Operațiunea se face pe corp deschis și pe un pacient lăsat să fie năpădit de infecții nosocomiale în ceea ce ar fi trebuit să fie sacrosancte spații destinate apărării lui și a valorilor lui. Are loc în cancelarii și în mari trusturi de presă, ca BBC. Care cultivă infecțiile cu pricina, stimulând narativele islamiste, teroriste, antisemite, extremiste de stânga.
Are loc în cancelarii, precum cea germană.
Unde un cancelar din CDU aruncă la gunoi (mai rău decât predecesoarea sa, Merkel) principiile creștin-democrate, îi transformă pe evrei din victime care se apără în imaginari ”făptași”, care nu e clar că n-ar comite pasămite ”crime” și instituie, ca atare, un embargo militar împotriva statului a cărui existență e declarat, ca reparație pentru Holocaust și exterminrea a 6 milioane de evrei, ”rațiune de stat a Germaniei”.
Război civil în CDU
Nu că toți creștin-democrații s-ar fi prostit subit. Ca adulatorii aberantei decizii a lui Merz din SPD și alte formațiuni de stânga. Sau ca sicofanții cancelarului din CDU. Pe Merz, care a mințit și Ucraina, promițându-i repetat rachete Taurus pe care nu le-a livrat niciodată, în conformitate cu revendicările extremei stângi social-democrate, îl critică o parte masivă a propriului partid. Și a partidului-soră bavarez, CSU. Inclusiv propriul șef de grup parlamentar, Spahn. Fostul ministru german al sănătății, care nu fusese consultat de Merz înaintea adoptării fatidicei decizii cu embargoul, a cerut ”reluarea cât mai grabnică a livrărilor de arme în Israel”, cum scrie Bild.
A reieșit din declarația lui Spahn că decizia cancelarului nu fusese adoptată, cum ar fi fost normal, de către grupul parlamentar al CDU. În răstimp, unul din sicofanții lui Merz, un aparatcik pe nume Bilger, învestit ca manager parlamentar al CDU, le-a cerut deputaților să accepte diktatul cancelarului cu privire la boicotarea militară a Israelului (sugerând că ar fi bine să tacă din gură). Anterior, organizația pentru tineret a CDU reacționase la fel de negativ ca experimentatul Roderich Kiesewetter. La rândul său, Stephan Mayer, de la CSU, a pus degetul pe rană, explicând ce anume face cancelarul, oprind exportul de arme către țara atacată care se apără. Căci dacă ”emoțional” demersul lui Merz ar fi ”de înțeles”, în realitate reprezintă o ”răsturnare a raportului dintre victimă și făptaș”.
S-o spunem pe a dreaptă. Mayer nu are decât în parte dreptate. Nici emoțional nu e nimic de înțeles în a lua, ca șef de partid creștin-democrat și lider de democrație europeană, ba chiar al uneia care pretinde că s-ar fi disociat de trecutul ei hitlerist, partea agresorului totalitar și terorist, anti-occidental, spre a-l răsplăti pentru masacrul său antisemit, care a depășit în modus operandi până și cruzimea exterminărilor naziste. Nu, nu e de înțeles.
Dar demnitarul bavarez are perfectă dreptate să deplângă fapta impardonabilă a unui Merz deraiat moral complet. Care răstoarnă raportul dintre victimă și făptași. De ce o face? Nu se știe. Poate că a sucombat intensei presiuni a mediilor de extremă stânga din Vest. Uite ce anume fac ele azi: minciuna cu ”jurnalistul Al Jazeera” Anas al Sharif circulă intens.
Minciuna cu presa liberă
După ce s-a instrumentalizat masiv o versiune actualizată a acuzei ”omorului ritual”, acreditând o falsă ucidere deliberată de copii palestinieni în Gaza, de către israelieni, acum a venit rândul încălzirii supei legendei atacurilor IDF asupra ”presei”. Și încă, a presei chipurile ”libere” .
Și aici, mitul antisemit întoarce raportul dintre victima (evreiască) a urii și făptaș. Dacă victima e nevinovată, brusc i se pună în cârcă o culpă imaginară, pentru ca să fie delestat făptașul de ea. Ale cărui mâini pătate de sânge devin subit albe ca neaua. La fel acționează propaganda antisemită, inclusiv cea care se dă ne-antisemită.
Mai nou l-a găsit și l-a instrumentalizat pe un probabil terorist mort. E vorba de unul cu carnet de ”jurnalist” Al Jazeera, (postul TV al Qatarului, un fief al Frăției Musulmane, a cărei filială palestiniană e Hamas). Și anume, de Anas al Sharif. BBC și-a împachetat știrea uciderii lui în cuvinte incendiare, sugerând existența unei presupuse ”crime și încălcări a dreptului internațional”, acolo unde ele, potrivit tuturor indiciilor, nu există. La postul tv care a mințit de nenumărate ori – mereu în contra evreilor și Israelului – și a fost de nenumărate ori prins și nevoit să-și asume, după investigații, nefăcutele antisemite și să retracteze, să corecteze informații false, manipulatoare, trunchiate și să-și ceară, în urma lor, scuze, citeam, prin urmare, luni, la 11 august, următoarele:
”Cinci jurnaliști Al Jazeera, inclusiv proeminentul reporter Anas al Sharif au fost uciși într-un bombardament israelian chirurgical lângă spitalul Al Shifa din Gaza. Sharif și alt corespondent, Mohammed Qreiqeh, împreună cu cameramanii Ibrahim Zaher, Mohammed Noufal și Moamen Aliwa erau într-un cort pentru jurnaliști la poarta principală a spitalului când a fost lovit”.
