Temeiul oricărei morale care-și merită numele? E simplu. ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Iată modul în care înțeleptul rabin Hillel a interpretat în cheie pragmatică principala poruncă a Bibliei pentru evrei și creștini: ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, din Levitic 19/18.
O lovitură aeriană israeliană s-a soldat în Gaza cu moartea a trei fii ai liderului grupării teroriste Hamas, Ismail Haniyeh, precum și a trei din nepoții lui. Autovehiculul lor a fost bombardat în lagărul de refugiați al Shati din centrul fâșiei. Haniyeh, un miliardar, trăiește în lux, în Qatar, alături de alți lideri ai grupului terorist palestinian, interpus al Iranului.
Haniyeh a confirmat uciderea lor și a început să se vaiete și să profereze înjurături, amenințări, maledicții și imprecații. Ce răsturnare de situație! N-a trecut decât 6 luni de când exulta ca niciodată. Când teroriștii Hamas și ai Jihadului Islamic au atacat pe nepusă masă chibuțurile israeliene într-o neagră zi de sâmbătă și de sărbătoare nu i-a păsat nici cât negru sub unghie de vreo morală. Deși islamiști din subordinea sa, au încălcat până și regulile Coranului.
Aide memoire pentru domnul Hanyeh
Neavând nimic sfânt, bestiile cu chip de om ale lui Haniyeh au omorât monstruos. Au torturat sălbatic. Au violat în voie: fetele în fața taților și nevestele în fața soților, copiii în fața bunicilor și surorile sau bebelușii sub ochii fraților și mamelor lor. Ce-a putut fi răpit în Gaza, ostateci sau cadavre, s-a răpit. Asasinatele, tortura și răpirile au fost comise în mare parte live și celebrate frenetic, nu doar pe străzile palestiniene din Gaza, sau din localitățile din Iudeea și Samaria ori din Orient, ci peste tot pe glob. A fost zi de mare sărbătoare în lumea antisemitismului musulman, creștin, comunist, nazist și postcreștin, woke.
Că acest masacru antisemit de proporții biblice a fost comis cu sprijinul, finanțarea, armele și complicitatea Iranului e un loc comun, chiar dacă administrația americană se ferește ca dracul de tămâie să tematizeze vina ayatolahului Khamenei, pentru ca nu cumva să ”escaladeze”.
Asta e principala frică a Americii lui Biden: să nu se escaladeze nici supărarea Rusiei totalitare, fasciste, a lui Putin, nici să se-ntindă nervii regimului teocratic, islamist, iranian. Nu de alta, dar Biden are de câștigat niște alegeri, de dragul cărora e dispus să sacrifice tot: și aliați, și interesele întregii lumi libere. Interese care cer confruntarea hidrei, nu cocoloșirea ei.
Silit să-și restabilească întrucâtva capacitatea disuasivă și să pună niște bețe în roate descătușatului entuziasm genocidar al Iranului și al interpușilor lui, Israelul l-a ucis recent pe generalul terorist iranian Mohammad Reza Zahedi.
A fost eliminat astfel un cap al Gărzilor Revoluționare. Un cap de balaur, căruia ayatolahul din fruntea regimului islamist de la Teheran îi ordonase coordonarea tuturor grupărilor teroriste interpuse ale Iranului, având misiunea de a ataca și ”extirpa” ”tumoarea cancerigenă”, cum numesc oficialii persani democrația liberală israeliană. În reacție la uciderea lui, Iranul a început să scuipe fiere și sânge, să blesteme și să amenințe virulent statul evreu.
La fel face, mai nou, șeful Hamas, Ismail Haniyeh, care și-a pierdut trei fii și trei nepoți într-un recent bombardament israelian și țipă ca din gaură de șarpe, acuzând isteric Israelul de ”asasinat” și ”răzbunare”.
E curioasă furia lui. Fiii săi, adulți ca și nepoții, nu erau îngerași din vreun cor bisericesc. Amir era un comandant al aripii militare al Hamas, frații săi având grade inferioare între combatanții teroriști. Erau, potrivit serviciilor secrete israeliene, pe drum spre activități teroriste în centrul fâșiei Gaza.
Nu, nu din răzbunare au fost eliminați, ci pentru că erau teroriști din Hamas și constituiau un pericol iminent.
Și apoi, oare ce i s-a dat tatălui lor? Nu i s-a dat prilejul să celebreze cum a sărbătorit masacrul de la 7 octombrie?
Sau chiar mai ceva?
Mai ceva, de vreme ce fiii lui, teroriști obișnuiți, au fost proaspăt ridicați la rang de ”martiri”, al căror ”sânge”, dixit Haniye, e ”pentru eliberarea Ierusalimului și moscheii al Aqsa”, și ”vom merge pe drumul nostru și nu vom ezita, etcetera, etcetera…”
Haniyeh a mai chinuit și termenul de ”negocieri”, afirmând că ”inamicul delirează” crezând că uciderea fiilor și nepoților lui ar determina Hamas să-și schimbe condițiile în tratative. Or, nu e clar defel despre ce vorbește.
Aceste negocieri s-au împotmolit în ciuda repetatelor concesii făcut de israelieni. Negocierile au înțepenit și au intrat în ataraxie pentru că Hamas pur și simplu nu mai are cu ce negocia, deci insistă asupra unor pretenții maximaliste în speranța că SUA vor întoarce Israelului mâna la spate și-l vor forța să accepte orice umilință. Căci în sălbăticia lor, teroriștii și-au omorât ostatecii, ori nu sunt nici măcar în stare să-i localizeze în propriile lor catacombe.
Nu, nu din răzbunare au fost eliminați fiii lui Hanyeh. Ci pentru că erau teroriști din Hamas și constituiau un pericol iminent.
Iar în condițiile actuale, presupunând că ar fi bine să se negocieze cu teroriștii, oare ce-ar mai fi de tratat?
Nimic. Zero. Nada. Israelul ar fi trebuit să intre de luni de zile în Rafah și să termine circul din sud, ca să poată trece la teroriștii din nord. E bine, cel puțin, că în termenii unei minima moralia, cere, prin eliminarea unora din capetele hidrei islamiste, un preț fie și insuficient, pentru baia de sânge antisemită de proporții nemaipomenite de la Holocaust încoace, comisă de gruparea lui Haniyeh la 7 octombrie 2023.
Dar e bine să știe și israelienii, și americanii, și europenii: e insuficient. Capul capetelor hidrei locuiește la Teheran. Hamas nu e decât un tentacul. La fel sunt Jihadul Islamic palestinian, Hezbollah și mișcarea Houthi. Tentaculele au atacat la 7 octombrie, pentru că creierul spălat de islamism șiit al ayatolahilor a vrut să împiedice statul evreu să se împrietenească la toartă cu regimul sunit al Arabiei Saudite. Până nu va fi despărțit de trupul terorist, pace nu va fi.
Cum nu va fi pace, atâta vreme cât în Vest conduc oportuniști și ipocriți care invocă omenia, drepturile omului și protecția civililor, pentru a demoniza și dezumaniza nu făptașul, ci victima. Pentru că fotoliile și ura pe evrei le sunt mai importante decât umanitatea. Și pentru că s-au despărțit definitiv și irevocabil de temeiul fostei lor religii creștine. Care le cere să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși. Aproapele, nu inamicul terorist.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.