În Rusia nu pică din cer doar disidenți defenestrați. Sau Prigojin. Sau avioane Tupolev, cu președinți, miniștri și tot statul lor major la bord, precum aparatul de zbor care transporta elita poloneză, decapitată la 10 aprilie 2010, lângă Smolensk, în ceea ce regimul Putin a afirmat că ar fi fost un ”accident”.
Ce s-a întâmplat la 24 ianuarie, în vestul regiunii ruse Belgorod, unde au aterizat rămășițele unui avion de transport rusesc de tip Iliușin 76, despre care Moscova a afirmat că avea la bord ”65 de prizonieri de război ucraineni”, expediați către un schimb de militari captivi, precum și alți 9 oameni, inclusiv membri ai echipajului?
Nu vom afla, probabil, cu precizie, prea curând. Dar indiciile care încep să se adune ar putea, dacă li se va confirma validitatea, nara istoria unei crime sau dezinformări tipice pentru terorismul de stat rusesc și propaganda lui. Una, menită fie să elimine incomozi, fie să fie pusă în cârca inamicului, întru discreditarea și terorizarea lui.
Sau și una și alta.
Miercuri ar fi urmat într-adevăr să aibă loc un schimb de prizonieri. Și anume în regiunea de frontieră, ucraineană, Sumî. N-a avut loc.
Eșecul schimbului de prizonieri ar fi urmat ”accidentului” din Belgorod, afirmă purtătorul de cuvânt al serviciilor secrete militare, ucrainene, Andrii Yusov, reluat de Ukrainska Pravda. Yusov a subliniat că ”responsabilitatea transportului prizonierilor de război la locul schimbului de captivi revine statului care-i deține”.
Conform informațiilor furnizate de agenții secreți ai armatei ucrainene, Kievul expediase prizonierii ruși la Sumî, iar Moscova avusese grijă, la un schimb de prizonieri efectuat anterior, în speță la 3 ianuarie, să prevină Ucraina, că prizonierii sunt transportați de ruși pe calea aerului.
De ce s-a putut oare la 3 ianuarie ce nu s-a mai făcut la 24 ianuarie? Mister. Mister profund. Și la fel de misterios: de ce nu explică Moscova de ce nu i-au prevenit rușii pe ucraineni, că militarii lor captivi sunt aduși la locul efectuării schimbului de prizonieri cu avionul, cum făcuseră anterior, când, din fericire, nu s-a prăbușit și n-a fost nici doborât aparatul de zbor care-i transporta?
Nu sunt singurele bizarerii foarte suspecte deductibile din povestea unei probabile crime sordide, însoțite de o dezinformare nu mai puțin sinistră. Pentru că în tainica poveste a nimicirii vieților din avionul distrus și poveștile de groază răspândite de propaganda rusă, se pune problema refuzului suspect al Kremlinului, de a accepta elucidarea credibilă a misterului, prin intermediul unei investigații independente.
Armata ucraineană afirmase, la câteva ore după prăbușirea lui, că aparatul de zbor al Moscovei ar fi transportat muniție pentru trupele invadatoare rusești din Ucraina ocupată, sugerând că e posibil să fi fost o țintă a forțelor antiaeriene ucrainene. Forbes afirmă că forțele ucrainene au doborât avionul. Euromaidan PR (Ukraine Front Lines) ține să constate că avionul respectiv ”transporta muniție pe front. Aceasta fiind ruta lui dovedită, la capătul căreia livrează nu doar muniție ci și rachete S-300 de cel puțin trei ori pe zi. Suntem siguri că nu erau prizonieri în el”.
Moscova susținuse ieri, la rândul ei, că ucrainenii ar fi comis un ”atentat terorist”, doborând aparatul de zbor militar Il-76.
Or, și aceasta e ciudățenia cea mai bătătoare la ochi, dacă li se poate da crezare serviciilor ucrainene, poliția secretă rusă, FSB, ar fi interzis unor oficiali militari și civili, care ar fi trebuit să efectueze un zbor cu acel avion Il-76, să urce la bordul său.
Interdicția FSB de a urca la bord, mai susțin serviciile Kievului, citate de Ukrainska Pravda, ar fi survenit în ultima clipă, înainte ca aparatul să fi decolat și să se prăbușească apoi în Belgorod.
Numele oficialilor cu pricina ar fi ”cunoscute și ar urma să fie publicate”, s-a mai declarat la Kiev. Unde s-a evidențiat că nici investigatorii ministerului rus pentru situații de urgență n-ar fi fost lăsați de FSB și de militari să-și exercite atribuțiile în zona în care se află epava avionului.
Last but not least, potrivit aceleași surse, imaginile video de la locul prăbușirii nu înfățișează rămășițe omenești. Și doar cinci cadavre ar fi fost livrate morgii din Belgorod. Nu e deci clar unde sunt cele 65 de cadavre de prizonieri de război invocate de oficialii ruși.
Sunt prea multe elemente stranii în această poveste ruso-ucraineană, ca să se mai poată prezuma că în Belgorod ar fi avut loc un simplu ”accident” aviatic.
Lipsesc deocamdată nu doar cele 65 de cadavre de prizonieri de război invocate de oficialii ruși, precum și (mai) toate cele 74 de pretinse trupuri neînsuflețite din avionul ale cărui resturi au picat din cer în vestul regiunii Belgorod, ci și informațiile credibile cu privire la deciziile rusești care au precedat distrugerea avionului de transport al Moscovei. Știm bine, în schimb, cum definea Churchill Rusia, în epoca în care imperiul era condus de Stalin, idolul actualului țar. ”Rusia e o ghicitoare, învelită într-un mister, din interiorul unei enigme”, afirmase marele om de stat britanic.
Rusia e și patria dezinformărilor. A propagandei antisemite exprimate de una din cărțile de căpătâi ale naziștilor: ”Protocoalele înțelepților Sionului”, un produs de agitprop al Ohranei, serviciul secret țarist. E patria nemuritoarelor minciuni bolșevice. A miturilor comuniste. A primei ”dictaturi de serviciu secret din istorie”, cum a calificat tirania sovietică generalul de securitate Pacepa, un fin cunoscător din interior al fenomenului și semnatar, împreună cu profesorul universitar american, Ronald J. Rychlak, al unei foarte instructive și bine scrise cărți despre ”Dezinformare”.
Se poate imagina un complot, menit să ducă la doborârea, cu rachete ucrainene, a unui avion de transport rusesc, astfel încât să se omoare două muște dintr-odată. Să se elimine pasageri sau prizonieri ce trebuiau, în conformitate cu logica dictaturii, sau a complotiștilor, lichidați. Și, simultan, să se dea vina unui presupus ”terorism” Ucrainei, împinse să creadă că are în față un obiectiv militar legitim și doboară un transport de muniție aflat la bordul unui avion al armatei ruse.
Așa cum se poate imagina și-o tragedie provocată de incompetență, urmată de tentativa mascării și convertirii ei în propagandă.
Dar nu se pot trage nici măcar concluzii provizorii, dincolo de faptul că Rusia are ceva de ascuns. Ceva mai mult. Și numai răufăcătorii și criminalii au lucruri de ascuns.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.