La Haga triumfă nu dreptul internațional, ci antisemitismul

Ce s-a întâmplat la Haga? Ce-a însemnat, în opinia mea, verdictul provizoriu al CPI, cerând Israelului ”măsuri imediate” de adoptat în contextul războiului antiterorist din Gaza?

S-a produs o întărire a dreptului internațional umanitar? Sau slăbirea lui?

E mai ușor de stat strâmb și de judecat drept, decât se crede îndeobște. Dar mai întâi e bine să înregistrăm detaliile verdictului provizoriu al Curții de la Haga.

Izbândă israeliană parțială

CPI n-a cerut Israelului să oprească războiul din Gaza. Fapt important, chiar decisiv, care-i va permite statului evreu să-și ducă la bun sfârșit efortul decapitării și demantelării Hamas, gruparea teroriștilor islamiști care conduce fâșia.

Totuși, Curtea de la Haga i-a administrat statului evreu ”o palmă” diplomatică, dându-i o presupusă legitimitate petiției Africii de Sud prin ordinul emis Israelului ”de a lua toate măsurile aflate în puterea sa” să prevină ”acte care ar putea duce la un genocid împotriva palestinienilor”, să ”prevină și să pedepsească acte de incitare la genocid” și să ia măsuri de ”ajutorare” umanitară apte să amelioreze condițiile grele de viață ale palestinienilor din Gaza.

Verdictul, oricare ar fi fost el, era și e obligatoriu, dar imposibil de impus cu forța, pentru că tribunalul de la Haga nu dispune de mijloacele necesare. Africa de Sud a salutat decizia adoptată în așteptarea unei sentințe definitive, calificând-o drept ”o victorie decisivă”.

Vor urma la Haga deliberări pe fond, care vor dura luni sau poate chiar ani de zile.

Ce va fi în răstimp? Ce a făcut de fapt, Africa de Sud?

Din unghi israelian, Africa de Sud acționează ca auxiliar al teroriștilor islamiști. Pentru că dacă i s-ar face voia, și s-ar opri campania antiteroristă din Gaza, teroriștii genocidari de la 7 octombrie ar supraviețui la cârma fâșiei Gaza și s-ar putea declara victorioși.

În ticăloșia regimului ei putinist și pro-terorist, Africa de Sud n-a obținut la Curtea Penală Internațională chiar tot ce a vrut. Dar tot i s-a dat o nemeritată gură de aer diplomatic.

Judecători desemnați de ONU, care e la cheremul iudeofobei majorității arabe și islamice, i-au cerut Israelului, așadar, să-și ajute umanitar dușmanii de moarte, care-i refuză existența și dreptul de a fi.

Israelului i s-a mai ”ordonat” să cenzureze opiniile în statul evreu, grevându-și astfel democrația, care se bazează pe un schimb liber și neîngrădit de opinii.

Rămâne, totodată, ca Iranul, Hamas și alte organizații teroriste palestiniene, aliații lor, precum și susținătorii lor antisemiți, de extremă stânga și dreapta din Vest și din restul lumii, să aibă nu doar dreptul să cheme la genocid împotriva evreilor, ci și să fie lăsați să adopte măsuri pentru ștergerea de pe hartă a statului evreu.

Cu un astfel de deznodământ, fie și provizoriu, al deliberărilor Curții, dreptul internațional umanitar, departe de a ieși întărit, e subminat și slăbit decisiv.

Pentru că judecătorii Curții au acceptat să delibereze pe marginea unei acuze evident nefondate, de presupus ”genocid” israelian, unul clar inexistent, s-a torpilat semnificația reală a termenului și s-a falsificat realitatea politică și istorică a conflictului actual. Ceea ce va pune umărul, indirect, la pseudojustificarea unor viitoare tentative de demarare a unui genocid.

Și pentru că a dat curs, fie și parțial, unei plângeri sudafricane având intenția de a-i ajuta pe teroriști islamiști asasini și violatori în masă, decizia adoptată la Haga va stimula islamismul, antisemitismul, extremismul, terorismul, violul transformat în armă și asasinatele în masă.

În fine, verdictul provizoriu, articulat la Haga în așteptarea celui pe fond, subminează însăși ideea de tribunal internațional. Pentru că se vede că un stat victimizat și agresat complet neprovocat, nu-și prea poate exercita dreptul sacrosanct la autoapărare, decât dacă dispune de susținerea tiraniei majorității care taie și spânzură la ONU și în alte foruri internaționale.

Sudafricanii, elogiați de regimul totalitar, teocratic, iranian, consideră că ar fi obținut la Haga o victorie decisivă. Chiar atât de ”decisivă” n-o fi, de vreme ce israelienilor li se permite să-și continue campania anti-teroristă. Dar auxiliarii teroriștilor nu exultă de pomană. La Haga s-a consumat o zi neagră. N-au triumfat, cum ar fi fost necesar, drepturile omului și dreptul internațional, ci antisemitismul, terorismul, islamismul, primatul forței și tirania majorității.