Netanyahu s-a bătut curajos, sfidându-i in corpore și pe inamicii statului evreu, în marea lor majoritate antisemiți sau oportuniști, dar și pe adversarii săi politici interni. În fața cărora Netanyahu și blocul său politic vor avea mari greutăți să se impună în scrutinul legislativ din octombrie. Discursul său viguros și bătăios rostit la Adunarea Generală a ONU, l-ar putea ajuta pe Netanyahu în alegeri, căci s-a dovedit o lecție de talent retoric.
Liderul guvernului de la Ierusalim le-a arătat pisica dușmanilor Israelului. Luați în tărbacă s-au trezit și islamiștii de la Teheran și aliații lor din Qatar, Turcia ori de la primăria New Yorkului, dar și împăcuitoriștii din cancelariile occidentale – o alianță amplă și doar aparent insolită, care ar merita examinată în sine cu maximă atenție. A-i confrunta pe toți, laolaltă, a constituit oare o greșeală, de natură să izoleze și mai mult statul evreu, după cum susțin adversarii de stânga ai lui Netanayhu?
Aiurea. Antisemiții n-au motive ca să fie antisemiți.
Dușmanii Israelului au învinuit statul evreu, aberant, de ”colonialism”, ”apartheid”, și ”genocid” mult înainte de războiul declanșat de Hamas prin masacrul comis de jihadiști, în Israel, la 7 octombrie 2023. Dacă ulterior Israelul n-ar fi întreprins nici o acțiune militară spre a-i alunga pe teroriștii invadatori și a recupera ostaticii evrei răpiți în fâșie de către jihadiști, acuzele, calomnia și insultele ar fi continuat la fel sau ai rău decât s-a întâmplat după ce a fost demarată.
Prin urmare, cuvântarea lui Netanyahu ar fi fost stupid să se ploconească, să se milogească, să ofere appeasement.
Or, vechile prejudecăți adânc înrădăcinate, asta cer de la evrei. Să se căciulească, să-și ceară scuze pentru că există, pentru că sunt tolerați. Pe aceste prejudecăți multimilenare se bazează, în mare parte, succesul minciunilor și miturilor propagate de antisemiți și de politicienii care încearcă să adune voturi din ura pe evrei. E bine că Netanyahu i-a sfidat pe politicianiștii mâncători profesioniști de evrei. A trecut vremea în care evreii se credeau obligați să se umilească pentru a avea dreptul la viață.
Rău e că discursul premierului israelian rostit în viteza unei vizite extrem de scurte peste ocean, continuă să fie masiv subexpus în presă. Alocuțiunea, boicotată de reprezentanții multor dictaturi islamice sau pro-islamiste și de extremă stânga a fost un dur rechizitoriu la adresa celor mai antisemiți și antisioniști dregători de pe mapamond. Ce-a spus concret? Regimului iranian, Netanyahu i-a prezis căderea. Liderul guvernului de la Ierusalim i-a abordat frontal și pe președintele Turciei, Erdogan, și pe emirul Qatarului. Ambii sunt slugile Frăției Musulmane. Ca și primarul New Yorkului, Mamdani, un islamist de extremă stânga.
Edilul, calificat de premier drept antisemit, pune în pericol viața evreilor din New York, care constituie 10% din populația metropolei. Prietenul lui Mamdani, Hasan Piker, a afirmat că America ar fi ”meritat” mega-atentatele teroriste, islamiste, de la 9 septembrie 2001, a amintit Netanyahu. Același Mamdani a invitat la el acasă un ”jurnalist” care a filmat torturarea unor ostatici israelieni, iar nevasta primarului a dat like-uri, la 8 octombrie 2023, la postări din social media elogiind masacrul comis de Hamas aproape concomitent cu săvârșirea lui.
Premierul israelian i-a mai reproșat lui Mamdani că a încercat să-i astupe gura, împiedicându-i venirea la New York.
