Să nu creadă nimeni că progresismul ar fi nereligios. Sau chiar anti-religios. E doar antisemit și anticreștin, precum comunismul. În rest, e plin ochi de credință.
Despre Ana Pauker s-a spus, fals, că și-ar fi trădat bărbatul. Pe Marcel.
În fapt, în isteria asasinatului în masă care-l cuprinsese pe Stalin, dictatorul l-a predat pe Marcel Pauker OGPU-ului proaspăt transformat, sub ruso-lituanianul Yejov, în NKVD. Care l-a condamnat la moarte și l-a executat în timpul Marii Epurări. Zise și Marea Teroare din 37/38. Că piticul nemernic, care avea să plătească și el, ca Yagoda, ori Beria, pentru crimele comise, i-a ucis bărbatul anterior înstrăinat de ea, n-a împiedicat-o pe Ana Pauker, să considere că, dacă Revoluția Bolșevică (”nu tătuca, nu, el e buuun”) i-a exterminat bărbatul, Marcel e musai să fi fost vinovat.
Căci Revoluția n-are cum să greșească, să păcătuiască, ori să facă rău. Că e doar Partidul! Că e Stalin și Poporul rus! Care ”libertatea” ne-a adus!
Ce le cere azi Partidul credincioșilor? Să condamne Israelul
Căci e ”micul Satana”, (per definitionem iraniană). Și să-i blesteme nu în ultimul rând pe cei hotărâți, ca premierul Netanyahu, să apere masiv detestatul, demonizatul și delegitimatul stat evreu. Căruia i se pun în cârcă te miri ce crime inventate, iar apoi obsesiv reiterate, astfel încât nimănui să nu-i treacă prin cap să pună întrebări de bun simț legate de fapte, realitate și argumente bazate pe ele.
O foarte progresistă ex-purtătoare de cuvânt a guvernului României lăuda deunăzi discursul jalnic, de la Adunarea Generală a ONU, a șefei diplomației islandeze: ”dacă vreți să ascultați un discurs puternic și curajos despre marile teme ale momentului pentru comunitatea internațională și pentru noi, pun în comentarii un link către intervenția ministrei de Externe din Islanda, Gunwarsdottir, în fața UNGA, ne recomanda entuziast leftista din București.
Admit că recomandarea ei m-a interesat. Firește, dată fiind raritatea ”curajului și puterii” în cuvântările de regulă fleșcăite și expirate ale oficialilor europeni când e vorba să condamne Gărzile Revoluționare Islamice iraniene.
Față cu terorismul islamist iranian
Da, acele Gărzi, pe care Marea Britanie abia în iulie curent a binevoit, în marea ei înțelepciune, să le califice drept ”teroriste” (căci până atunci nici usturoi nu mâncaseră nici gura nu le mirosea, nici zeci de mii de protestatari pașnici nu omorâseră în două zile din ianuarie, în Iran, mai ceva decât naziștii la Baby Yar). Dar nu avuseseră oare guvernanții de pe malurile Tamisei dreptate să-i trateze cât mai duios, cu deferență și enorm respect pe revoluționarii teroriști islamici, iranieni, care-i luaseră la ochi din anii 80 ai veacului trecut? Când ayatolahul suprem emisese o fatwă condamnându-l la moarte pe scriitorul britanic Salman Rushdie, pe capul căruia puseseră un preț uriaș? Nu asasinaseră ei diverși editori de cărți semnate de Salman Rushdie?
Nu încercaseră ei să nimicească, direct și prin armate teroriste proxy aliatul stat evreu? Nu intraseră ei în război cu SUA, principalul aliat al Regatului Unit? De ce să nu le mulțumească britanicii islamiștilor de la Teheran, giugiulindu-le teroriștii? Și cum i-au răsplătit mulahii? Trimițându-le aparent pe cap o echipă teroristă la baza RAF, utilizată de militarii SUA, de la Fairford. Unde nu i-au detectat, normal, polițiști britanici, ocupați să aresteze zilnic câte 30-40 de cetățeni britanici care s-au exprimat incorect politic în social media, ci o simplă țărancă.
Viteaza cuvântare de la ONU. Și performanțele politicie interne ale ministrei
Deloc de mirare că m-a interesat enorm un ”discurs” în fine, în fine! ”puternic și curajos” din partea unei colege a lui Ed Miliband, șeful diplomației britanice care, în timp ce teroriștii probabil iranieni erau pe drum spre Fairford, se întâlnea la New York cu omologul său islamist, iranian, Araghchi, spre a pupa astfel papucul regimului genocidar de la Teheran.
