Va interzice Germania AFD? Și ce-ar însemna s-o facă?

Țara care s-a ars cu nazismul, discută nu atât interzicerea unui partid, cât a democrației?

Premierul creștin-democrat al Renaniei de Nord Vestfalia, Hendrik Wüst, a cerut autorităților federale și regionale să verifice dacă AFD poate fi scos în afara legii.

Ce-ar însemna interdicția?

AFD e un partid de dreapta, populist. Are și extremiști de dreapta în rândurile lui.

Totuși, în alegerile de duminică, o alianță de protestatari și populiști, a câștigat, sub sigla AFD, împreună cu o minoritate de extremă dreapta, alegerile din Saxonia Anhalt. Și a pus în umbră, cu un scor istoric, partidele tradiționale. Toate de stânga. Sau de centru.

AFD e clar că devine un pericol tot mai amplu pentru încremenirea în proiect a elitei politice și a partidelor tradiționale.

Verzii, care au fost cândva și ei un partid al protestului și al schimbării radicale, dar s-au dat cu establishmentul, precum și extrema stângă susțin propunerea premierului de la CDU. Căci le-ar aduce multe mandate parlamentare în scrutine din care ar lipsi AFD. Doar CSU e, în Bavaria, sceptic.

Creștin-socialii, care conduc Bavaria de la finele războiului mondial încoace, înțeleg ce propune, de fapt, Wüst. Liderul renan, care s-a orientat în ultimii ani spre aripa de stânga, a lui Merkel, din CDU, se gândește că, dacă pierdem alegerile pentru că suntem incompetenți, și nu ne mai bucurăm de încrederea electoratului. nicio problemă.

Căci puterea ”nu” se cedează în democrație democratic. Nu-i așa? Nu!

Premierul CDU sugerează, cu alte cuvinte, sau fără cuvinte, că ar fi bine să aruncăm în aer voturile și democrația și să interzicem în numele ei partidul care ne-ar putea lua puterea, pretextând că formațiunea adversă, pe care alegătorii au făcut-o tare, e prea câh.

Ce să ne mai încurcăm cu lupta electorală, cu argumente, campanii, convinsul poporului și alegeri la urne? Mai bine lăsăm poporul fără drepturi.

Că a-l lăsa fără opțiuni și drepturi e calea de a-l întări pe ”suveran” ca ”suveran”. Și că drumul de neînlocuit al apărării ”democrației” trece prin zdrobirea ei.

În fond, ce dictatură e oare mai luminoasă decât cea edificată în numele democrației, al luptei contra dictaturii? Nici bolșevicii n-au acționat tactic și propagandistic așa de eficient.

Ar avea șanse inițiativa lui Wüst? Ar fi interdicția legală? Morală? Sau democratică?

Liderul renan e primul creștin-democrat care preia propuneri de extremă stânga, știind bine că poziționarea la dreapta, ba și la extrema dreaptă a spectrului politic nu înseamnă automat pierderea drepturilor politice garantate de constituția concepută și adoptată după hitlerism, ca să blocheze, pe cât posibil, o eventuală reșută în nazism.

Baremul interdicției partidelor (de care s-a folosit cândva Hitler) a fost fixată de părinții Constituției germane la un nivel foarte înalt. Un eventual eșec al procedurii interdicției ar întări și mai mult AFD.

Da, AFD e un partid problematic. Nu lipsit de extremiști vomitivi, de felul suveraniștilor securisto-legionari și putiniști. Bleah. Pare moral să vrei să-l interzici.

Dar e dreptul lui legal să fie cum vrea, cât timp nu încearcă să arunce în aer, prin forță, ordinea constituțională democratică și liberală. Dacă nu acționează organizat să răstoarne ordinea constituțională, ci să se impună la putere prin luptă și idei politice. AFD nu are aerul să vrea să demoleze ordinea constituțională cu forța. Nici n-ar avea de ce, de vreme ce se impune tot mai mult, prin mijloace politice, pașnice, democratice, la urne.

Deci argumentul constituțional e, logic, invalidat, în ciuda etichetărilor unora din organizațiile regionale ale partidului drept ”de exremă dreapta”.

Chestiunea cheie e sistemul democratic liberal

Și nu un partid sau altul e aici problema. Ci democrația. Care se bazează pe libertate de gândire, de exprimare și de opinie, ca și de adunare, precum și pe alegeri libere, corecte și universale.

Democrația s-a erodat serios în Europa. De ani zile. De ani, autoritățile din Vest restrâng de pildă tot mai sever, cu ajutorul jurisprudenței UE, libertatea de opinie.

În Marea Britania, răufăcătorii sunt scoși de după grații din ”lipsă acută de loc” în închisori, dar pentru o părere care e cotată de autoritățile de stânga ”ostilă” islamului sau imigranților musulmani și de ”natură să tulbure liniștea și ordinea” se poate înfunda pușcăria.

Or, ce nu poate tulbura liniștea și ordinea în condițiile în care există zone ”no-go” în metropolele apusene? Și dacă birocrații și ideologii stângii pot decide discreționar?

Așa că legea blasfemiei s-a reintrodus tacit în varii țări vest-europene. Însă nu pentru criticarea creștinismului sau iudaismului. Nici Germania nu stă mult mai bine. Temnița te poate paște dacă oamenii politici germani se simt insultați.

În aceste condiții precare pentru democrație, de ce să nu se desființeze ea cu totul? De ce să nu revenim, ca în fosta RDG, la partidul conducător, comunist, înconjurat de partide-satelit?

Sau, ”și mai bine”, la ceea ce în România ceaușistă era partidul unic, comunit, la sistemul unipartid sau monopartid și la dictatura proletariatului? Zisă și ”democrația” populară, peceristă?

Că tot a revenit mai nou mișcarea woke de peste ocean de la rasă la clasă, deci la marxismul clasic, extrema stângă concentrându-se pe vituperat mai nou nu doar albi, creștini și evrei, precum și heterosexuali, ci mai ales miliardari.

Iar în România se experimentează din 2024 cu invalidarea de candidaturi. Iar apoi de alegeri. Că justiția e oricum captivă.

Democrația, reliefa Karl Popper, se confruntă cu un test decisiv. Poate exista o tranziție pașnică a puterii, prin alegeri, de la un partid la altul? Dacă poate și alternanța la putere se face pașnic, fără vărsări de sânge, democrația e vie, trăiește, înflorește.

Iar dacă nu? Simplu. În acest caz democrația a încetat să existe. Căci a decedat.

Lui Wüst pare să nu-i pese. Ca să evite dictatura, pare să vrea dictatura. Dar a lui, nu a altora.  

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.