Al Treilea Război Mondial: Putin știe că a început

Dar rentează să ameninți cu un astfel de război aparent aflat încă la orizont o lume condusă de elite inepte. O lume care, pașnică, timorată și cu multă cenușă în cap, vrea să fie mințită frumos și e ajutată, prin asimetria noii conflagrații mondiale, să nu vadă chestiuni ce țin de sfera evidenței.

De unde știm că războialele din Ucraina și Israel nu sunt (doar) locale sau regionale?

Ce ne edifică pe deplin că ne aflăm într-un război mondial, declanșat de liderul Rusiei, Putin, la 24 februarie 2022, cu invazia generalizată a Ucrainei, iar apoi extins și continuat de interpușii Iranului, Hamas și Jihadul Islamic, în Israel, la 7 octombrie 2023?

Ne lămurește faptul că scopul declarat al războiului, (purtat pe alocuri hibrid) așa cum l-au formulat repetat Putin și aliații lui iranieni și chinezi și așa cum l-au înțeles și mai-marii occidentali, nu este (doar) unul teritorial, regional sau local, ci mai ales distrugerea și înlocuirea ordinii mondiale, stabilite de anglo-saxoni acum câteva secole și păzite, inițial, de britanici, iar apoi de americani.

Și cum ar putea să nu fie un conflict global, unul în care mai mult decât o întreagă emisferă, cea răsăriteană, susține, din Iran și până în Coreea de Nord, invazia din Ucraina, iar multe alte țări din cealaltă emisferă, din America Latină și din Africa, îl sprijină atât pe agresorul rus cât și/sau agresiunea prin interpuși a aliatului său iranian în Israel?

În plus, armele vorbesc nu doar în Gaza sau în Donețk, ori în Marea Roșie, Siria, Liban și Irak, ci și pe Continentul Negru, unde sunt la lucru nu doar islamiștii de epocă de piatră din Boko Haram, ci și mercenarii ruși, Wagner, precum și banii și consilierii Chinei comuniste, în timp ce averile fabuloase ale Qatarului și ale Chinei smintesc elitele universitare americane și le asmuțesc asupra altor categorii de americani.

Ne dă frisoane sintagma ”cel de-al treilea Război Mondial”?

Desigur. Cum să nu ne dea, dacă suntem cetățenii unor democrații liberale iubitoare de pace și de înțelegere între popoare, care prețuiesc libertatea. Și s-au obișnuit să asocieze această noțiune cu un conflict nuclear? Absența bombardărilor nucleare nu trebuie să prostească pe nimeni. Bombele atomice (rămase în arsenale) își joacă rolul de a potența spaima, frica și angoasele cu atât mai eficient cu cât ogivele nu-și părăsesc silozurile.

Tocmai pe această frică firească se bazează și amenințările recente ale lui Putin cu ”al treilea război mondial”, și întregul conflict global, asimetric. Dictatorul rus și aliații lui islamiști și teroriști, ori comuniști, chinezi și nord-coreeni, se bazează nu doar pe propriile arsenale, ci mai ales pe frica Vestului, în aventurile lor militare și în descurajarea apărării unui Occident sistematic dezinformat, debusolat și abulic.

Pe frica unui Vest care se urăște și abhoră războaiele, nu le vrea și crede că le poate evita vorbind și negociind rațional cu adversari pe care, spre paguba lui, nu-i vede realist, ca inamici de moarte fanatici, aflați pe drumul unor genocide. Ca inamici care trebuie nu doar descurajați, ci, în condițiile tehnologiei secolului XXI, înfrânți. Și desființați. Și denazificați.

Și nu doar denazificați. Pentru că aliații Rusiei lui Putin și ai Iranului islamist (a cărui agresiune prin Hamas pare să fi fost menită să distragă atenția Apusului de la războiul ucrainean și să divizeze Occidentul), încearcă să exporte războiul din Israel în SUA, pe baza unui antisemitism manifestat între altele în universitățile de elită americane.

Acest eliminatoriu antisemitism nu doar islamist, ci și de extremă stânga, este, potențial, net mai virulent și periculos decât al naziștilor, de vreme ce, așa cum just observa un supraviețuitor polonez al Holocaustului, în anii 30 nu se știa unde poate duce ura pe evrei, ca în prezent. Și nu existau nici rețelele sociale care s-o inflameze global. Și antisemitismul părea să nu fie decât nazist, nu și comunist și islamist, așa cum este azi.

Această frică a unui Vest dezbinat, plonjat în antisemitism și ură de sine, frică manifestată în incapacitatea Americii de a permite statelor democratice agresate, deci Ucrainei și Israelului, să învingă în războaiele lor cu agresorii, compensează dezavantajul tehnologic al regimurilor totalitare răsăritene, dându-le curajul să-și declanșeze aventurile militare în ciuda superiorității victimelor lor în materie de tehnică militară.

Adevăruri inconfortabile, îndelung ocultate

Fricii occidentale i se adaugă asimetria și dezinformarea unor segmente largi și doldora de prejudecăți ale populațiilor europene și americane, mințite deopotrivă de inamici și de propriile elite, care, spre a se menține la putere, se feresc de adevăr ca de mere pădurețe. Și ca dracul de tămâie.

Asimetria și dezinformarea alimentează impresia multora, inclusiv în statul evreu, că în ciuda antisemitismului global, războiul generalizat mai poate fi evitat; că Vestul ar fi de vină pentru tensiuni și ar fi suficient ca SUA să-și abandoneze aliații ca să fie pace; apoi, că occidentalii sunt tari și mari și își mai pot permite jocuri de glezne interne și externe, ba chiar și dezbinarea propriilor popoare, pentru că militarii și serviciile secrete proprii, precum și superioritatea economică și tehnologică le-ar oferi suficient avantaj și destulă preeminență ca să se simtă siguri, orice ar întreprinde vrăjmașii.

Realitatea este alta.

Agresivitatea unor tiranii belicoase, ajutate de frica mai-marilor occidentali și de un terorism global, susținut din interiorul Vestului de elite antiamericane, antisemite, antinaționale, antidemocratice și antioccidentale au creat un amestec extrem de periculos.

Care, în funcție de rezultatul alegerilor americane și de capacitatea SUA de a reinstitui descurajarea, ar putea exploda. Reverberațiile deflagrației s-ar extinde rapid dincolo de Ucraina, de Orientul Mijlociu, de Africa și de Taiwan, dincolo deci de primele bătălii fierbinți sau aproape fierbinți ale războiului mondial aflat acum în derulare.