Ce-ar fi scris Culianu, dacă ar fi trăit, la 35 de ani de atunci? Nu știu. Ar fi fost el șocat că niște tineri îndoctrinați nazist l-au ucis între alții, la un centru islamic californian din San Diego, pe un paznic elogiat ca ”erou”, care-l iubea fierbinte pe Hitler și se manifestase antisemit?
Decenii l-a rând s-a speculat în legătură cu posibilitatea ca Ioan Petru Culianu să fi fost asasinat la numai 41 de ani de legionari, supărați că, după ce-și apărase mult maestrul și predecesorul la catedra de la Universitatea din Chicago, Culianu se văzuse nevoit să se distanțeze de gardistul Mircea Eliade.
Nu i se putuse ierta ”trădarea” marelui istoric antisemit al religiilor? Prietenii evrei și israelieni ca Moshe Idel? Iubita evreică?
Nu știu, sincer, ce-ar fi scris, dar e cert că, deși au fost arestați azi în Germania doi asasini plătiți ai Iranului, aflați într-o misiune antisemită semănând leit cu a securiștilor care l-au împușcat în cap pe profesorul de la Chicago, Culianu s-ar fi abținut să-l plagieze pe înțeleptul rege Solomon. Predicator potrivit căruia ”nu e nimica nou sub soare”.
Nu de alta, dar Culianu era un om profund și un gânditor cinstit. N-ar fi plagiat pentru nimic în lume nici pe un autor mai puțin celebru decât cel biblic.
Dar da. Așa pare. La 81 de ani la finele celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii (de stânga și de dreapta) sunt iar peste tot. O candidată de extremă stânga a Partidul Democrat din Texas. Maureen Galindo, a declarat în campania electorală pentru alegeri primare ale Partidului Democrat, alegeri pe care le-a câștigat, că vrea să creeze ”lagăre de internare pentru sioniști”, un termen cod clar pentru evrei. Unii membri ai PD (evrei, între care Josh Gottheimer) au criticat-o.
Alții au tăcut asurzitor. Chestiunea cea mai tulburătoare nu rezidă doar în antisemitismul ei deschis, mai virulent parcă, decât al primarului New Yorkului, Mamdani, un ”socialist” cu simpatii teroriste, ci și în misterioasa ei susținere, cu sute de mii de $, de către un enigmatic ”Comitet de Acțiune Politică”, o misterioasă organizație financiar foarte potentă.
Între timp, antisemitismul a devenit nu doar calul de bătaie al Frăției Musulmane, al Iranului, al comuniștilor și extremiștilor de stânga woke, al fraților lor de la extremă dreaptă, al naziștilor și legionarilor, ci și al unor actori, oameni politici și influenceri care fac averi din promovatul urii pe evrei. Și e deschis. Tot mai pe față, tot mai puțin disimulat, tot mai puțin ascuns pudic îndărătul unui pretext părelnic ”legitim”, în fapt abject, ca antisionismul.
Care le refuză numai evreilor, din toate popoarele, rasele și religiile, un drept la patria proprie. Patria pe care le-a făgăduit-o în Biblie și dăruit-o, ce-i drept condiționat, bunul Dumnezeu.
Și dacă tot am menționat Biblia. În timp ce creștinii sărbătoreau în ziua morții lui Culianu Înălțarea, evreii începeau să celebreze, timp de două zile, Revelația. Revelația învățăturii și a legii numite Tora, marele dar divin din inima religiilor iudeo-creștine. Culianu studiase in extenso și Biblia evreiască și interpretările ei clasice. Nimeni în afară de Moshe Idel și de alți câțiva, puțini, nu știa să pună ca el punctul pe i în materie de mistică iudaică și creștină.
Ce e în miezul Revelației? Aparent, inversul unei înălțări. E pogorârea lui Dumnezeu pe muntele Sinai, de unde avea să coboare marele profet, Moise, cu tablele celor 10 porunci. A respecta azi, liber și cu adevărat, fie și numai pe una dintre ele, necum pe toate 10, mi se pare a ne apropia decisiv de rezolvarea problemelor noastre politice, ideologice și militare.
Și mi se pare, în același timp, a ne înălța spre vârful spiritual al Muntelui Sinai. În miezul Revelației, altfel spus, e înălțarea noastră spre bunătate. Bunătatea întâlnirii cu un Dumnezeu care ne-a înălțat la înțelegerea darului Său. Căci ne-a dăruit, cu generozitate divină, nu doar viața, universul și pământul, ci și libertatea, iar prin ea, șansa unei relații directe, mai ales prin fapte bune și învățătura lor, apreciată de marele Culianu, cu sursa noastră spirituală, înrădăcinată în Adevăr absolut.
De unde provin iubirea, dreptatea și pacea.
Ne-am îndepărtat în trufia generată de abuzul libertății noastre atât de mult de această sursă de pace, încât ne-am scufundat parcă inextricabil în ură, crimă și război.
Această ură, care i-a luat viața lui Ioan Petru Culianu, a prosperat în ultimele trei decenii și jumătate. Și a masacrat între timp, ba continuă să măcelărească zilnic un număr tot mai înspăimântător de mare de oameni. Evrei, creștini și musulmani.
Am spus-o și repet. Orgia violențelor politice, în mare măsură antisemite, care ne confruntă, are o legătură directă cu ostracizarea Bibliei, cu refuzul Decalogului, cu detestatul libertății de la temelia Revelației. Căci e o libertate pe care o repudiază cu obsesivă și viscerală ură toate mișcările totalitare, toate formele de extremism și nihilism, indiferent dacă se dau de dreapta, de stânga, sau ortodoxe și fundamentaliste religios, creștine sau islamice. Ajunge, aș zice.
Ajunge cu falsificarea înțelesului cuvintelor, cu pretenții ipocrite de apărare a unui ”bine” imaginar, cu duplicități, filistinism, rasism ascuns și vrajbe disimulate de pretenții ideologice progresiste.
Ajunge, mi se pare, amintindu-mi de opera sa, că ar fi resimțit ca imperativ să ceară și el.
Evreilor și creștinilor: sărbători fericite!
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.