Care sunt motivele noilor atacuri iraniene asupra Emiratelor Arabe Unite? EAU afirmă că au interceptat trei rachete din Iran. În portul Fudjeira (Fujairah) a izbucnit un incendiu în zona complexului petrolier al orașului.
E vorba de o clară încălcare a încetării focului decretate de Statele Unite și de o nouă declarație de război a Iranului islamist, adresată lumii civilizate.
Islamiștii iranieni sunt clar exasperați de o blocadă americană a porturilor controlate de regimul de la Teheran, blocadă care, de trei săptămâni, le răpește mulahilor veniturile din exportul de țiței, privându-i zilnic de aproape o jumătate de miliard de dolari.
Mai grav, blocada americană îi amenință acut cu secătuirea, întrucât îi obligă să pună capăt extracției de petrol, care e neexportabil, ceea ce riscă să provoace pagube geologice ireparabile și să ducă la închiderea durabilă a câmpurilor care-și oferă acum aurul negru.
În plus, în loc de forță, Iranul proiectează în lume o imagine tot mai jalnică de mare perdant.
Iar toate acestea, fără ca Statele Unite să mai tragă un singur foc de armă.
În aceste condiții, Emiratele, în loc să se căciulească în fața mulahilor, au sfidat Teheranul, ieșind din OPEC, în speranța că vor exporta suficient petrol prin oleoductul care duce în portul Fudjeira (Fujairah). Și că-l vor vinde la prețul pieții și nu la cel dictat de regimul islamist, terorist, totalitar și genocidar al Iranului.
Care, în timpul războiului cu forțele americano-israeliene, atacase de nenumărate ori, nu doar bazele militare americane din regiune, ci și, neprovocat, orașele, și instalațiile energetice din Emirate, Arabia Saudită, Kuweit și Bahrein. Ba chiar și din țara prietenă, Oman.
Disperarea teocrației și a ayatolahilor n-a rămas fără efect. Gărzile Revoluționare au ales ”fuga înainte”. Și n-ar fi deloc exclus să atace în curând, din nou, și Israelul.
Azi dimineață, au acuzat Emiratele de ”pactizare cu dușmanul”. Iar în cursul după amiezii au atacat, nu întâmplător, și Fudjeira, ca spre a spune că, dacă mulahii, teroriștii și pirații iranieni nu sunt lăsați să se bucure de petrodolari, nici vecinii (apărați în timpul războiului de militari israelieni și de scutul anti-rachetă al statului evreu) nu vor fi lăsați să-și exporte țițeiul.
În plus, Gărzile Revoluționare care conduc în prezent Iranul vor să scumpească petrolul și să silească administrația Trump să-și reia impopularul război din Golf, neliniștindu-i la maximum și pe aliații europeni ai SUA, membri ai NATO, care, ca să salveze alianța, se gândesc să pună umărul, alături de americani, la asigurarea circulației libere, la adăpost de piraterie iraniană, în Strâmtoarea Ormuz.
Actuala escaladare e o sfidare. Și, nu în ultimul rând, un gest al disperării, un spasm parcă final. Și o provocare la adresa Americii, o mănușă pe care administrația va avea mari dificultăți să evite s-o ridice. Se vede o dată în plus, că odată început, războiul trebuie dus până la capăt. Și că nu se va termina cât timp regimul mulahilor nu va fi debarcat.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.