Iar unor lideri apuseni că au sucombat în fața gloatei antisemite, ”alegând împăciuitorismul”. În schimb l-a lăudat pe Trump. Iar președintele SUA l-a răsplătit, snobându-l, spre a-l primi în schimb împărătește pe criminalul dictator chinex, Xi.
În ce-l privește, în reacție la acuza imaginarului ”genocid”, șeful guvernului de la Ierusalim a pus o întrebare de bun simț. A chestionat auditoriul ce stat, care vrea realmente să comită un genocid, împarte populației chipurile de exterminat, precum palestinienilor din Gaza, un milion de vaccinuri împotiva poliomelitei? Întocmai așa a făcut Isrelul în Gaza.
În final, Netanyahu i-a oferit în glumă Președintelui Adunării Generale a ONU un terminal Starlink de remis delegației iraniene pentru momentul ”inevitabil” în care membrii ei vor deveni transfugi. Ca să-și poată istorisi povestea. Apoi, premierul a încălecat pe-o șa, iar eu v-am zis povestea așa. Atâta doar că nu e un basm. E adevărată. Dar ce preț mai are oare adevărul azi?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Netanyahu a ținut un discurs bun.
Nu i-aș reproșa lui Trump că a ales să discute cu liderul unei națiuni de 100 de ori mai mare decât Israelul.
Vizita lui Netanyahu a fost scurtă de numai 7 ore, constrână de calendarul sărbătorilor evreiești, dar și de considerente de securitate. Netanyahu a aterizat pe un aeroport militar și *nu* a rămas peste noapte în Mamdani City.
S-a întâlnit cu liderii câtorva noi prieteni ai Israelului din America Latină plus Slovenia, care și-au debarcat recent conducătorii turbați.
Lucrul cel mai nenormal acum este normalitatea vieții din Israel.
Iranul atacă frenetic toate țările din Golf plus Iordania, dar se abține în privința Israelului.
De ce? Singura explicație posibilă e că le e frică. Iau în serios avertismentul Israelului că răspunsul va fi „neproporțional”, lucru care întețește furia antisemită a liderilor europeni.
Niciodată nu s-a mai întâmplat ca israelienii să privească din Eilat cum este bombardată Aqaba, vecina de la Marea Roșie.
„Normele europene” se așteaptă de la terorismul ishl0iv islamiști să ucidă evrei „colonizatori” și „imperialiști”, nu arabi nababi „oprimați” și prăpădiți.
Să cădem de acord că, în privința relațiilor Trump-Netanyahu, nu suntem de acord.
Ar fi fost simplu, dacă Trump ar fi vrut, să-i dea lui Bibi un mic ajutor electoral,
organizând vizita lui Xi (în esență inutilă) astfel încât să-l poată primi pe Bibi,
cum au făcut mai mereu președinții americani cu Bibi și premierii israelieni veniți la UNGA.
Deci, nu nu calendarul sărbătorilor l-a împiedicat pe premier să mai adaste nu în mamdanicity ci în SUA.
La Washington, ca să fim mai precis. Unde există destule sinagogi.
Ce l-a împiedicat pe Trump? Frica de antisemitismul extremei drepte (și stângi) înaintea alegerilor.
În rest sunt absolut de acord.
Dacă ar fi avut ceva de discutat, Trump l-ar fi invitat pe Netanyahu la Washington.
Deocamdată situația pare că va rămâne staționară până la alegerile de mijloc de mandat.
SUA aplică asupra Iranului maximum de asediu economic și în același timp reușește să scoată destul de multe petroliere prin strâmtoarea Hormuz.
Cea ce ar putea schimba radical acest echilibru ar fi numai un nou atac al Iranului contra Israelului.
Convingerea mea e că în acest caz Israelul va reacționa prin asalt total asupra infrastructurii energetice a dușmanului printr-un simplu anunț către SUA. În orice caz nu va fi nevoie de o întrevedere între 4 ochi pentru obținerea aprobării lui Trump.
Israelul a ieșit din postura de „absorpție”.