrucât una din tabere vrea s-o nimicească pe cealaltă, una din părți va birui. Cu cât confruntarea durează mai mult, cu atât agresorii se vor bucura de șanse suplimentare.