Bolton și adevărul crud despre războiul din Iran

Există critici dure, dar perfect justificate la adresa președintelui american Trump și a intervenției lui militare în Iran?

Există. Iar ele îi aparțin fostului său consilier de securitate și ambasador la ONU, John Bolton. O victimă, ca și Trump, a tentativelor de asasinat iraniene în ripostă la lichidarea, în 2020, a comandantului forței Quds a IRGC, Qasem Suleimani, de către forțe americane.

Cine e criticul

Teoretic, Bolton, un vechi și foarte frustrat dușman intim al lui Trump, un președinte care l-a dat afară cu un dur șut în dos din înalta sa funcție de consilier al Casei Albe,  nu e cel mai credibil preopinent.

Căci Boltpn n-a fost doar ținta atentatelor mulahilor, ci și autorul unei mult citate cărți anti-Trump, fiind clar prea interesat să-l ponegrească pe actualul președinte al Statelor Unite, ca să i se poată acorda încredere când discută politicile, deciziile și declarațiile șefului Casei Albe.

Intoleranța față de fostul său șef, repulsia pe care i-o stârnește Trump, determină posturile și publicațiile de stânga americane să-i acorde platforme și să-l invite să-și exprime deschis aversiunea aparent patologică, deși mai-marii lor știu că opiniile sale conservatoare sunt cordial detestate de publicul democrat și de extremă stânga din SUA și de aiurea.

Mai nou l-a intervievat pe John Bolton Anderson Cooper la CNN. Iar Bolton a făcut pe post afirmații și comentarii de bun simț. Critice, desigur. Dar just argumentate. Nu pe bază de umori, ranchiună și ostilități, ci de fapte și de bun simț politic și istoric.

Manipularea burselor

Comentând predicția lui Trump, potrivit căreia ”războiul se va termina în curând”, Bolton a râs și a apreciat că declarațiile liniștitoare ale președintelui american sunt menite să calmeze și să manipuleze piețele, reducând prețul petrolului.

Afirmația fostului ambasador american la ONU e rezonabilă. Căci scumpirea benzinei face impopulare și intervenția din Iran, și administrația care a ordonat-o, chit că demararea războiului a tins să apere atât SUA, cât și pe aliații (occidentali) ai Americii de un pericol nuclear, terorist, balistic și genocidar iranian. Un pericol acut, regional și global. Un risc care nu vizează, deci, doar statul evreu.

Nu mai puțin rezonabile sunt alte aprecieri ale expertului militar și politic John Bolton. Care a deplâns ce-i drept ipocrit incapacitatea lui Trump de a trasa obiective clare intervenției din Iran, astfel încât să convingă măcar unii aliați să se alăture efortului militar americano-israelian din regiune.

Ipocrit, căci și fostul consilier al Casei Albe știe ce virulent anti-trumpism îi împiedică pe partenerii europeni de stânga ai SUA să-și dorească un succes al Americii în Iran.

Pe cale de consecință, nici strânși cu ușa progresiștii vesteuropeni, aliați în parte cu islamiștii, de care-i aproprie antisemitismul, n-ar accepta participarea la războiul iranian al Americii. Mai ales dată fiind alianța Statelor Unite cu Israelul, după cum just remarca recent Harry Bucur Marcu.

Pe de altă parte, Bolton are absolută dreptate să critice politica americană a ”tăiatului ierbii” în Iran

Administrația Trump a oprit războiul după ce-a redus fie și substanțial capacitatea militară a mulahilor. Dar, ”tăind doar iarba”, i-a lăsat pe potentații islamiști în viață și la putere, dându-le șansa de a se reface. Încetarea focului decretată și prelungită unilateral de către Trump, ori potențiala oprire a războiului după o la fel de unilaterală declarație de prezumtivă ”victorie” nu inspiră vreo încredere.

Dimpotrivă. Stoparea ostilităților le dă mulahilor șansa de a-și restabili și legăturile cu organizațiile teroriste proxy, și arsenalul balistic, și programul nuclear, decretat distrus, anul trecut, de administrația americană. Care s-a văzut nevoită să admită, implicit, că n-a fost distrus, de vreme ce Statele Unite au fost silite să redeclanșeze războiul la 28 februarie 2026.

Încât, dat fiind și caracterul malign al unui regim totalitar animat de fanatism ideologic, e limpede ca lumina zilei, cum a afirmat repetat acest blog și a confirmat și John Bolton mai nou, că actualul sistem conducător iranian trebuie înlăturat. Regimul trebuie debarcat.

Or, nu e câtuși de puțin probabil ca acest regim inuman și periculos să poată fi lichidat în timp util prin presiuni economice și măsuri financiare chiar dureroase, de felul sancțiunilor și blocării porturilor iraniene. Trump speră totuși să pice, nădăjduind să evite deopotrivă dislocări de trupe terestre americane, pierderi de vieți de militari ai SUA, și o prea aspră înfrângere a republicanilor în alegerile pentru Congres din noiembrie, din cauza unui război prea impopular. Pe care președintele nu se arată în stare să-l explice poporului persuasiv. Încât speranțele sale sunt, probabil, deșarte.

Adevărul crud

Adevărul este că Iranul islamist a dovedit că, recurgând la ajutor informațional rusesc și chinezesc, a fost în stare să provoace daune substanțiale bazelor militare americane și instalațiilor radar ale SUA din varii țări ale Orientului Apropiat și Mijlociu.

Izolaționiștii antisemiți americani și adversarii de extremă stânga, aliați și ei cu islamiștii, ai războiului din Iran, s-au tot străduit să livreze argumente menite să desființeze decizia Washingtonului, adoptată potrivit extremiștilor la presupuse ”insistențe israeliene”, de a se porni conflictul din Iran.

În consecință, au insistat că pierderile suferite de armata SUA, relativ neglijabile, în comparație cu ale Iranului, ar fi fost enorme. Realitatea pare să fie pe dos.

Dar, dacă extremiștii au dreptate, iar pierderile americane au fost mari, reiese ce? Simplu. Că atât capacitățile militare, cât și potențialul alarmant al amenințării balistice iraniene fac războiul cu atât mai necesar întregului Vest, cu cât ele sunt mai redutabile.

Extrem de regretabil nu e, prin urmare, doar că Trump a oprit și acest război prematur (la fel ca pe cel de 12 zile din 2025, ori pe cel din Gaza) ci, mai ales, că Occidentul nu l-a declanșat din timp pe cel din Iran , spre a izbăvi lumea liberă de primejdia globală,  acută, a unui islamofascism amintind de nazism și de catastrofa războiului mondial de acum peste opt decenii.