Căruia, ca să fie mai blând cu extremiștii de stânga de la Whitehall, și cu colegii lor din Vest, Miliband și șeful său, Andy Burnham, îi veniseră în întâmpinare anunțând boicotarea produselor iudee din Iudeea. Ca să se uite că perfidul Albion promisese cândva, între altele prin Declarația Balfour, un cămin evreiesc în teritoriile de pe malul apusean al Iordanului.
Intervenția militantei woke de la București, care o ridica pe scut pe șefa diplomației islandeze, m-a interesat, desigur, și din alt motiv. Mi-au atras atenția performanțele diplomatice ale doamnei Gunwarsdottir. Nu știu cine-i scrie planurile politice și discursurile, probabil”persoană însemnată, nu spui ține mă-nțeledzi, coledzi”. Însă madam a dat-o recent rău în bară.
Le-a propus cu mult elan și tam tam islandezilor tratative de aderare la UE. Poporul a dezavuat-o șocant. I-a respins într-un referendum nu doar aderarea propusă, ci și tratativele în vederea acceptării sau refuzului ei.
Așa că i-am dat ascultare persoanei care o recomanda la București și mi-am pierdut vremea citindu-i ”parafrazele” discursului islandez.
Ce-o entuziasmase pe neo-marxista de pe malurile Dâmboviței?
O însuflețise intens că madam Gunwarsdotti certase (în această ordine) ”SUA, Rusia, Israel”. De unde reiese că America lui Trump e mai rea decât Putin! Iar victima agresiunii de la 7 octombrie 2023 e pe același plan cu dictatorul rus, ale cărui armate au invadat, acum 12 ani Ucraina, și comit în continuare un genocid real, nu închipuit, în țara vecină. Căci omoară lunar, de aproape 5 ani, zeci de mii de oameni, ceva mai puțini, ce-i drept, în 30 de zile, decât au exterminat aliații lui iranieni în două, în debutul acestui an. Și totuși, dictatura rusă și democrația liberală israeliană sunt certate la pachet!
De la cele două dudui ultraprogresiste mai aflăm de utilitatea ”dreptului internațional”. Care ar fi fost ”creat tocmai pentru a limita utilizarea excesivă a puterii de către state mari împotriva altor state mai mici”.
Auziți, auziți! State ”mari” ca Israelul. Pe care-l cauți de pomană pe hartă, atât de mic e, cu tot cu Iudeea, Samaria, Gaza și Podișul Golan. Ca să nu mai vorbim de Ierusalimul de est. Mai țineți minte, dragi progresiste, de câte ori oficialii israelieni au acceptat ori propus crearea unui stat palestinian în teritoriile controversate, iar palestinienii lui Arafat, Mahmud Abbas și Hamas i-au refuzat?
Nu? Atunci mai puneți mâna pe o carte. Și pe câte un manual de istorie necontrafăcută. Și nerevizuită de Greta, Albanese, Tucker, Miliband. Și de varii alți antisemiți. Evrei sau nu.
Nici pomeneală, dragă progresiste. Degeaba credeți că ați inventat roata. Acuza e mai veche
Dreptul internațional n-ar trebui să fie, cum propuneți implicit, un ghid de întrebuințare pentru discriminat și exterminat evrei.
ONU și Dreptul internațional s-au ivit ca să nu se mai repete Holocaustul comis de naziști din antisemitism. Cel la care cotizează azi din plin extrema stângă europeană și americană. De la care vă adăpați, gudurându-vă pe lângă genocidarii islamo-naziști.
De pildă când, precum goarna bucureșteană a doamnei Gunwarsdotti, se afirmă că ”lașii morali” nu ar fi cei care au părăsit sala când vorbea la Adunarea Generală ONU premierul israelian, ci ”ucigașii de copii din Gaza”. Expresia asta e o infamă reeditare a acuzei medievale de omor ritual, proferată de antisemiții Inchiziției și de urmașii ei la adresa comunităților evreiești din Europa. ”Consultanta strategică” de la București n-are probleme s-o folosească, de parcă n-ar avea habar că Hamas a declanșat războiul și și-a ascuns rachetele și alte arsenale sub paturi de spital și dormitoare de copii, în timp ce statul evreu anunța sistematic populația civilă din Gaza să părăsească zona unui bombardament, (cu tot cu copii) ca să nu fie morți și răniți.
