Ce Marii intelectuali români par să aibă tot timpul din lume. Nu-și întrerup ei somnul cel plăcut pentru vreun mizilic. Din când în când se dau îngrijorați. Ba de Nicușor, ba de drona de la Galați. Ba de Tomac, ba de vreun tolomac. Uneori de apariția mult așteptată a vreunei edituri, alteori de vreo nouă aberație a Papei. Despre ce contează cu adevărat? Nimic. Nul. Nada. Zero.
Zero barat, niente, neant. Sunt ei nulități? Oameni de nimic? Rarisim i-am văzut comentând războiul neterminat cu Iranul, care ne va mai bântui în Europa mult timp de acum încolo. Și mai rar l-au comentat argumentând just. În fapt, doar profesorul Ioan Stanomir e, și în această privință, o fericită și salutară excepție. Mai des, dar de fapt tot foarte rar i-am văzut abordând războiul ruso-ucrainean. Dar și pe acesta continuă să-l analizeze de regulă aiurea, de vreme ce-l separă artificial de aliatul islamist, iranian, al Moscovei, de China și de efortul anti-occidental al celor trei tiranii totalitare.
Pentru că, din antisemitism de stânga, de dreapta, din putinism sau din conformism față de bias-ul stângii occidentale își doresc să adere la tabăra anti-israeliană și să vadă SUA și Israelul eșuând.
Ce-a activat la mine toate clopotele maximei alarme?
Tăcerea grăitoare a intelectualilor (și ex-politicienilor) români de așa-zis centru, sau centru-dreapta, toți anglofili, dacă nu și angliști sau cetățeni anglo-americani, cu privire la terifiantele evenimente care au demonstrat că Vestul s-a prăbușit. Căci, în siajul discriminării ”pozitive”, Anglia a căzut în fandacsie rasistă. A ajuns un stat antialb, anticreștin și antisemit. Pro-islamist și anti-occidental.
Pusă față în față cu moartea celebrului George Floyd, asasinarea pe stradă, cu complicitatea poliției, a adolescentului alb Henry Nowak, ale cărui ultime cuvinte au fost inutilele ”nu pot să respir”, ar fi trebuit să iște cel puțin aceeași revoltă ca uciderea delincventului negru, american. Ar fi trebuit să declanșeze în mediile intelectuale americane și europene de zile, în fapt de 6 luni încoace, de când s-a produs crima, o cascadă de reacții comparabile. Inclusiv în cel românesc. Căci Marea Britanie e un aliat vest-european cheie al României, în NATO. Care este o alianță militară bazată pe valori.
Dar despre ce ”valori” mai poate fi vorba în Regatul Unit?
Faptele cazului Nowak. Și o poliție de coșmar
Am scris în repetate rânduri despre cazul Nowak. Abia ieșit de pe băncile școlii, Nowak s-a trezit, în timp ce venea acasă de la o întâlnire cu prietenii, față în față cu un imigrant indian.
Care, inexplicabil de furios și agresiv, l-a înjunghiat de 5 ori cu un pumnal de 18 cm. În timp ce se zvârcolea pe jos, pierzând sânge, poliția, alertată de fratele asasinului, care acuzase victima de un imaginar ”rasism”, a venit. Dar s-a repezit să-l trateze ca ”făptaș” pe nenorocitul înjunghiat, nu pe ucigaș. În fața căruia agenții s-au arătat deferenți, respectuoși la culme și creduli. Când asasinul indian i-a mințit, afirmând că nu l-ar fi înjunghiat pe tânărul alb, polițistul din fața muribundului întins pe jos după ce fusese sfâșiat cu pumnalul i-a spus că ”știe”.
În schimb, pe adolescentul cu mațele scoase, care se plângea că fusese tăiat, nu l-a crezut. L-a tratat familiar: ”băi băiete, nu prea cred”, în timp ce se aplecase să-i citească drepturile și să-l plaseze pe dos, pe caldarâm, ca să-i pună victimei împunse de cinci ori cătușe la mâinile întoarse la spate.
Orwell în Anglia contemporană. Motivele căderii
Studentul, orwellian, a fost lăsat de polițiști să moară, exsanguinat. De ce au devenit ei complicii asasinului condamnat, după 6 luni, la doar 21 de ani de închisoare, deși judecătorul a pronunțat o pedeapsă situată sub minimumul prevăzut de lege? De ce și magistratul s-a făcut fârtat și părtaș al făptașului cu turban? De ce a tăcut presa, timp de șase luni? Pentru că Nowak era alb.
Pentru că toți se tem. Pentru că ideologia neomarxistă sub care operează poliția, justiția și presa, în fapt întregul stat britanic, este una neo-rasistă, anti-albă. Pentru că agenții, după cum a mărturisit mai nou un ofițer de poliție, reluat de presa conservatoare, sunt instruiți să nu cumva să-i trateze pe toți cetățenii ca și cum ar fi egali în fața legii, ci să facă bine să-i discrimineze pozitiv pe imigranți, pe musulmani, pe cetățenii de culoare și pe minoritari. Pentru că toți se tem.
Pentru că ideologia neomarxistă sub care operează poliția, justiția și presa, în fapt întregul stat britanic, este una neo-rasistă, anti-albă. Pentru că agenții, după cum a mărturisit mai nou un ofițer de poliție, reluat de presa conservatoare, sunt instruiți să nu cumva să-i trateze pe toți cetățenii ca și cum ar fi egali în fața legii, ci să facă bine să-i discrimineze pozitiv pe imigranți, pe musulmani, pe cetățenii de culoare și pe minoritari. Deci să-i creadă pe cei din urmă.
