Resurse de stânga ale antisemitismului tovarășilor profesori

Mă frec la ochi. Biden a comis-o din nou. I-a confundat pe Zelenski cu nemesis-ul lui, Putin. Iar pe Kamala Harris cu nemesisul său electoral, Donald Trump. Ani la rând, presa i-a acoperit și escamotat lui Biden gafele și evidenta senilitate. Acum, de teama unei victorii a dreptei, se agită.

Culmea, președintele încă n-a demisionat. Mai conduce ”lumea liberă”, reținând Israelului arme vitale. Ține Biden cu Iranul, ai cărui interpuși sunt teroriștii Hamas, Hezbollah, Houthi?

De ce reține aceste arme destinate statului evreu, care se află în război? Cui face el plăcere? Aliatului israelian al SUA, principalul partener militar al Americii în Orientul Mijlociu? Sau dușmanilor lui, al căror vot îl vrea la prezidențiale, deși n-ar trebui nici să se gândească să le susțină, necum să participe la ele, dată fiind degradarea galopantă a capacității lui cognitive?

Logica stângii

Atitudinea lui Biden nu e defel lipsită de o anumită ”logică”. De ”logica” anti-israeliană a stângii, care, din 1967 încoace, e tot mai clar și furibund nu doar anti-americană, ci și antisemită, deși afirmă că ar fi ”doar” ”antisionistă”, în timp ce refuză dreptul la un stat propriu exclusiv evreilor și poporului lor.

Iată ce alimentează antisemitismul și antioccidentalismul tovarășilor profesori și scriitori despre care am scris recent. Titlurile și onorurile nu-i determină defel să spună adevărul. Dimpotrivă. Îi împinge spre complicitatea cu extremismul.

Pentru că, în calitate de votanți ai stângii și dascăli la universități americane, asiduu blestemători a tot ce e la dreapta spectrului politic, nu e posibil să nu știe de drumul pe care și l-a croit mai întâi anti-americanismul, în siajul afurisirilor neo-marxiste ale războiului din Vietnam, iar apoi antisemitismul progresist, în urma ”Războiului de șase zile” din iunie 1967.

Cum nu e posibil să nu știe că, la manifestațiile pro-teroriste de la universități unde poate predau, sau au primit titluri onorifice, gloata antisemită auto-intitulată ”pro-palestiniană”, deși disprețuiește sau urăște, ca Hamas, poporul cărui interpușii Iranului pretind a-i ”sluji”, n-au arborat nicăieri, la proteste, steagul țării gazdă. Nici drapelul SUA, nici al Canadei, Australiei, sau al Marii Britanii, Germaniei și Franței, nu s-au văzut vreodată la asemenea manifestări.

Antisemitismul stângii caviar

Aici se ascunde, dimpreună cu antisemitismul, antiamericanismul, antioccidentalismul, anti-capitalismul, complicitatea de stânga cu islamismul și tentativa lui de a demola Vestul. Aici se revitalizează, de la stânga și cu ajutor islamist nazismul. Și să nu creadă tovarășii că nu se vede. Sau că nu s-ar ști că nu e primul derapaj grav al stângii caviar.

Negaționismul și ticăloșia stângii intelectuale și avangardiste, care și-a escamotat complicitatea cu dictaturile și crimele în masă maoiste și staliniste, e subiect bine tratat în cărțile unor  H. Hasquin și, mai nou, Tom Sora. Cartea celui din urmă, un best-seller la Amazon, a apărut în Germania și se intitulază ”Intelectuali de stânga în slujba totalitarismului”.

Refuzul multor intelectuali occidentali de a accepta realitatea crimelor în masă comuniste continuă azi cu negarea adevărului ororilor comise de Hamas. Ori de ISIS și Al Qaida.

Substratul delirului? Relatvism demolator de realități

Dar oare de ce ar accepta cineva realități, câtă vreme până și cele mai indubitabile adevăruri (biologice) le par unora a fi simple ”construcții sociale”, lesne de deconstruit? Nu s-a mințit grosolan și insolent, direct sau prin omisiune, cu privire la capacitățile cognitive în rapidă degradare ale președintelui Biden?

