Noi forme de război global. Și românesc. Războiul dronelor, Rusia și Vestul

Unde se află în prezent Ucraina și Israelul, în urma celor două războaie fierbinți din ”Noua Rusie” și din Orientul Apropiat? În fața unei Europe lăsate departe în urmă și, cum se vede și la Washington, a unui Vest parțial debusolat.

Iar Rusia? La pământ, chiar dacă multora le pare încă bine mersi. Căci situația creată de război afectează regimul de la Beijing, care l-a primit azi pe dictatorul rus, Vladimir Putin. Așa că ar putea forța Kremlinul să pună capăt actualei runde a războiului.

De ce?

Din pricina dronelor

Pentru că asaltul dronelor a schimbat fața războiului. Și a Europei. Riscă s-o ”ajute” pe cea din urmă, dimpreună cu defetismul, nombrilismul, lașitatea, antisemitismul, pro-islamismul și anti-americanismul crescând al unor părți ale Bătrânului Continent, să se transforme într-o anexă militară a Ucrainei. A cărei armată a devenit clar, dintr-un anume unghi, cea mai puternică din Europa.

Astfel încât se întrevede binefăcătoarea victorie a Ucrainei asupra Rusiei în războiul inventivității tehnologice. O competiție cheie în actuala conflagrație globală dintre tiranii și democrații.

Cu 7000 de drone ucrainene lansate doar în luna în martie, Ucraina a reușit în premieră să depășească superioritatea ruso-iraniană în domeniul atacurilor cu aparate de zbor fără pilot.

Mai mult. Ucraina a transformat și regiunea Leningrad, aflată la sute de kilometri distanță de granițele statului invadat de rușii lui Putin, într-o zonă de front.

Dronele și rachetele ucrainene au izbutit să distrugă ținte rusești situate și la 1500 de kilometri de frontierele statului excelent condus de Volodimir Zelenski – o țară care, ca și Israelul, s-a adaptat rapid cerințelor războiului modern. Care a devenit în foarte mare măsură unul al dronelor. Cum s-a văzut zilele trecute, când Ucraina a izbutit să depășească valuri succesive ale apărării anti-dronă a Rusiei, bombardând regiunea Moscova.

Debilizarea Rusiei

Cu ajutorul acestei arme, Ucraina a silit Rusia să-și vadă net împuținate rafinăriile și distrusă bună parte din resursele energetice și financiare.

Slăbirea tot mai evidentă a Rusiei e rezultatul campaniei de ”deep strikes”, de bombardamente operate în adâncime, în bună parte cu drone, a instalațiilor militare și energetice ale Moscovei.

O campanie pe care Ucraina a vrut în zadar s-o demareze cu ani în urmă, dar nu i s-a dat voie. Pentru că lideri nevolnici de stânga, înfricoșați de Rusia, ca Joe Biden, în SUA, precum și cancelarii germani Scholz și Merz, i-au refuzat armele necesare. I-au refuzat, între altele, rachetele germane Taurus, capabile să nimicească relativ precis obiective situate departe, în adâncimea teritoriului rusesc.  

Ministrul ucrainean al apărării, Mihailo Fedorov, a atras atenția presei germane, când a declarat mândru, la 18 mai, că țara sa a reușit să înlocuiască rachetele Taurus din producție proprie. Dar mai mult parcă decât rachetele înlocuitoare ale proiectilelor cu rază lungă de acțiune de tip Taurus, forțele armate ucrainene sunt consistent susținute de producția și tehnologia proprie de drone, pe care și le doresc între timp multe țări și ministere ale apărării din lume.

Fedorov (reluat, între altele, de uimitul post național german DLF) are deci dreptate. ”Ucraina și-a făcut temele de casă”. Bloomberg, citat de același DLF, relevă că, din 2009 încoace, Rusia n-a stat niciodată mai rău în materie de prelucrare a țițeiului. Volumul acestei prelucrări a petrolului n-a fost, de-atunci, niciodată mai scăzut în Rusia.

Consecințe geopolitice majore ale războiului dronelor

Or, de petrolul rusesc ar enormă nevoie aliatul comunist chinez al Moscovei. Iar, grație Maga, a Americii lui Trump, China a pierdut Venezuela ca furnizor sigur de petrol ieftin și ar putea pierde și Iranul, dacă administrația din Washington își revine în simțiri, își bagă mințile în cap și pune capăt actualului ”drôle de guerre”, bizarului război actual. Dacă debarcă regimul de la Teheran, în loc să-l cocoloșească și să-l stimuleze delirant. Căci acum îl încurajează aberant, cu repetate reduceri ale propriilor pretenții, cu ultimatumuri neonorate, cu politica americană a lui ”ține-mă să nu-l omor”. Și cu o temporizare trumpistă stranie, care le dă iranienilor timpul necesar să-și dezgroape rachetele și lansatoarele, dacă nu și să repornească la rigoare tentativele de producție a bombei atomice.

Or, și această tragere de timp americană (din rațiuni politice interne), care nu-i ajută deloc, dar deloc, nici pe iranieni, nici pe israelieni și, cu atât mai puțin, pe americani și europeni, se datorează, în parte, nu doar incapacității lui Trump de a-și convinge poporul să susțină operațiunea militară din Iran într-un an electoral, ci și războiului dronelor. În care, ca și în rachete, islamiștii iranieni au investit masiv.