După care BBC citează Al Jazeera fără vreo distanțare, reluând, cu ghilimele prea puțin vizibile cititorilor neavizați, comentariul postului arab al Frăției, potrivit căruia acest ”asasinat chirurgical” ar fi fost, chipurile, ”alt atac flagrant și premeditat asupra libertății presei”.
Abia la finalul știrii e posibil ca unii să poată să întrezărească adevărul, articulat însă astfel, încât să pară o minciună. Adevărul că fusese eliminat șeful unei celule teroriste. ”IDF a confirmat că l-a țintit pe Sharif, care funcționa în calitate de comandant al unei celule teroriste a Hamas”.
Or, părelnicul jurnalist-în-realitate-terorist-șef se arătase el însuși în mai multe poze și selfiuri ca mare adulator al criminalului în masă care a condus Hamas, Yahyia Sinwar.
Pozele sunt cât se poate de edificatoare pentru forma mentală a celui ucis. Și pentru orice spectator neutru. Nu însă pentru BBC. Care nu mai verifică nimic din ce publică inițial, dacă poate acuza în viteză, cât mai rău, pe evrei și pe israelieni. Știrea BBC scoate deci ochii cititorilor cu prioritatea acordată minciunii al Jazeera, potrivit căreia ar fi fost vorba de presupuși ”jurnaliști”. Că șeful echipei lor era altceva, iar abia apoi propagandist al terorii antisemite? Că militarii Israelieni au publicat poze evidente, ilustrând deplina antantă și comunitatea de vederi ale lui Sharif și Yahia Sinwar, că s-au găsit probe, în documente secrete depistate în Gaza, documentând clar statutul său de terorist?
La BBC nu se admite.
În răspăr cu evidența și cu adevărul, pseudo-informația publicată de BBC îi califică pe toți, din capul locului, așa cum fals i-a numit și Al Jazeera: ”jurnaliști”, nu teroriști: ”5 dintre ei” și un ”reporter” fiind ”uciși într-un atac chirurgical”.
Și nu oriunde, ci, pentru ca pseudo-știrea antisemită să fie și mai inflamatoare, ”lângă spitalul Al Shifa” din Gaza. De parcă jurnaliștii BBC n-ar ști că prezența unor teroriști în spitale sustrage stabilimentelor cu pricina protecția dreptului internațional. De parcă n-ar ști ce știa publicația canadiană ”National Post”. Al cărei titlu, adecvat, zicea așa: ”IDF a ucis un șef de celulă teroristă Hamas, care poza în jurnalist Al Jazeera”. Sau ziarul german Bild. Care titra în mod similar.
La BBC și la alte posturi occidentale circulă, în schimb, minciuna. Pentru ca să se poată răspândi narativul antisemit, potrivit căruia evreii ar ”omorî”, chipurile, ”oameni fără apărăre”. Copii și jurnaliști. În timp ce omorâtul de copii, de oameni fără apărare, de femei, de bătrâne, precum și de ostatici, este – și nu doar de la 7 octombrie 2023, când a început în Israel, nu în Gaza, uitatul debut al actualului război – este activitatea zilnică a Hamas.
BBC nu s-a comportat la fel de iresponsabil când trupele engleze îi combăteau pe teroriștii islamiști în Afganistan sau Irak. Dar aceia, spre deosebire de Hamas, omorau englezi și americani, mai mult decât evrei.
Care trebuie neapărat identificați nu cu militarii anglo-americani bombardând Dresda sau Hiroshima, ci de-a dreptul cu răii maligni maximi, deci cu naziștii. Căci doar așa pot fi demonizați eficient, cum cere ideologia woke și pretenția propagandei de extremă stânga de a fi, împreună cu toți oamenii ”de bine” anti-sioniști, pro-palestinieni, pro-musulmani, de partea ”bună” a istoriei, nu de cea hitleristă.
Uite așa se alunecă pe panta hitleristă. Ca Vlad Voiculescu. Fostul ministru al sănătății, care s-a remarcat repetat cu atacuri anti-israeliene sub centură, a răspândit azi o memă în engleză, pentru ochii străinătății de la care probabil așteaptă să profite, potrivit căreia ”you only kill journalists if truth is your enemy”. Voiculescu se referea, evident, la teroriștii lucrând cu legitimații de presă Al Jazeera, prefăcându-se că n-ar ști cine erau cei lichidați de israelieni în lovitura lor chirurgicală. I-am replicat, tot pe Facebook: ”You only name terrorists ”journalists” when terrorists are your friends and antisemitic propaganda is your real business”.
Mea culpa. E posibil să nu știi că unii ”jurnaliști” sunt de fapt teroriști. Dar acesta nu pare a fi cazul lui V.V. El e singurul ins pe care regret profund că l-am susținut și apărat, pe când eram jurnalist DW. Și ulterior.
Vlad Voiculescu nu mi se pare cu nimic mai bun decât tizul lui, varan al istoriei postcomuniste. Atâta doar că s-a apucat să distrugă civilizația de la celălalt liman extremist al lumii iudeo-creștine. Să-i fie rușine.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.