E America o nătăfleață? Trump, Europa și Iranul

Cum a ajuns Trump să repete politici de stânga și de extremă stânga dezastruoase?

Ce ar putea antrena acordul de încetare a focului cu Iranul pe 60 de zile, invocat de administrația Trump?

Un cataclism. Să ne înțelegem. Războaiele sunt rele. Dar și mai rele sunt războaiele pierdute.

Iar înfrângerea n-ar fi doar a președintelui, care ar putea plăti un preț piperat, dar meritat pentru înfrângerea lui. Ar fi, din nefericire, și îngenuncherea Americii. Dar și a Vestului.

Iar toate acestea, din abulie și inepție

Regimul islamist genocidar, iranian, n-ar fi apărut, vreodată, dacă administrația Carter n-ar fi făcut epocala greșeală de a lăsa guvernul șahului să se prăbușească, iar în locul lui să se instaleze la putere teroriștii islamiști în frunte cu ayatolahul Khomeini. Imediat după accesul lor la putere, mulahii au luat cu asalt ambasada americană de la Teheran. Timp de 444 de zile, nu s-au jenat să țină zeci de diplomați ai SUA ostatici în incinta reprezentației americane.

Era nătăflețului Carter și erorile funeste ale împăciuitoristului președinte democrat al SUA s-au dovedit chiar mai teribile decât catastrofala președinție a lui John Buchanan. A cărui cronică indecizie a precipitat, în anii 60 ai veacului al XIX-lea, sângerosul război civil american.

Președinția Obama a agravat, parțial din nevolnicie, greșelile comise de administrațiile Clinton și Bush. Iar Trump se pregătește s-o pornească pe urmele celor mai răi președinți americani.

Dar cum să-l mai critici pe Trump în mod onest și justificat, după ce timp de peste un deceniu s-a văzut demonizat la unison de stânga și extrema stângă, până când a-l urî a devenit dogma centrală a unei noii religii seculare, progresiste?

Și totuși, Trump trebuie să fie criticat.

Sigur, Vestul l-a lăsat singur în fața mulahilor. Tădarea Europei

Europa e vinovată, evident, pentru izolarea liderului american și refuzul de a-l ajuta, într-un moment istoric decisiv. Ar fi fost esențial să fie debarcat un executiv criminal în masă, aliat, precum cel iranian, cu regimurile totalitare din Rusia și China. Unul reprezentând un risc major pentru tot Vestul.

Dar mai tare decât rațiunea e sminteala antisemită. Și antiamericană. S-a impus în cancelariile europene dorința irepresibilă de a-l vedea pe Trump eșuând în Iran. Visul e pe cale să se materializeze și unii dregători nu-și mai pot reține euforia. Exultă.  

Un președinte german de la stânga radicală, ca Frank-Walter Steinmeier, a recidivat recent. El comemorase ”Noaptea de Cristal” din 2025 cu un discurs ipocrit, condamnând exclusiv extremismul de dreapta, nu și pe cel de stânga sau islamist, ca și cum acestea n-ar fi existat și nu s-ar fi aliat.

Steinmeier a declarat mai nou că ”războiul din Iran” ar fi fost pasămite ”inutil” și că ar fi trebuit adăstat la dezastruosul JCPOA (pe care el îl negociase împreună cu Obamași cu alții). Or, JCPOA a făcut Iranul islamist mare, i-a dat puterea să construiască bombe atomice și să-și creeze o industrie de rachete balistice, precum și să terorizeze întregul Orient și Occident. Anterior, șeful statului german, a cărui funcție e onorifică, își încălcase competențele și toate uzanțele diplomatice germane și se repezise să vexeze America lui Trump cu verdictul scos din burtă, neîmpărtășit de guvernul german, potrivit căruia operațiunea militară americano-israeliană din Iran ar fi contravenit dreptului internațional.

După cum remarca un critic, e semnificativ că Steinmeier a optat pentru a condamna SUA și Israelul, dar a omis să-i osândească pe mulahi. De pildă pentru sistematicul viol pedofil; pentru că silesc zilnic 80 de fetițe de la 9 ani în sus să se supună violului unor căsnicii silite cu pedofili; pentru că alți copii sunt violați anual cu sutele de mii; pentru că femeile sunt siluite, mutilate și omorâte de Gărzile Revoluționare Islamice dacă nu se supun preceptelor fundamentaliste ale regimului de teroare islamist; pentru că spionii Iranului au încercat să-l omoare pe șeful evreilor germani, Schuster și pe un om politic german, Beck, în timp ce interpușii mulahilor au comis masacrul de la 7 octombrie 2023, iar rachetele iraniene țintesc în singura democrație din regiune, Israelul.

Ce e planul pasămite ”gata negociat” de Trump?

În aceste condiții, a-i lăsa pe mulahi să scape și să-și continue pirateria și terorismul, precum și programele balistice, dacă predau o oarecare cantitate de uraniu îmbogățit, e demență.  

Trump a fost avertizat că, dacă încheie un acord de încetare a focului pe 60 de zile în asemenea condiții deplorabile, ar putea fi vinovat de o catastrofă. Avertismentul nu vine de la extrema stângă a spectrului politic. Nici de la extrema dreaptă. A fost lansat de senatori din propriul său Partid Republican, între care Senatorii Lindsey Graham și Ted Cruz, precum și de fostul șef al CIA și diplomației americane, sub Trump, Mike Pompeo. Trump a fost avertizat și de premierul israelian, care, ulterior, presat masiv, i s-a supus.

Toți criticii știu și au reliefat că, dacă mulahii sunt lăsați să dicteze terorist în Strâmtoarea Ormuz, vor fi percepuți ca învingători, căci se vor afla într-o poziție mai puternică decât înainte de război. Marco Rubio a încercat să pună capăt criticilor, amuțindu-le apodictic. Lindsey Graham a reliefat, într-un mesaj către Trump, că un acord cu Iranul ar putea fi acceptabil, doar dacă statele arabe și musulmane din zonă ar adera la Acordurile Abraham.

Graham încearcă, evident, să-l ajute pe președintele american să-și revină și să articuleze politici mai consistente, decât cele pe care le crede Trump dictate de necesitatea menținerii prețului petrolului la un nivel scăzut, astfel încât republicanii să nu fie pedepsiți prea grav la urne, în alegerile parțiale din noiembrie. Dar hai să fim serioși. Nici vorbă nu va mai putea fi de Acordurile Abraham, dacă Trump transformă și America și Israelul în marii perdanți ai confruntării cu regimul genocidar al mulahilor. În fața căruia vor tremura toți vecinii. Arabi și musulmani.

Or, și pe plan intern, de ce ți-e frică, nu scapi. Alegătorii nu sunt imbecili. Și chiar dacă electoratul de dreapta refuză să-i voteze pe democrați, care sunt toxici, oare câți alegători vor alege să se prezinte la urne spre a susține partidul unui președinte eșuat? Un președinte care a lăsat un inamic mortal ca Iranul islamist să se impună în fața Statelor Unite, făcând America nu măreață, ci s-arate ca o ”pică pară mălăiață, în gura unui nătăfleață”?