Și care sunt incomparabil mai ieftine decât armele mai precise, dar extrem de scumpe, din arsenalele în parte golite de război ale Statelor Unite. Astfel încât, cu mijloace relativ puține și ieftine, aparatele de zbor fără pilot islamiste pun în pericol vase mari și multe, precum și baze ori nave militare americane, ce reclamă arme exorbitant de costisitoare spre a se apăra.

Dar ucrainenii și iranienii, precum și turcii, nu sunt singurii care au investit masiv și profitabil în dezvoltarea dronelor.

Dronele israeliene

De la masacrul terorist islamist, comis de jihadiștii din Gaza în chibuțuri și la festivalul Nova, în neagra zi de 7 oct. 2023, israelienii au descoperit că sunt siliți să dezvolte urgent Yiftach, ”Departamentul de Dezvoltare Tehnologică”, o unitate a armatei israeliene, care face parte din ”Brigada Tehnologică a Directoratului Logistic și Tehnologic” al IDF, operând sub acoperișul Arsenalului Forțelor Terestre. Cum îl descrie Israel Hayom, este vorba de un soi de inginer ”Q”, de șef al secției de tehnologie militară a serviciului secret britanic MI 6, în celebrele filme despre agentul 007, ”James Bond”.

Că nu s-a investit de pomană în acest ”Q” israelian a reieșit din frecvența cu care dronele reușesc să-i înlocuiască pe lunetiști în eliminarea teroriștilor Hezbollah sau Hamas. Israel Hayom a publicat un film transmis de una din ele, în timp ce executa doi teroriști pe o motocicletă care circau în sudul Libanului cu 100 de km pe oră. Teroriștii, scrie ziarul în context, ”n-au avut nici cea mai vagă șansă”.

La nivelul batalioanelor, comandanții israelieni au învățat să aprecieze accesibilitatea dronelor, net mai ieftine decât rachetele portabile sau obuzele tancurilor.

Putin în genunchi, la Xi

Și mai importantă promite să fie această armă în războiul împotriva Rusiei, în care distanțele sunt uriașe, fronturile interminabile, iar resursele demografice ale celor două armate minime.

Ucraina pare să fi reușit să înlocuiască, grație dronelor, un mare număr de infanteriști în tot mai puțin tradițional apărata linie întâi, în care lipsesc dureros efectivele Kievului.

Nu mai puțin revoluționar e faptul că, îndărătul extraordinarelor mijloace de luptă, nu e obligatoriu ca mânuirea lor să fie efectuată de bărbați. Dronele sunt arme operate frecvent și comod, de acasă, de femei de o dibăcie rară, care-i eliberează pe bărbați pentru misiuni de luptă pe liniile de contact pentru care ele sunt, de regulă, mai puțin dotate.

Ceea ce echilibrează întrucâtva deficitul amplu de combatanți de care suferă nu doar Rusia, ci și net mai puțin prospera Ucraină. Care nu-și prea poate cumpăra mercenari și nu prea poate importa ca Moscova militari din Asia, Africa și America Latină.

Efectul dronelor și atacurilor lor asupra rezervelor de combustibil ale Rusiei ar putea determina China comunistă să ceară Rusiei, imperativ, să pună capăt grabnic actualei runde de război.

Actualei runde, care nu mai convine Chinei și importului ei de petrol, iar nu războiului, care ar urma să se reia, dacă inventivitatea tehnologică a Ucrainei și Israelului seacă, iar cea ruso-iraniano-chineză crește. Pentru că țelul strategic al alianței sino-ruso-iraniene nu s-a schimbat.

Efortul demolării ordinii mondiale girate de americani va continua, prin urmare. Cum?

Cartea propagandei

Investindu-se, probabil, sporit în destructurarea din interior, prin agitprop și terorism, a lumii apusene. Și a celei europene. Mai ales prin ”calul troian”, cum zice M. Phillips, ”al antisemitismului”.

Și prin ”palestinianismul” implantat, dimpreună cu ura pe evrei, de alianța tiraniilor răsăritene, în ograda Vestului, cu complicitatea antisemiților de stânga, antisioniști, precum și a celor izolaționiști, naționaliști, pseudo-creștini și rasiști de la extrema dreaptă.

Când regimurile totalitare ajung la potou, falimentate de propriul sistem și de inepția lor economică și psihologică, nu le rămâne decât cartea propagandei și a dezinformărilor. Care poate fi, azi, datorită internetului, inteligenței artificiale și rețelelor de socializare, un atu mai puternic decât oricând.

Conținutul toxic al calului troian cu burta plină de antisemiți s-a vărsat și în România, nu doar în Republica Moldova. Sau în Occident.

Așa trebuie și e bine să se înțeleagă semnalul straniului vot pesedist, dimpreună cu al legionarilor și al celorlalți extremiști de dreapta din Parlamentul României, pentru revocarea legii anti-antisemite. Un vot în fond nu doar anti-evreiesc, ci și putinist, împotriva cărui a protestat clar doar administrația americană. Iar nu și Europa.