O dramă sfâșietoare zguduie Germania, primus inter pares în treburile europene. Țara care, urâtă cândva planetar pentru hitlerismul ei, a devenit, cu ajutor american, democrație și și-a modelat politica astfel încât să fie cea mai iubită din lume, și-a ratat mandatul în Consiliul de Securitate ONU.
La sediul din New York al organizației mondiale s-au impus Portugalia și Austria.
Perdanta Germanie își rupe, în aceste zile, îndoliată, hainele. Și își pune cenușă în cap. Se zgârie pe ochii înlăcrimați. E răvășită de durere. Mai ales stânga își rupe părul din cap. Se vorbește de ”o mare pierdere, de un deznodământ catastrofal, de un cutremur diplomatic, de o mare înfrângere, de o rușinoasă capitulare”.
Politicienii caută vinovații. N-a durat mult înainte ca stânga să-l fi depistat.
Țapul ispășitor e, prima facies, guvernul. Pentru că, altfel decât în trecut, are, ce se vezi, nu doar un cancelar de la CDU ci, vai, și un ministru de externe creștin-democrat. Așa că i s-ar fi estompat din cauza lor și a inadecvării creștin-democrate strălucirea diplomatică de odinioară. Imaginea în lume a progresistei țărișoare, care are mare nevoie să fie simpatizată unanim, ca să-și compenseze trecutul abisal de acum 90 de ani și să-și exporte produsele pretutindeni, iată, a pălit.
S-a șifonat rău, Cu atât mai mult cu cât, ce să ne mai mințim, ce să ne ascundem după deget, cancelarul Merz (și predecesorii săi) ar fi greșit. Mai cu seamă în politica externă.
A nu, nu e vorba de greșelile reale ale Germaniei
Nu se comentează ratările veritabile ale liderilor ei. Cum ar fi că n-au înarmat Ucraina rapid și din start și s-au opus integrării ei în NATO și UE, precum și întăririi arsenalului ei cu rachete Taurus. Iar acum, în campania electorală de la New York, Rusia a declanșat, drept răsplată, o cruciadă diplomatică antigermană.
Sau cum ar fi punerea umărului (de către președinte, dar și de către cancelar și miniștri) la un curs antiamerican, deși Europa (și Ucraina) au nevoie mai mult decât oricând de susținerea SUA.
Sau de criticile berlineze nejustificate la măsuri de apărare ale statului evreu, al cărui drept la ”existență” ar face parte din ”rațiunea de stat” germană, dar care cum ripostează neîncetatelor atacuri teroriste pe unul din cele 7 fronturi fierbinți cu are se confruntă Israelul, e automat luat de Berlin la refec și avertizat să țină cont de misterioase ”proporții”.
De greșelile reale ale guvernelor germane din ultimul deceniu nu se vorbește neam. Nici de aroganță nu prea e vorba. Sau de pretenția Germaniei de a conduce Europa (deși, de la Merkel încoace, nu dă semne să se poată conduce nici măcar pe sine, în mod eficient). Ori de ambiția ei a deține un neoficial mandat permanent în Consiliul de Securitate ONU. O organizație în care, ce-i drept, e al doilea contribuabil pe lista celor mai generoși finanțatori.
Or, ce nu se prea poate înțelege în Germania, este că a scoate banul din buzunar nu echivalează cu garanția propriei moralități. Mai ales după ce ONU s-a schimbat radical și a devenit nu doar o organizație mondială complet incompetentă și incapabilă să-și justifice menirea de a împiedica războaie de agresiune și genocide, de felul celui declanșat de Hamas, la 7 octombrie 2023, în sudul Israelului. A devenit, de pildă prin UNRWA, o organizație complice cu terorismul.
Adevărata pricină
Culmea, aici se ascunde, probabil, cauza adâncă a palmei răsunătoare încasate de nemți în tentativa lor de a obține un nou mandat în Consiliul de Securitate. Ea rezidă în faptele bune, pro-occidentale și pro-democratice ale Germaniei lui Merz. Potrivit criticilor de extremă stânga și dreapta, interni și externi, ai cancelarului, Germaniei i s-a bătut la ONU obrazul pentru că n-ar fi fost destul de critică la adresa statului evreu (citește: a evreilor), ca Spania extremistului de stânga Sanchez!
Că n-a condamnat suficient Israelul. Că nu l-a osândit în termeni la fel de aberanți ca Irlanda, Norvegia, Slovenia sau Franța! Că nu s-a repezit să răsplătească terorismul în mod delirant, recunoscând un stat palestinian fără granițe, fără capitală, fără altă identitate clară decât terorismul și fără dorința de a recunoaște și respecta dreptul de a exista al israelienilor și al singurului stat evreu din lume, singura democrație liberală din regiunea sa geografică. Că nu s-ar fi prostituat ca țările câștigătoare în materie de anti-iudaism, mascat ca ”antisionism” chipurile ”justificat” de presupuse ”încălcări” israeliene ale drepturilor omului și ale dreptului internațional.
Iată ce i se cere acum cancelarului dinspre stânga germană. S-o facă, pentru a se poziționa strategic și internațional ”mai credibil”. Să șteargă deci pe jos cât mai dur cu Israelul. Să se arate, pe scurt, un demn urmaș al cancelarului nazist.
Căci aceasta e, incontestabil, direcția indicată de cu politicile identitare ale stângii occidentale. Care a luat-o clar spre rasism anti-alb, antisemitism și anticreștinism.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.