Germania redevine capitala antisemitismului. Iar SUA, bătaia de joc a Iranului

Cum a reușit Germania, inventatoarea ”soluției finale”, să redevină capitala mondială a antisemitismului?

Simplu. În acest weekend de după Ramadan, capitala lui Hitler, Berlin, a fost programată să găzduiască, sub ochii oficialităților germane, o așa-zisă ”Conferință Palestina”, destinată demonizării și delegitimării Israelului și susținerii terorismului antievreiesc.

Asta, în timp ce supraviețuitorii Holocaustului și urmașii lor, în majoritate israelieni, așteptau marea răzbunare a Teheranului pentru bombardarea unei anexe a reprezentanței diplomatice iraniene de la Damasc, care găzduia o ședință a principalului terorist al ayatolahilor, generalul Mohammed Reza Zahevi, cu adjunctul său și asasinii din subordine.

Ei, precum și, mai ales, Zahevi, coordonau tentativele de genocid anti-israelian ale interpușilor teroriști ai Iranului din întreaga regiune, deci din tot Orientul Mijlociu. Ar fi trebuit oare cruțați? Spre a-i răzbuna, Iranul pare a proiecta (între altele) un tir iminent cu sute de drone și zeci de rachete asupra statului evreu.

Derapajul SUA

Evident că nu. Dar atunci de ce se vaită oficialii americani, scâncind că Israelul nu i-ar fi prevenit înainte de a bombarda locația?

Și de ce cred autoritățile de la Washington că ar fi bine, pentru SUA, sau pentru pace, să dea noi semnale de slăbiciune endemică și, parțial, de impotență, implorându-și inamicul iranian să nu bombardeze (eventual prin interpuși) instalațiile militare americane din Irak și Siria, pentru că, potrivit administrației americane, ”America va riposta oricărui atac asupra militarilor ei” și ”de vină pentru atac e Israelul, iar noi nu suntem Israelul”?

Nu e Israelul aliatul SUA? Nu a dăruit America lui Biden, în mod absolut iresponsabil, destule miliarde Iranului, deși ayatolahii au destabilizat și terorizează întregul Orientul Mijlociu, amenință SUA și ajută Rusia să transforme Ucraina într-un morman de ruine fumegânde, acoperind rămășițele unui popor de exterminat?

N-au învățat politologii administrației americane la Harvard și Yale decât antisemitism, nu și principii politologice, diplomatice și militare elementare, cum ar fi necesitatea descurajării? Sau vor ei să încurajeze un atac iranian de amploare?

Nici Germania nu e mai bine

La Berlin, păziți de forțe impresionante de poliție, în loc să fie arestați și deportați, activiștii extremiști ai antisemitismului german și global s-au adunat sub lozinca ”Acuzăm”. Dar nu ca să învinuiască Iranul și Rusia pentru tentativele lor de genocid direct sau prin interpuși, în Ucraina și Israel, ci spre a țintui la stâlpul infamiei statul evreu, singura democrație liberală din Orientul Apropiat și Mijlociu. Care se apără de terorism.

Extremiștii pro-teroriști s-au instalat cu tot cu steagurile lor palestiniene într-o tabără ad hoc,  edificată în fața clădirii Reichstagului berlinez. Cu ei ar urma să profereze lozinci antisioniste și pro-teroriste, zile în șir, nu doar susținători deschiși ai masacrului terorist de la 7 octombrie, ca ideologul palestinian Salman Abu Sitta. Ori ”Comitetul Național Palestinian Unit”, o oficină pro-teroristă, anti-israeliană. Islamiștii și-au adus la Berlin și un grup antisemit alibi pentru genocidari, grup format din autodeclarați ”evrei” ce se desemnează, antifrastic, drept ”Voce evreiască pentru o pace” chipurile ”dreaptă în Orientul Apropiat”.  

Această așa-zisă voce ”evreiască” se preface că n-ar ști că palestinienii ar fi putut avea o serie întreagă de șanse de pace dreaptă veritabile, dacă i-ar fi acceptat pe evreii israelieni ca vecini. Dacă ar fi acceptat nenumărate medieri și concesii evreiești, internaționale și israeliene din 1937, 1947, din anii 90 și din noul mileniu. Între ele, ale comisiei Peel, ale premierilor Ehud Barak și Ehud Olmert, care le ofereau net mai mult sau cel puțin 100% din teritoriile astăzi controversate. Dar aliatul lui Hitler, muftiul Ierusalimului, apoi Hamas și Jihadul Islamic au refuzat și au torpilat manu militari, împreună cu OEP, Yasser Arafat și urmașii lui, orice acord.

În răstimp, alți islamiști spală de zor creierele imigranților musulmani din Germania. Poliția germană a reținut trei adolescenți care plănuiau un atac terorist islamist. Tinerii islamiști nu se rezumaseră să planifice atentatul, ci se angajaseră să omoare creștini și polițiști în numele grupării Statul Islamic. Dacă oficialii nemți știu toate acestea, de ce tolerează ei întruniri islamiste, cu sau fără evrei-alibi, care demonizează Israelul, îi contestă dreptul de a se apăra, legitimează terorismul, cheamă direct sau indirect la genocid și exaltă fundamentalismul islamic, cu apelurile lui deschise la masacru asupra creștinilor și evreilor?

