În reacție la încercarea de asasinare a fostului președinte al SUA, succesorul său la Casa Albă, Joe Biden, a deplâns starea serviciilor secrete, cerând ”ajutor” pentru ele. Nu pentru cel pe care, pentru a doua oară în tot atâtea luni Serviciul Secret era cât pe aci să-l vadă împușcat sub ochii săi.
Ce n-a explicat Biden?
Cum de-au ajuns jalnicele servicii, sub oblăduirea lui și a Kamalei Harris, în ultimii 4 ani, într-o stare atât de lamentabilă și deplorabilă, încât să aibă acum nevoie de ajutor?
Al doilea atentat asupra lui Donald Trump ridică o serie de întrebări tulburătoare nu doar despre serviciile secrete, ci și despre faptă, despre actorii implicați, despre rolul demonizării candidatului republican în lipirea unei ținte pe spinarea lui, ca și despre starea de fapt a statului de drept american.
A cărui presă minte de rupe și se ocupă mai degrabă de lebedele vieneze, pardon, de animalele de companie, prezumtiv îngurgitate de imigranți haitieni în orașul Springfield, din statul federal Ohio, decât de marile probleme confruntând democrația americană: imigrația debordantă și necontrolată, inflația, care le mănâncă oamenilor economiile și nervii, cenzura în rețele, o presă de gazetă de perete și agitpropul ei, de pildă la dezbaterea tv a pretendenților la președinție și, nu în ultimul rând, violențele politice precum repetatele tentative de asasinare a candidatului republican la șefia statului, Donald Trump.
Cine este Ryan Wesley Routh
La 58 de ani, ferventul partizan al Partidului Democrat, Ryan Wesley Routh, un delincvent din Carolina de Nord cu un cazier gros, între care arestarea având în posesia lui ”o armă de distrugere în masă”, și-a creat un culcuș și a așteptat 12 ore ca să apară Trump pe terenul de golf.
Nu e clar cum de-a știut că Trump nu va întârzia vreo două-trei săptămâni la întâlnirea cu glonțul pe care i-l pregătise. Routh, partizan al Ucrainei, dar și autorul antisionist al unei cărți autoeditate în care cerea Iranului să-l asasineze pe Trump, n-a apucat să-l împuște pe candidatul republican la președinție, doar pentru că un agent al serviciului secret, aflat un pic înaintea fostului președinte, a zărit țeava puștii lui răsărind dintr-un tufiș la vreo 400 de metri de ținta ei.
Agentul a deschis focul. Atentatorul a fugit, dar a fost prins și arestat.
Substraturi
Încă și mai clar decât în atentatul mai sângeros comis asupra lui Trump la 13 iulie, în Butler, Philadelphia, transpare în actuala tentativă de asasinat din Florida vina incitărilor și demonizărilor stângii și extremei stângi împotriva candidatului republican la președinția Statelor Unite.
Și la fel de clar se constată că Serviciul Secret lasă mult de dorit în materie de competență, în ciuda faptului că a dejucat, din fericire, atentatul. Și chiar dacă Trump le-a mulțumit cald agenților din Secret Service. Or, nu e clar deloc cum e posibil ca un individ înarmat până în dinți să fie în stare să se apropie la câteva sute de metri de ținta sa, care este, totuși, unul din cei doi candidați cu șanse la președinția superputerii. Iar aceasta, în condițiile în care până și serviciile secrete americane au admis că Iranul încearcă să-l asasineze pe Trump.
Date fiind primul atentat, pericolul iranian și ura ucigașă, irațională, răspândită în spațiul public de stânga, de Partidul Democrat, de Kamala Harris însăși, a căror propagandă l-a calificat obsesiv pe republican drept ”pericol la adresa democrației”, drept ”Hitler”, ”dictator”, ”rasist”, sau ”susținător de naziști”, nu e de mirare că Trump a redevenit ținta unei încercări de omor. Uluitor este că nu i s-a dat o armată să-l apere.
