N-ai cum să nu te trezești metamorfozat după ce treci milimetric pe lângă o moarte care, în clipa în care îngerul te mântuiește de ea, coasa lui se vădește necruțătoare cu un erou, un nevinovat răpus de gloanțele atentatorului pentru că-și apăra cu propriul trup familia.
Te trezești metamorfozat și după experiențe mai puțin dramatice. Pe unii președinți îi transformă radical experiența alegerii lor în funcția supremă. Acesta a fost cazul lui Băsescu și al lui Trump, în primul său mandat. Din om, poți deveni gândac, ca Gregor Samsa. Dar și din vierme turnător și securist ai, poate, șansa de a ajunge să condamni comunismul.
Întrucât nu suntem profeți, nu știm ce va fi în SUA. Dar știm ce-a fost. Atentatul l-a transformat pe Trump în erou, iar la Convenția Națională republicană, din mardeiaș în personalitate politică senină, calmă, meditativă, care cheamă la unitate și pace.
Îl va ține mult? Nu știm. Probabil că nu. Încă și mai puțin s-a îndurat Biden să-și urmeze propriul sfat și să răcorească ”încinsa atmosferă” politică și retorică. În interviul său la NBC cu Lester Holt, Biden s-a înfățișat cu cea mai gregară, dar bătăioasă din vrsiunile sale nefericite. Ascult de mine!” Acesta a fost răspunsul lui Joe Biden la întrebarea jurnalistului de la NBC care l-a întrebat de cine ascultă (în cercul său interior) în provocările prin care trece. În interviu, președintele Biden și-a reluat toate acuzele incitatoare împotriva contracandidatului său republican, (care ar fi o presupusă ”amenințare la adresa democrației”) de parcă nu Trump ar fi fost victima unei tentative de asasinat, iar Biden nu ar fi cerut el însuși ”răcorirea încinsei atmosfere” politice și retorice.
Reluarea tale quale a tuturor demonizărilor anti-trumpiste din ultimii aproape 10 ani și toate acuzele că Trump ar fi un prezumtiv ”pericol” la ”adresa democrației”, reluare menită să-i ofere lui Biden un singur motiv, fie și fals, cum s-a văzut între 2016 și 2020, de a bloca accesul republicanului la președinție, spune totul despre ca mai amplă dilemă democrată.
Limbajul (woke) al acestui partid al elitei culturale și politice de pe coasta de nord-est a SUA, unul clar disociat și divorțat de interesele americanilor de rând, e, prin definiție, apocaliptic. Semnalizează mai mereu sfârșitul democrației, al globului, al lumii. Ca atare, el nu se poate ”modera”. Poate, doar, după o revoluție internă. Dar ea nu poate avea loc în timpul campaniei electorale, sau cât timp partidul lui Biden e la putere.
Totuși, frica de a pierde puterea poate până spre finele anilor 30, dacă trumpismul se instalează la butoane solid și durabil, prin tânărul J.D. Vance, fapt indubitabil, pentru observatorii politici, dacă în scrutinul din 2024 se vor confrunta învingătorul Trump cu perdantul și senilul Biden, i-ar putea determina pe granzii partidului să facă un pas dramatic. Dar numai dacă scot din pălărie un lider carismatic, capabil să unească aripile partidului. În acest caz, ar putea demara un puci înaintea sau în timpul Convenției Naționale Democrate.
Dar chiar dacă îl debarcă pe vârstnicul și derutatul Biden, oamenii lui Nancy Pelosi vor trebui să se confrunte cu poporul american. Căruia extrema stângă, determinantă în Partidul Democrat, i-a impus de decenii politici anti-americane în numele salvării globului, al climei, al raselor nealbe, al transsexualilor, transgenderilor și al anticolonialismului.
Americanii par să fi respins de plano această foarte radicală revoluție maoistă, antiamericană, antisemită, antioccidentală și anticapitalistă. Probabila realegere a lui Trump ar consfinți categoric această opțiune anti-elitară și anti-antiamericană a majorității poporului american.
Dar contrarevoluția majorității americane ar putea veni în contratimp. Ea s-ar putea bate cap în cap cu metamorfoza lui Trump, care, șocat de atentat, traumatizat de moartea adeptului său din tribună și impresionat de suferințele dezbinării americane, a chemat la unitate și pace.
Trump nu e un om al filosofiei politice. Alegerea talentatului, cultivatului și de jos ridicatului J.D. Vance, menită înainte de orice să întărească sprijinul clasei muncitoare, al intelighenției și al tinerilor americani pentru agenda republicană, dar și să semnalizeze probabile opțiuni politice externe, mai cu seamă în Israel, arată că Trump n-are de gând să-și dilueze agenda.
Ea va rămâne riguros conservatoare și va încerca să întremeze militar, politic, economic și social o Americă decăzută grav, care proiectează de mulți ani de zile spre exterior și dușmani o imagine a anemiei, a neputinței, a slăbiciunii endemice și a urii de sine, care n-avea cum să nu invite tiraniile și grupările teroriste să invadeze țări ca Ucraina, Israelul.
Dar va ajunge oare o agendă conservatoare și un ideal al unificării în jurul drapelului american ca să se întoarcă roata înapoi? Ca să abată apocalipsa prescrisă americanilor de stânga revoluționară, maoistă și progresistă, din Partidul Democrat? Va fi enorm de transformat, de revoluționat, de reparat. Ne așteaptă zile grele. Dar norocul pare a fi cu Trump. Sau dacă ni se permite o glosă pe marginea glonțului trecut pe la ureche: binecuvântat (în pofida voinței multora) la fel cum Valaam a blagoslovit poporul evreu în pofida dorinței sale, exprese, ca și în ciuda ordinului comanditarului său.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.