Și tot ea ne dă lecții despre ce așezări iudee din Iudeea sunt ”ilegale”. Toate, după ea. Care a economisit timpul negocierilor de pace israeliano-arabe și ne-a dat, împreună cu pontifii extremei stângi apusene, verdictul gata făcut și pronunțat peste capul evreilor și arabilor. Ca să știe Israelul cum trebuie să se lase ciopârțit și distrus politic corect.
Motorașul progresist
Să mi se ierte cacofoniile, dar s-ar zice că tovarășe cu spirit revoluționar bolșevic ca Katrin Gunwarsdotti și goarna ei română, care se prezintă”consultantă în comunicare strategică și afaceri publice (public affairs)”, că poate n-am știut cumva importanța ei în engleză, sunt exemple de oportunism tipice pentru actualul Vest conformist, consimțind bucuros la autodesființarea sa,
Dar atenție. Nici pompierismul, nici oportunismul nu le mână din spate cu puterea cu care le animă ideologia. Ca pe prima ministră de externe din lume, Ana Pauker, nu le îmbărbătează nimic precum Partidul. Mai precis religia de rit nou, impusă de acest partid, a cărui dogmă centrală este, iată, palestinianismul. Nu, nu grijă față de palestinieni le omoară. Căci în acest caz, doamnele progresiste ar fi alertate de crimele jihadiste din rândul arabilor din Gaza. Și ar cere eliberarea lor de Hamas, în loc să ignore crimele în masă jihadiste din fâșie. Ori cele islamiste, iraniene și prin interpuși.
Și ar fi la fel de indignate de ocuparea de către turci a Ciprului de Nord, ori de exterminarea, de către chinezi, a musulmanilor uiguri, nu doar, obsesiv, de situația inexistentei ”Palestine”, inventate de KGB-ul sovietic, Cel căruia, sub numele de GPU, OGPU și NKVD, îi slujise și Ana Pauker.
Și atunci? Oare cărei himere de idol îi slujesc ele cu abnegație?
Nu cumva celui antisemit? Deși n-ai să le auzi respingând politica imigraționistă a Vestului, care aduce permanent, în Europa și SUA, oameni crescuți în antisemitism, în salafism sau talibanism, ele se apără indignate, evident, de o asemenea acuză ipotetică, pe care nici prin cap nu ne vine să le-o trecem în cont. În fond, ele militează cuminți, ca și extrema stângă britanică, pentru ”soluția celor două state”. Care ”care coabiteaza pașnic”!
Kyrie eleison! Ca și cum statul evreu n-ar fi încercat această soluție în diverse formule în anii 2000! Ba chiar și cu decenii înainte de războiul de 6 zile! Ca și cum Iordania n-ar fi atacat neprovocată Ierusalimul evreiesc în iunie 67! Ca și cum Gaza n-ar fi fost eliberată (și evacuată de evrei, cum cer naziștii, deci făcută ”judenrein” și ”judenfrei”, din 2005!
Ca și cum populația din Gaza n-ar fi ales apoi, liberă, Hamas! Și ca și cum jihadiștii nu s-ar fi prevalat de miliardele primite anual din Vest și din Qatar, grație insistențelor progresiștilor de felul lui Gunwarsdotti, ca să construiască arsenale de rachete și o rețea de tuneluri teroriste mai mare decât metroul londonez, spre a declanșa, din Gaza, mega-masacrul, violul și răpirile de acum trei ani.
Dar realitatea nu se poate în veci pune cu religia fanatic asumată. Nici cu a marelui inchizitor (1) osândindu-l pe Isus la moarte, în Frații Karamazov, pentru că i-a deranjat Spania antisemită, când a sosit în vizită inopinată. Și cu atât mai puțin cu cele de rit sovietic, nazist și islamofascist.
Note (1) Cine mai știe azi de socoteala ”Arhipelagului Gulag”? Care estima numărul victimele inchiziției în perioada ei de glorie de 80 de ani, din 1420 și 1492, la 10.000. Islamiștii iranieni au împătrit această ”performanță” în doar două zile. Iar Ceka-GPU-OGPU-NKVD-KGB-FSB? Regimul sovietic a triplat lună de lună numărul victimelor inchiziției, poliția politică omorând câte 28.000 de oameni pe lună, conform calculelor bazate pe mărturiile cechistului leton Maryn Lațis, alias Jānis Sudrabs, adjunctul lui Felix Dzerzhinsky, în primul an și jumătate de la Revoluția Bolșevică. Doar în acest răstimp a fost exterminați 500.000 din nefericiții cetățeni ai Uniunii Sovietice. Câți au fost în total? Sub Stalin (1921-53) 800.000 + 200.000 în războiul civil. Alți aproape 40.000 au fost uciși anual după 1953.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.