Alegerile moldovene, românești și canibalizarea din dreapta spectrului politic

În marea criză de leadership prin care trec Europa și globul, nu e de colo chiar orice candidat la președinție. Sau orice candidată. În lumea de limbă română cunosc două femei cărora li se potrivește această apreciere.

De când o știu personal (am întâlnit-o la Deutsche Welle, în Germania, când abia își începea cariera politică), am susținut-o pe Maia Sandu. Nu mi-am schimbat părerea bună despre ea. Nu e un secret de ce.

Am spus-o frecvent și repet: în condițiile nu în ultimul rând geografice, sociale, etnice și psihologice extrem de precare ale Republicii Moldova, am impresia că Maia dispune de datele morale și intelectuale, precum și de educația capabile să-i de posibilitatea de a face enorm pentru ameliorarea șanselor de dezvoltare a teritoriului dintre Prut și Nistru. Și pentru orientarea lui spre un viitor în libertate, justiție și relativă prosperitate.

Încât referendumul și scrutinul prezidențial din Republica Moldova mi se par de o importanță eminentă pentru viitorul țării.

Fapt pe care l-au înțeles, incontestabil, și cozile de topor putiniste ale regimului de la Kremlin, care, în frunte cu partidul Șor, și cu ajutorul substanțial al Moscovei, au făcut tot ce le stă în puteri ca să influențeze și să manipuleze cele două consultări electorale spre a-i muta pe moldoveni din Europa în Asia.

O iau, deci, basarabenii spre Vest? Sau spre criminalii în masă de la Moscova, știut fiind că Rusia salivează și la vederea micuței, restrânsei Basarabii, în gâtul fin și frumos al căreia ar vrea să-și înfigă iar dinții? Vom vedea.

Cum vom vedea, de altfel, și cât de bine au înțeles românii uriașa semnificație a alegerilor prezidențiale românești. Care sunt de fapt tot despre asta. Și în care, de la Ciolacu la Geoană și de la Ciucă, la Simion, Diaconescu, Georgescu et eiusdaem farinae, iau parte (la stânga) varii forme de trecut gregar, oriental, fesenist, național-ceaușist, postlegionar și pesedist.

Or, întrucât sunt extrem de importante pentru viitorul României și orientarea ei spre valorile occidentale, nu pot decât să regret canibalizarea, pe dreapta, a voturilor acordate unor candidați valoroși ca Elena Lasconi și Ludovic Orban.

Ar fi fost, cred, mai bine ca, din patriotism, domnul Orban să renunțe în favoarea ei la un proiect electoral fără sorți notabili de succes, la care ea îmi pare să aibă, în mod evident, net mai multe șanse.