Pierderile extrem de grele ale stângii britanice în alegerile locale, comunale, pierderi atribuite guvernului premierului Starmer, explică în mare măsură câștigurile fără precedent ale dreptei, calificate de progresiști drept ”populistă”, în frunte cu Nigel Farage.
Cel din urmă, un anti-imigraționist, e perceput de muncitorii britanici drept noul lor reprezentant, în locul laburiștilor, care i-au neglijat și i-au părăsit.
Laburiștii lui Starmer sunt resimți de mulți ca partid al cenzurii, al unei elite birocratice, al imigrației musulmane și al impotenței, sau al regresului politic și economic.
Totodată, la aripa stângă a partidului, mulți alegători s-au radicalizat antisemit și au fugit la verzi sau la liberal-democrați, crezând că Starmer n-ar fi arătat teroriștilor islamiști destulă dragoste și nu le-ar fi arătat suficient pisica premierului israelian, Netanyahu, precum și aliatului său american, Trump.
La nu puțini alegători, antisionismul – o formă contemporană a vechiului antisemitism – a devenit o concepție despre lume și viață escapistă, care le permite să viseze cu ochii deschiși la o lume chipurile ”mai bună”, în timp ce, în jurul lor, propria lor țară se scufundă, se degradează, se zbate în multiple crize și se islamizează.
În plus, Starmer s-a poticnit și de propriul său ex-ambasador în SUA, Mandelson, pe care l-a trimis la post, la Washington, în ciuda relației sale apropiate cu Jeffrey Epstein. De care premierul știa.
Iar faptul că elita politică n-a știut să se adecveze realităților e amendat de electoratul britanic și în detrimentul opoziției conservatoare.
Deși conduși competent de Kemi Badenoch, conservatorii din celebrul partid de centru-dreapta numit ”Tory”, n-au izbutit să evite, după Brexit, alunecări spre stânga și erori în tentativa eșuată a punerii sub control a imigrației debordante, erori care i-au discreditat grav în rândul unui electorat dezabuzat de multitudinea crizelor și tensiunilor. Și de restrângerea libertății în UK.
Eșecul conservatorilor explică ascensiunea fulminantă, la dreapta spectrului politic, a Reform UK, partidul lui Nigel Farage. Care s-a disociat de mult de extremiști și a ocupat pozițiile eminamente conservatoare ale adepților unei renașteri a vechiului și mărețului Regat Unit, în speranța că, odată înviat, ar putea înlocui decăzuta Britanie Mică, actuală.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.