Niciodată pe un cetățean cu pielea albă. Pentru că în Regatul Unit, sunt amenințați de spălarea pe creier a legilor anti-ură și a dogmelor extremei stângi, care pretind că polițiile apusene ar fi chipurile ”albe” și, deci, inerent ”rasiste”. Aceleași dogme pretind că evreii ar fi ”albi”. Prin urmare, pro-teroriștii pot demonstra liniștiți, inclusiv violent, în contra lor și a masiv atacatei democrații israeliene.
Albe sunt și fetele violate cu miile de imigranți pedofili, pakistanezi. Așa că nici ei n-au pățit-o cum meritau. Înseamnă că albii, creștinii și evreii nu comit vreodată nefăcute? Defel. Ci doar că nu mai funcționează statul de drept. Căci în Marea Britanie s-a invalidat egalitatea tuturor în fața legii.
În ”Ferma animalelor”, porcii de la cârmă lansaseră sloganul: ”four legs good two legs bad”. Animalele cu 4 picioare? Bune. Cele cu două? Rele. Albii le-au luat, mai nou, locul celor din urmă.
Furie, ca la George Floyd? Ba deloc. Flegmă, indolență, indiferență
Am scris repetat, pe blog și în rețelele sociale, despre semnificațiile acestui odios caz, halucinant din unghiul multor dezinformați și manipulați. Care nu-și pot imagina că autoritățile britanice maltratează un om, un tânăr, un student, numai pentru că e alb. Și pentru că au fost condiționați atât de șefii îndoctrinați ei înșiși, cât și de manipulările ucigașului și ale fratelui său, să nu gândească.
Pentru că, în Marea Britanie, în vestul Europei, ca și în Statele Unite și Canada, a gândi într-o situație de conflict rasial în care victima are o altă culoare decât făptașul a ajuns să fie un demers prea riscant. În sisteme edificate astfel încât să fie pentru unii mumă, pentru alții ciumă, riști cel puțin ostracizarea și pâinea cea de toate zilele, dacă nu pui botul la comandamentele zilei.
E clar că acest caz ar merita o dezbatere cel puțin la fel de amplă, precum cea iscată atât în SUA, cât și în Marea Britanie, laolaltă cu profanări de statui, proteste violente, revolte, răzmerițe și incendieri de orașe, dar și crime, de cazul delincventului periculos Floyd, un recidivist violent și drogat, iar nu un student, vai, complet nevinovat, pe nedrept suspectat.
Dar cum să se deruleze vreo dezbatere dacă, altfel decât în cazul Floyd, gonflat până la ceruri ca prezumtiv caz de ”asasinat rasist”, pentru că victima era neagră, deci presupus ”bună”, presa a tăcut obstinat după crima cu cert substrat rasist petrecută pe o stradă engleză din Southampton, și e alăturea cu drumul și după verdict, iar marii ”gânditori” români se tem și ei să abordeze subiectul?
Cenzura sau autocenzura la care se supun mi se pare cel puțin la fel de îngrijorătoare ca glisarea Angliei, patria democrațiilor occidentale, pe panta politicilor identitare neo-rasiste, de sorginte deopotrivă marxistă și nazistă, care au determinat autoritățile să îngroape temeiul statelor de drept și al democrațiilor: egalitatea în fața legii și libertatea de exprimare.
Dar la București, Cluj și Iași, ori Timișoara, ca și la universitățile americane, onorații influensări din familia lui Rică Venturiano, publiciști mai toți cu panaș la Vocea Patriotului Național, sau la Răcnetul Carpaților se ocupă de pițipoancele lor gen Zița, de care sunt amorezați până peste cap, de Trump și de alte marafeturi confortabile. Cazul Nowak, rasismul anti-alb, anticreștinismul, pandemia de antisemitism și de sminteală neomarxistă care au cuprins Vestul și sinuciderea lui nu-i revoltă. Și de ce să-i scandlizeze de vree ce n-au, dragii de ei, timp de așa ceva? Nici tvr și radioul public de la București n-au. Păi de ce să aibă? De când e nevoie în publicistică de nițică vitejie?
Nu e mai simplu să cădem de acord că ”bate în ciocoi” care ”mănâncă sudoarea poporului”, iar ”situațiunea României nu se va putea clarifica…mai mult, nu vom intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom avea un sufragiu universale?”
Nu, n-am căzut de pe lună
Când, după alegerile prezidențiale americane din 2020 am comis imprudența de a mă arăta, împreună cu Andy Lăzescu, alertat de starea deplorabilă a democrației americane. am fost luați amândoi la refec de un comentator al Dilemei. Cum să ne manifestăm critic față de vechile democrații anglo-saxone? Ce să mai spunem, în acest caz, despre cea românească? S-a văzut între timp câte parale face și cea din urmă. Dar de la intelectualul public dîmbovițean nu ne putem aștepta să riște să-și asume eroarea. Și să se conecteze la realități.
Căci, apropo de Rică al Cânticelor Țigănești: ”au dat toți buluc, grămadă: sângele-i curgea șiroi/ Ca apa dintr-un butoi”. Or, partea polițienească/n-a sărit să-l oblojească,/ fiindcă agentul nu voia deloc; ”îl ținea doar de mijloc/ și și-a pus o barză-n cioc,/ a aprins-o și-a zâmbit:/”Ce-o să mori dintr-un cuțit?/Pânʼ vin ăi de la Salvare/mai poci să trag o țigare/ Așa era Bobby – tare. Și așa sunt și fanții publicisticii românești. Care mai de care. Doar la informat just și protejat nevinovații agresați din ce în ce mai insolent din cauza credinței sau culorii pielii lor sunt, în mare, ca noi: ceva mai moi.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.