Harris s-a declarat ”ușurată” că Trump e în siguranță, dar tot ea mințise în dezbaterea tv de la ABC, când afirmase, fals, că rivalul ei politic ar fi declarat că niște naziști ar fi ”oameni foarte buni”. Ceea ce Trump n-a spus, dar e o minciună care se rostogolește la stânga și extrema stângă, precum și în agitpropul Partidului Democrat neîncetat, de aproape un deceniu. E irecuperabil oricine crede că această demonizare sistematică n-a jucat un rol considerabil în decizia unor atentatori de a pune mâna pe arme.
Chestiuni grele
În acest context se pun diverse întrebări, care mai de care mai presante: unde sunt instituțiile de forță ale SUA? De ce nu e apărat Trump cum se cuvine? Cât va mai dura până ce norocul îl va părăsi și un atentator îl va ucide?
Ce e cu societatea civilă americană? De ce tace presa mâlc în privința gravelor carențe ale serviciului secret însărcinat să-i apere pe demnitari și de ce nu tematizează decât pozițiile lui ucrainene, iar nu faptul că Ryan era un asiduu partizan și donator al Partidului Democrat și că-și însușise ”credo-ul” afișat de Kamala în răspăr cu realitatea, potrivit căruia Trump ar fi ”un pericol pentru democrație”?
Păi dacă așa ar fi, e normal să se trezească oameni care să vrea să înlăture acest pericol manu militari, printr-un asasinat care să fie un ”tiranicid”.
Adevărata Americă
E remarcabil că, în aceste condiții, Trump a ieșit să-și repete cu efuziune aprecierea pentru serviciul secret, recunoștința față de munca și abnegația agenților și să-și exprime mulțumirile față de faptele lor de arme în apărarea lui pe terenul de golf și aiurea. Ar fi avut, după cum se vede, multe motive să fie mai critic.
Atentatorul din Florida își adusese cu el o cameră de luat vederi GoPro, ca să documenteze pentru viitor fapta sa de ”glorie” în slujba Kamalei și a presupusei ”democrații” susținute peste ocean și de adepții Hamas, ai terorismului islamist, precum și ai extremei stângi.
Ale căror delicte și crime antisemite din ultimul an nu au fost nicăieri investigate, judecate și condamnate în America, impunitatea făptașilor din SUA încurajându-i, evident, pe teroriști și pe atentatori oriunde s-ar găsi.
De remarcat, în context, este că prima tentativă de asasinat asupra lui Trump a dispărut din mass-media aproape complet. Ce-ar fi fost dacă un republican ar fi tras în Biden sau Kamala? Când s-ar fi pus capăt zbieretelor presei, care nu se dă în lături de la ticăloșia fără margini de a sugera că Trump, victima atentatului, ar fi el însuși de vină pentru atac?
De notat, de asemenea, că omul care a condus comisia de investigație ”6 ianuarie”, congresmanul democrat Benny Johnson, a introdus un proiect de lege stipulând sistarea oricărei paze a lui Trump de către Serviciul Secret. Democratul ar fi vrut să-l vadă pe Trump lipsit de orice apărare și ucis ca un câine. Iar angajata lui s-a arătat furioasă după prima tentativă de asasinat a lui Trump, cerând asasinilor ca pe viitor să țintească mai bine!
Încotro se îndreaptă America având la cârmă asemenea vicepreședinți și congresmeni, precum și servicii secrete care nu sunt în stare să-și îndeplinească fără accidente menirea? Spre statutul de stat eșuat. Și spre război civil.
La rigoare, cât va mai dura înainte ca spectacolul demonizării oamenilor politici, al incompetenței crase a poliției și a celei, parțiale, a serviciilor de informații în fața gloanțelor trase asupra lui Trump, să-i determine pe mulți americani să decidă să se înarmeze până în dinți și să înceapă să împartă ei înșiși dreptatea?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.