O interesantă dispută a izbucnit între prietenii Daniel Funeriu și Sorin Ioniță. Primul îi atrăgea atenția celui din urmă că românii din Germania și din vestul Europei nu sunt emigranți, ci ”expați”, în speță cetățeni ai UE, fiind o diferență între ei și imigranții (din lumea a treia, zis, politic corect, ”sudul global”.
Ce sunt ”expații”? E vorba de un neologism derivat de la ”expatriați”. Înseamnă în esență rezidenți în țări străine. Disputa nu e însă filologică. E contondent politică.
Contextul discuției e xenofobia AFD și victoria de proporții a acestui partid al dreptei (populiste) în Saxonia Anhalt. Căci AFD a repurtat în ”Sachsen Anhalt” o izbândă istorică, ratând de puțin majoritatea absolută după ce și-a adjudecat mai mult decât dublul zestrei de voturi din scrutinul precedent. Or, o asemenea ascensiune are motive să ne îngrijoreze pe toți, migranți, sau doar democrați. Căci partidul e frecvent descris drept ”de extremă dreaptă”, deși nici foarte severul și progresistul serviciu secret german ”de protecție a constituției” nu descrie întregul AFD ca fiind astfel în mod cert. Ceea ce, în mod curios, nu se menționează mai niciodată. În schimb, serviciul descrie astfel filiala partidului din Saxonia Anhalt.
Bun. Ceea ce e alarmant cu adevărat.
Căci ”programul electoral AfD în Saxonia Anhalt” este într-adevăr cum îl descrie Sorin Ioniță: ”apăsat anti-imigraţie”. Și da, Ioniță zice just că acest program ”nu se bazează pe categoria civică “cetăţean / non-cetăţean UE”, ci pe alta mult mai saturnian-istorică: Kulturfremde, adică “străini cultural””.
Dar, mai adaugă Ioniță, ”cine e şi cine nu kulturfremd nu stabiliţi voi, dragi români, ci decid alţii. Şi nu va fi om cu om, ci pe trib de origine; nu va sta nimeni să se uite că Dorel din Magdeburg e băiat de treabă la locul lui. Că nici AUR din România nu se uită că srilankezul are acte în regulă şi munceşte să trimită bani acasă”.
Sorin Ioniță comite însă aici o foarte reprobabilă nevrednicie intelectuală. Pentru că, de pe poziții de stânga, se prevalează de necunoașterea programului real al AFD și al limbii germane, de către mulți români, spre a provoca temeri iraționale și a sugera un ireal, un inventat pericol pentru ”expații” dintre Carpați și Dunăre muncind în Germania.
Or, după câte relevă o rapidă investigație, programul de ”remigrare” a AFD vizează, sub titulatura ”Kulturfremde” în primul rând pe imigranții din afara Europei. Și anume, cel puțin pe moment, mai ales pe cei de alte religii decât cea creștină. Sau evreiască. Și, în special, pe musulmani care stăruie să refuze integrarea în Vest. Ceea ce nu îi privește pe români.
Înțeleg că Sorin Ioniță e supărat rău pe românii din străinătate, care au creat în mare măsură problema ascensiunii AUR. Și că îi identifică pe alegătorii AFD cu ai AUR.
Mă tem însă că aici ar fi nevoie de instrumente și diferențieri mai fine. Și în niciun caz de manipulări ale ignoranței prin vorbe, noțiuni și limbi.
Ce-ar fi esențial, aici? Să se studieze de ce tocmai românii muncind în Vest au întors spatele stângii și au votat în principal pentru dreapta populistă în România.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Pentru mine, israelian cetățean român, născut și educat în România, rămâne o enigmă motivația românilor care lucrează în UE de a vota pentru AUR, SOS & Co.
În ochii mei, și-au tăiat singuri craca de sub picioare, au votat împotriva propriilor interese. Cum și de ce?
Finalul acestui text trimite la ceea ce voi incerca sa explic in alt articol, inspirat de un text al lui Andrei Cornea din Dilema. Care se intreaba cum a putut Nicusor Dan sa prosteasca nu numai masa de romani, ci si pe intelectuali, sugerandu-le ca e pro-reformist si nu pro-legionar sau pro-securist. Inducerea in eroare a intelectualilor a pornit chiar de la ei insisi. Pentru ca s-au decuplat de realitatile europene. Cu aceste realitati occidentale s-au confruntat in schimb romanii lucrand in vestul Europei, unde au fost socati de imigratia necontrolata, politica woke si diktatul extremei stangi, nu doar in materie tolerare a islamismului, ci si in sfera sexualitatii, limbajului si vietii cotidiene. Nu in ultimul rand, i-a socat cenzura si nelibertatea care a inceput sa puna stapanire pe lumea parelnic libera. Si atunci s-au intors spre populismul si extrema dreapta, crezandu-le un panaceu. Cam asa cum multi evrei in anii 20, 30 si chiar inainte, au crezut ca marxismul este raspunsul la antisemitism si fascism.