Dilema nemților

Germania susține, teoretic, Israelul și bine face. Dar atunci de ce admite intrarae în țară a unui propagandist incendiar ca Salman Abu Sitta?

Moral, politic, economic și chiar militar susținerea statului evreu e fără alternativă bună pentru Berlin, după ce Reichul nazist a ieșit din limitele civilizației, alunecând în barbaria fără precedent și egal a Holocaustului. Căci Germania este succsoare acestui Reich. Or, în aceste zile, islamiștii au preluat cu insolență maximă ștafeta și misiunea exterminării evreilor de la naziști. I-ar sta bine Germaniei să se disocieze total de ei. Nu în ultimul rând în orașul în care a avut loc conferința de la Wannsee, din 1942, când demnitarii executivului nazist au adoptat, formal, ”soluția finală”, transpusă încă din 1939 și, foarte intens, din 1941.

Mai nou, evreii sunt concentrați majoritar în Israel. Ura pe ei și efortul exterminării lor s-a focalizat, firește, pe Israel, devenit ”evreul națiunilor”. În avangarda celor ce ar vrea să execute noul Holocaust nu se mai găsesc Gestapo-ul și SS-ul, ci Iranul, cu interpușii lui teroriști.

Pe margini aplaudă susținătorii ”soluției” zise nu atât ”finale”, cât a ”celor două state”, care știu bine că, a solicita acum, în contextul politic, moral și militar actual, această părelnică ”soluție”, e a cere edificarea unui stat terorist, în măsură să execute asaltul genocidar final asupra Israelului.

Diferența față de situația de acum opt decenii rezidă în primul rând în faptul că evreii nu mai sunt o turmă de oi condusă fără o rezistență realmente notabilă la tăiere, ci se pot apăra.

Dar, pentru că Germania e o țară care-și bazează prosperitatea pe exporturi, iar securitatea pe împăciuitorism, nu vrea nici să se opună fățiș majorității antisemite din ONU.

Și pentru că are un guvern de stânga, care e în fața alegerilor și, ca administrația Biden, mizează pe voturile islamiste, nu vrea nici să interzică o manifestație antisemită dintre cele mai sordide. Or să adreseze un avertisment ferm Iranului, care a reincendiat Orientul Mijlociu la 7 octombrie 2023, cerându-i imperativ, împeună cu SUA, Mara Britanie și Franța, (putrile semnatare ale nefericitului acord nuclear cu Teheranul) să se abțină de la orice nouă provocare militară anti-israeliană.

Altă diferență notabilă e poziția de fetus în care s-a plasat superputerea, chircindu-se în neputință, în fața coaliției islamiste și teroriste interne, americane și externe, globale, parțial din interes electoral, iar parțial din obediență ideologică anticipată. Din această poziție de fetus față de extremiști, Biden s-a ridicat ca un leu paraleu față de aliații lui democratici, israelieni, certându-i de mama focului că vor să-i termine pe teroriști la Rafah.

Dezastrul diplomatic al stângii occidentale e și potențial al lumii întregi

Conduse de guverne de stânga, America și Germania au aerul de a se teme de un război (zis ”escaladare”) mai mult decât de orice, pe lume. Or, ”de ce ți-e frică nu scapi”, spune un înțelept dicton românesc. E bine că SUA au semnalizat că susținerea lor pentru Israel ar fi tare ca piatra în fața unui atac iranian. Dar administrația Biden a anulat acest bine uitând se-și repare raporturile stricate din rațiuni electorale cu premierul isralian Netanyahu.

Și l-a transformat în rău, sugrând că SUA s-ar fi aranjat cu Iranul cu privire la anvergura răzbunării iraniene pntru atacul aupra consulatului terorist al Teheranului de la Damasc. SUA dau semne că nu vor pentru nimic în lume să fie atrase într-un război cu Iranul. Iar regimul ayatolahilor s-a grăbit să liniștească părintește administrația Biden. Răzbunarea iraniană ar urma să aibă loc, aparent, în limite convenabile Americii, în cel mult 48 de ore.

Semnalizând tiraniilor islamiste, Rusiei și Chinei comuniste că se tem groaznic de un război și par pregătite să plătească virtual oric preț pntru evitarea lui, administrațiile de la Berlin și Washington îl conjură, îl cheamă, îi stimulează izbucnirea și dau semne să-l facă, vai, inevitabil. Pentru că stimulează poftele tot mai insolenților agresori.

În plus, par a lăsa de izbeliște, parțial sau total, nu doar Israelul și Ucraina, ci și Taiwanul, Japonia, Coreea de Sud și ceilalți aliați din spațiul Asiatic și Pacific.

Rușine. Rușine, Joe Biden! Rușine, Olaf Scholz! Dacă va deveni inevitabilă, izbucnirea unui nou război mondial s-ar produce nu doar pe barba teroriștilor și a tiraniilor agresoare, ci și din vina voastră.