O lege a azilului politic ca praful în ochi

Parlamentul European a adoptat o reformă a azilului care nu va rezolva mare lucru, dar demască, la o privire atentă, fățărnicia fără leac a guvernărilor de stânga din Vest.

Ani de zile, progresismul dezlănțuit al executivelor de la Berlin, Paris, Madrid și Roma, sau Atena, au adus în Europa milioane de imigranți, adesea islamiști antisemiți de cea mai joasă speță. În numele omeniei și în scopul ridicării prestigiului moral al elitei de stânga, care se felicita pentru părelnica ei generozitate pe spinarea altora, s-au populat metropolele din statele Bătrânului Continent. Ele dau azi pe dinafară de criminalitate, trafic de droguri, înjunghieri, demonstrații și violențe antievreiești. Sau violențe pur și simplu.

Nevoia de azil. Și restrângerea libertăților

Toate acestea s-au petrecut abuzându-se plenar de legea și dreptul sfânt al azilului politic. Care e absolut necesar și trebuie menținut și acordat judicios. Dar tocmai acest lucru nu s-a întâmplat, spre paguba refugiaților politici veritabili. Ca și a Europei, în genere, a libertății ei, a drepturilor cetățenilor europeni.

Concomitent, oamenilor li s-a redus progresiv libertatea de a protesta și de a critica abuzuile și debordanta migrațiune, care au scufundat Europa în teamă, ură islamistă, antisemitism, pericol de terorism și fărădelege.

Cine deschidea gura era automat taxat drept ”fascist”, ”extremist” și ”rasist”. Presei publice, mainstream, i s-a pus căluș. Corectitudinea politică, deciziile guvernamentale în pandemie și ideologiile woke și ecologistă au fost ridicate la rang de constituție, opoziția față de ele fiind prigonită în numele combaterii ”urii” și ”dezinformării”, inclusiv prin intermediul intimidării și criminalizării partidelor de către serviciile secrete.

Acum, înainte de spartul târgului, respectiv înaintea alegerilor europene, mai-marii extremei stângi maoiste și progresiste s-au speriat, în fine, de sondaje indicând reacția firească a electoratelor, în speță ascensiunea dreptei, fie ea conservatoare sau populistă.

Au tras, deci, frâna de mână într-un mod care nu-i obligă la nimic. Fiindcă noile reglementări, menite să lanseze cetățenilor semnalul, fals și ipocrit, că le-ar fi luate în serios aprehensiunile, par, oricum, insuficiente. Și nu ar urma să intre în vigoare decât peste doi ani.

Prea puțin, prea târziu

Timp în care, dacă stânga revine sau se eternizează la putere, prevederile noi, înlesnind refuzul primirii de solicitanți care n-au dreptul la azil, pot fi ușor revocate și aruncate la gunoi în favoarea unei reintensificări a mișcărilor migratoare către vest.

În plus, țările care nu vor să împărtășească soarta capitalei franceze, devenite de nerecunoscut, a Berlinului, care are cartiere întregi orientale, cu zone în care nici poliția nu îndrăznește uneori să intre, a Bruxellesului, sau a metropolei londoneze, devenite Londonistan, vor plăti scump. Pentru fiecare imigrant refuzat, Polonia și Ungaria ar urma să achite câte 20.000 de euro.

Înseamnă toate acestea că reforma hotărâtă de Parlamentul European în reacție la dorința Germaniei, speriată de întărirea AFD, ar fi complet inutilă?

Nu neapărat. Dacă se vor lua rapid măsuri suplimentare. Dacă se vor adopta, de pildă legi de flancare a reformei actuale. Și, mai ales, dacă UE se va îmbărbăta și va pune capăt abuzurilor. 

Pare salutar, bunăoară, ca parte din cererile de azil să fie procesate la granițe și cei lipsiți în mod evident de drept la azil politic să fie expediați acasă. Dar se vor controla granițele cum trebuie? Cine va plăti exorbitanta notă de plată a asigurării frontierelor?  

Dar vor reduce noile norme presiunea externă și imigrația?

Hai să fim serioși. Generozitatea stângii față de mase de oameni care nu muncesc, dar sunt plătiți gras, pacifismul și nonintervenționismul european în lumea dictaturilor, precum și împăciuitorismul față de teroriști islamiști și tiranii ca a lui Putin vor continua să dea lumină verde mizeriei, terorii, agresiunilor, războaielor și genocidelor. Vor veni deci tot mai mulți oameni îndrituiți să ceară azil.

Iar apoi, se va amplifica sărăcia, stârnindu-se fluxuri migraționiste și poftele maselor cu mâna întinsă.

Totodată se vor intensifica tensiunile interne și externe. Cele interne, pentru că tot mai mulți europeni vor refuza să înțeleagă de ce unii trebuie să muncească și să se integreze, iar altora li se acorde dreptul să-și bată joc de regulile conviețuirii. Iar cele externe, pentru că statele care, din rațiuni naționale sau religioase, nu acceptă prefacerea lor în țări de imigrație, vor fi tot mai nemulțumite de obligația de a plăti pentru scutirea de metamorfoza care a obliterat, în parte, tradițiile creștine și culturile naționale în Vest.

Încât reforma azilului reformează prea puțin și minte prea mult. Dar orice început e greu.