Nu împușcarea în ureche a lui Trump, uciderea altui om și a atentatorului terorist de stânga, care, în afară de a asasina, a rănit grav și doi civili din public, constituie singurul sau principalul mister petrecut la Butler, în Pennsylvania, la mitingul republican.
Mai presantă, cu privire la ziua de sâmbătă, 13 iulie, e întrebarea: de ce poliția, FBI-ul și Serviciul Secret au admis efectuarea unui atentat politic, a unor tentative de omoruri și uciderea sub ochii lor a unui om, ca și rănirea gravă a altor două persoane, deși au fost repetat avertizate de martori oculari, minute în șir, dar au optat pentru a nu face nimic?
Sub ochii lor? Exact. Dar n-au existat avertismente?
Degetul pe trăgaci contra degete arătând spre trăgător
Pe câteva acoperișuri, extrem de puține, din zonă, un ins s-a urcat înarmat nu cu un pistolaș ci cu ditai carabina. S-a instalat, ca un lunetist. A adăstat minute în șir, în timp ce era arătat cu degetul de oameni din jur agitându-se, disperați, ca să atragă atenția forțelor de ordine. Cărora le-au atras atenția degeaba. Și de pomană le-au arătat acoperișul în mod straniu lăsat neocupat de agenții secreți și de polițiști. Care l-au lăsat pe asasin să tragă de câteva ori, înainte de a-l opri! Într-un târziu!
Nu erau, oare, destui martori? Destui agenți? Și dacă nu erau destui, de ce? Oare ce for politic a decis să-l lase pe Trump fără pază adecvată? Și din ce motiv?
De ce n-au reacționat agenții Serviciului Secret, care conduceau, teoretic, operațiunea ”apărării” lui Trump, dar s-au transformat, voluntar sau involuntar, în complicii atentatorului, ai ucigașului terorist politic?
De ce n-au reacționat nici polițiștii locali, nici, vai, cei federali?
Cei din urmă s-au arătat surprinși că Secret Service i-a dat voie atentatorului să tragă o serie întreagă de focuri de armă, înainte de a reacționa și a-l împușca în cap pe atentator. Agenții federali se derobează de răspundere, afirmând că la pupitru era Secret Service, nu FBI.
Dar ce misiune aveau, în acest caz, agenții FBI dislocați la fața locului? Să se scobească în nas?
Cum de l-au lăsat toți acești agenți secreți și publici pe teroristul politic să ajungă în zona mitingului cu o carabină?
Cum de l-au lăsat să urce pe unul din puținele acoperișuri din zonă?
Cum de n-au reacționat la avertismentele locuitorilor?
Cum de i-au lăsat pe aceștia să strige și să arate disperați, cu degetul, spre atentator și acoperișul pe care era, fără să facă, minute în șir, nimic? Chiar și după ce lunetistul a început să-și tragă primele focuri?
Reacția candidatului republican la președinție și alți vinovați
Trump le-a mulțumit agenților, crezând că l-ar fi salvat. Dar ar fi avut motive să nu le fie prea recunoscător.
Candidatul republican la președinție s-a comportat cât se poate de curajos și de demn, deși ar fi avut dreptul moral să se ridice și să-l condamne pe senilul președintele în exercițiu. ”Fight, fight, luptă”, a strigat Trump, la fața locului, înconjurat de agenți secreți, cu sângele șiroind din urechea brăzdată de glonț.
După atentatul din Pennsylvania, Biden a stat de vorbă cu Trump. L-a sunat înainte de a se duce la culcare, la 8 seara, când nu se știe pe cine lasă la puterea Statelor Unite și a lumii libere și după ce el, Biden, a incitat masiv, în campania sa electorală, împotriva lui Trump.
Plin de ură și în lipsă de argumente politice, economice și sociale convingătoare, Biden l-a descris frecvent, între altele, pe Trump, ca ”viitor dictator”, pe care ar trebui ”fixată o țintă”, inspirând astfel, probabil, crima de la 13 iulie.
Trump ar fi putut, în reacție la glonțul care i-a șfichuit și plesnit doar urechea, să înfiereze și administrația Biden, și presa mainstream, și întreaga elită culturală și politică de stânga a statului american, care l-au demonizat asiduu, timp de ani zile. Care au instigat ani la rând ura fierbinte, masivă și neostoită, din sufletul unui terorist smintit, la 20 de ani, de vrăjmășia cu care a fost alimentat, în numele ”democrației”, timp de aproape jumătate din viața lui.
E acea elită anti-americană de extremă stânga, care a transformat fosta superputere într-o republică bananieră. La ordinele ei sau cu acoperirea ei ”morală”, nenumărați prostiți, manipulați sau agenți de influență vor continua să-l demonizeze pe Trump (ca ”Hitler portocaliu”, deși astfel își bat joc de victimele nazismului), precum și prin ”dadarisme/whataboutisme” și teorii ale conspirației, menite să răstoarne raportul dintre victima reală și făptași, ca să-i transforme pe cei din urmă în bieți ”sacrificați”, iar pe cea dintâi în presupus ”criminal”.
În republica bananieră, violența politică e la ordinea zilei, democrația e o glumă și o caricatură, iar împotriva candidaților, care provoacă la duel politic puterea, se comit atentate la nevoie în serie, cu știința și complicitatea instituțiilor de forță însărcinate să-i păzească pe politicieni. Pentru că adversarul politic nu e acceptat ca rival, ci tratat ca inamic de moarte.
Atentatul nu înseamnă că Trump ar fi devenit, brusc, mai bun. Ci doar că administrația pe care vrea s-o înlocuiască e net mai rea decât s-a crezut. Și că, sub Biden, America a decăzut incredibil de mult.
Dacă nu exista, din unghiul unora, niciun motiv să fie votat Trump în noiembrie, teroristul de pe acoperișul din Butler, Pennsylvania, lăsat să tragă în voie, o vreme, de agenți secreți fie ucigași, fie cras incompetenți, le-a livrat unul solid.
Oricine își dorește ca superputerea să nu mai fie la cheremul incompetenței și al teroriștilor, fie ei de stânga, de dreapta sau islamiști, precum și al tiranilor care trag sforile atentatelor din umbră, sau al propagandei celor ce incită la comiterea lor, acuzând victimele de inventate crime, are motive să opteze în toamnă pentru republican.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.