Nu s-a falsificat sistematic, din anii 60 încoace, istoria conflictului din Orientul Apropiat? Nu s-a inventat un limbaj sui generis, ca în studiile de gen, al unei confruntări care până atunci era între ”arabi și evrei”, pentru un stat evreiesc care doar celor din urmă li se contesta? N-a devenit ea, în universități, calul de bătaie al drepturilor ”palestiniene”, al politicilor identitare și rasiste, neo-marxiste, precum și al așa-ziselor ”studii post-coloniale”?

În FAZ a apărut recent un interviu cu istoricul și profesorul universitar Michael Wolffsohn, intitulat ”Teroarea (de la 7 octombrie) le-a dat antisemiților lumină verde”.

În mod delirant, au profitat propagandistic de masacrul din octombrie 2023 nu doar neevreii, ci și persoane ca Deborah Feldmann, o ex-membră a ultra-ortodocșilor din grupul hasidic sătmărean, care a comutat pe ultra-ortodoxie stângistă și demonizează și Israelul, și statul german.

Antisionismul celei din urmă nu e mai puțin virulent decât al unor fanatici neevrei. Feldman, care a semnat o carte de succes, alimentând antisemitismul anti-ortodox, apare mai nou în emisiuni tv din Germania, în care face un agitprop la fel de abject, precum cel goebbelsian, de vreme ce-și permite să compare poliția germană cu ”Gestapo-ul” – o vădită călcare în picioare a memoriei și demnității milioanelor de victime ale Gestapo-ului și ale nazismului.  

Ura pe evrei a progresiștilor

Dar în mediile de stânga din Vest, din care se hrănesc sinistrele ei vituperări anti-israeliene, minciuna e rege. Cum observă Wolffsohn, intelectualii stângiști n-o să-și recunoască niciodată antisemitismul. Dimpotrivă, îl vor nega vehement. De ce?

Pentru că nu e de bon ton și prea îi apropie de nazismul pe care pretind să-l ”combată”. Dar îi demască fără drept de apel răsturnarea permanentă a realității și, mai ales, a raportului real dintre victimă și făptași. După 7 octombrie, intelectualii stângiști n-au ieșit să demonstreze pentru israelienii masacrați și pedepsirea vinovaților, ci au preferat să critice ”guvernul Netanyahu” și să găsească părelnice justificări terorii, torturii, violurilor în masă.

Și răpirilor. Care masacre și răpiri, dixit șeful ONU, Guterres, a cărui agenție, UNRWA, are zeci sau sute de salariați teroriști, membri combatanți ai grupărilor Hamas și Jihadul Islamic Palestinian, cum a reliefat recent ministerul german de externe, n-ar fi ”avut loc în vid”.

În reacție la asemenea justificări ale terorii, tovarășii profesori tac, sau osândesc victima. Semnează scrisori în care cer respectarea ”dreptului” pro-teroriștilor să-și exprime părerea și intervin încruntați, ca adepții jihadului să nu se simtă ”amenințați”. Celor care i-ar putea amenința, le contestă dreptul la opinie, sau liberă exprimare. Dar despre dreptul evreilor să nu se simtă în acut pericol, în facultăți, sau pe stradă, în sinagogi și acasă, nu-i auzi.

Tăcere mormântală.

Nu, nu e doar despre evrei

Aceeași muțenie e replica la întrebarea naturală: cine-i amenință, oare, în Vest, pe studenții pro-teroriști? Că nu s-a văzut? Și dacă sunt atât de inofensivi cu apelurile lor la genocid, gen ”From the River to the See…” de ce se maschează mai toți? De ce sunt organizați din afară? De ce li se achiziționează corturile de la un comandament central?

Și de ce nu sunt doar anti-sioniști, ci și antiamericani și anti-occidentali? Nu, protectorii lor nu sunt doar ”idioți utili” și ”imbecili morali”. Sunt frustrați și răvășiți de o intensă ură pe valorile iudeo-creștine, pe democrația liberală, pe libertatea în care nu s-au descurcat, spre a-l parafraza pe Eric Hoffer, să producă altceva decât cărți mediocre sau banale.

Aviz naivilor. Explozia actuală de antisemitism nu-i privește doar pe evrei. În primejdie e întreaga lume liberă. Și nu e nevoie doar de sporite măsuri de securitate. Ori de contracararea unei imigrații greu sau imposibil de integrat, cât timp Vestul a renunțat la propriile sale valori. E nevoie de o regândire spirituală și axiologică din temelii. Și e nevoie de o reevaluare profundă a prestației intelectuale și morale a elitelor noastre culturale.