Justiția capturată iese la atac

E siderant ce face justiția savonizată a României. Una tot mai nedreaptă, în fapt totalitară. Liste negre cu ziariști critici? Degetul acuzator îndreptat pe o întindere de 76 de pagini-rechizitoriu spre oameni politici reformiști? Spre partide care susțin asanarea Cosei Nostre din magistratură?

Listele negre sunt tipice nu doar pentru o mafie lăsată la butoane. Sunt tipice pentru o dictatură. În acest caz, una construită ca butaforie a ”justiției” chipurile ”asediate”.

În care niște magistrați își arogă dreptul de castă superioară. Savonizații și predoizații au devenit boierii țării și suzeranii ei, românii fiind ”rumânii”, vasalii, ”vecinii” și iobagii lor.

Ce-i mai trebuie statului capturat? O juntă militară? Ei, aș! Partidul național-comunist al judecătorilor patrihoți. Statul savonizat. Cu fir direct la Bruxelles și Nicușor Dan în chip de fantoșă.

Dar nu e el, de mult, un om de paie? N-a promis el de pomană să rezolve nenorocirea din ”justiția capturată”? Catastrofa scoasă la iveală de mărturiile curajoase aparținând, între altele, unor magistrați cinstiți ca Raluca Moroșanu și Laurențiu Beșu?

Și ce e cu noi? Am ieșit în stradă mai mult de-o dată? Sau măcar o dată? Ne-am arătat cu adevărat scandalizați de această mafie? Ne-am luptat noi înșine cu sistemul care, pe model fascist sau comunist, scoate acum pe piață liste negre, la marea intimidare? Le suntem acum alături, cu solidaritate veritabilă, celor atacați de mafioți, nevinovaților țintuiți ticălos la stâlpul infamiei?

Am uitat, pesemne, că suntem cetățeni. Că suntem liberi, că istoria o facem noi înșine, dacă nu vrem să ni se facă, după cum o taie capul pe madam Savonea. Și pe clienții justiției capturate.

Și, pentru că am uitat, plătim. Și e doar începutul.

Dacă nu ne trezim, nu ne organizăm și nu ne activăm, vom plăti mult, mult mai mult. Pentru că prețul statului de drept distrus și al democrației capturate e imens. Are de altfel și un nume. E cămașa de forță. Iar la nivelul națiunii, sclavia. E înrobirea celor care-și iubesc mai degrabă lanțurile, decât libertatea și care ajunge să tacă pentru ca să se trezească în cătușe.