Europenii din elita politică și culturală își freacă ochii increduli. Nu pot înțelege ce se întâmplă în Brazilia. Iar ce se întâmplă are legătură cu Putin și cu propaganda lui infamă.
Candidatul dreptei în alegerile prezidențiale braziliene, Jair Bolsonaro, le-a dat cu tifla sociologilor occidentali. A pus de-o cursă cap la cap cu socialistul Lula da Silva, deși Bolsonaro fusese prezentat în sondaje drept perdant clar al scrutinului. Iar în alegerile legislative, derulate concomitent, a învins mai degrabă dreapta, care va controla Congresul. Fapt ce i-ar da mari bătăi de cap liderului socialist da Silva, dacă s-ar impune în scrutinul prezidențial de balotaj.
La rândul său, prezidențiabilul populist al dreptei, care și-a adjudecat cu aproape opt procente mai multe sufragii decât prevăzuseră eșuații sociologi de la „Datafolha”, pare a avea o misiune simplă. Lui, șeful de stat în exercițiu, i se cere doar să adune alte opt procente de la contracandidații săi învinși de centru-dreapta, centriști sau antiluliști, după ce în primul tur de scrutin, actualul președinte Bolsonaro a însumat 43,3% din sufragii, față de 48,3% pentru da Silva.
De ce au greșit sociologii? Din aceleași motive pentru care au comis erori în serie, din 2014 încoace. Degeaba am avertizat înainte de votul pentru Brexit. Și înainte de alegerea lui Trump. Și înainte de războiul lui Putin iscat în 2014. Ori înainte de războiul lui de agresiune și genocidar din februarie 2022. Elitele au rămas pe poziție.
Sociologii, programați să vadă doar ce li se părea că e voie, au văzut ce li s-a permis, de sus, să vadă. Căci progresistele elite europene și-au continuat politicile identitare antinaționale, anti-iudeo-creștine. Și-au accelerat revoluția culturală socialistă, ecologistă, de inspirație maoistă. Și-au perpetuat joaca, tot mai represivă, de-a condamnarea unui imaginar nazism acolo unde se agita cel mai firav sentiment conservator, patriotic și religios. Și au pus, în numele combaterii ”urii” și ”extremismului”, în fapt pentru perpetuarea lor la putere și marginalizarea nemiloasă a oricărei judecăți critice, de o cenzură tot mai cruntă.
Să ne înțelegem: pentru noul terorism al Moscovei, pentru totalitarismul kaghebisto-nazist al Kremlinului și pentru tentativa putinistă de genocid, ”binecuvântată” de patriarhul KGB Kiril și purtată în Ucraina în numele unor false valori creștine, de vină e Putin. Putin însuși, nu sosia lui. Nu elitele de stânga din Vest. Nu rușii, in corpore. Nu vreun demon, vreun strigoi, sau vreun monstru.
Ci Putin, ideologii lui și complicii lor. Dar asta nu înseamnă că Vestul progresist (ori populist de stânga și de dreapta) ar fi complet nevinovat și n-ar avea a se căi. Nu doar pentru că elita leftistă e artizana crizelor financiar-economice și monetare care se țin lanț, de la primul deceniu al mileniului încoace. Ori pentru că n-a înțeles ce urmărește Putin cu adevărat și unde duce neglijarea principiului descurajării.
Ci și pentru că a făcut tot ce i-a stat în puteri să demoleze mult detestale societăți burgheze și instituțiile fundamentale ale democrațiilor, începând cu familia și terminând cu presa, cu instituții de forță ca poliția, armata și alegerile libere și corecte, precum și cu națiunea.
Calibrând greșit inamicițiile și luptele ultimelor decenii, societățile apusene și-au luat, parțial, adio de la valorile și tradițiilor lor sacrosancte, lăsându-i pe ideologii totalitari și populiști să fie confundați cu adversarii politici conservatori ai leftiștilor și să întindă în voie capcanele în ale căror ițe s-au încurcat liderii vesteuropeni în frunte cu Barack Obama și Angela Merkel, în ultimii 15 ani.
Rezultatul nedorit al acestui proces scăpat de sub orice control este că, simțindu-și identitatea pusă în pericol de stânga pură și dură cam la fel cum s-au crezut amenințați britanicii de eurocrație, când au optat, în 2016, pentru Brexit, mulți brazilieni de centru, de centru-dreapta sau de centru-stânga vor opta pentru ceea ce vor considera ”răul mai mic”. Adică pentru liberalismul economic al lui Bolsonaro (încununându-i bilanțul prezidențial) și împotriva candidatului minat de nefăcutele stângii, de scandalurile de corupție în care a fost implicat și condamnat Lula da Silva în procese pentru luare de mită și spălare de bani, ca și de o potențială alunecare în hăul violenței, care vine de obicei, la pachet, cu orice victorie electorală a stângii radicale.
În acest context, prea puțini alegători se vor gândi că Putin l-a curtat vizibil pe Bolsonaro în zilele premergătoare atacului rusesc asupra Ucrainei. Decisiv e, fără îndoială, faptul că largi segmente ale electoratului de centru, burghez, au ajuns să fie, și în Brazilia, ca în Franța lui Marine Le Pen: contaminate de frica debusolării și smintirii prin diluarea și nimicirea valorilor proprii, de spaima defectării ireparabile a identității lor, a pierderii ancorei religioase, de teama unei lumi globalizate, în care atașamentul național devine o injurie.
Pe aceste sentimente și pe factorul dizolvant de unitate și solidaritate al conflictului dintre ele și confrontativele și agresivele precepte idologice progresiste, nu doar pe abulia unora din liderii occidentali, a mizat regimul Putin când și-a declanșat abominabilul război de agresiune și genocidar din Ucraina. Pe acest factor apasă discursurile aberant antioccidentale ale dictatorului rus.
Iată ce nu reușesc să priceapă mulți politologi și sociologi când încearcă să evalueze șansele unor candidaturi de dreapta, fie ele conservatoare sau populiste. Eșecul sociologilor e naufragiul elitelor culturale și politice de stânga, din Vest, ale căror erori subîntind, parțial, drumul spre dezastru al Rusiei.
Deci Bolsonaro e mai Putin decat Lula? Dreapta populista? Interesant termen, acesta, populismul de dreapta! Duios Anastia trecea! In neant!