Ce e de spus în fața crizei fără egal de la Ceuta? Că o țară care nu-și mai poate apăra granițele sau nu mai vrea s-o facă, nu mai e un stat? Și e inacceptabilă într-o Europă unită? Pe care o înșală și la capitolul NATO și înarmarea?
Ceuta e o enclavă spaniolă și europeană din nord-vestul Africii. O iau cu asalt, de zile, zeci de mii de emigranți ilegali. Cu toții profită de hotărâri ale autorităților spaniole, care, vădit, nu vor sau nu pot face față situației. Iar în aceste condiții: unde a fost, zile în șir, Ursula von der Leyen? Dar șeful Consiliului European, Costa? Dar șefa diplomației europene, Kaja Kallas?
Mister. Abia la oră două, ora României, au apărut în fine, critici, cancelarul Merz și șefa Comisiei. Ea a ccondamnat aparent sever guvernul spaniol, ca permițând o situație ”inacceptabilă”.
Von der Leyen a cerut ”returnări rapide” și a spus că a ”însărcinat doi comisari” să asiste la repunerea sub control a situației, între altele prin cooperarea cu Marocul și prin oferta de sprijin operațional adițional prin Frontex oferit Spaniei.
Despre care s-a spus că oferă Marocului sute de milioane în special pentu controlul granițelor. Dar oare de ce are nevoie marea Spanie să plătească o țară străină ca să-i apere granițele? Și de ce acceptă UE o înțelegere ticăloasă de acest fel cu țări ca Turcia islamistă a Fratelui Musulman Erdogan? De ce nu-și poate Europa apăra propriile frontiere externe? Dar Spania?
Cel puțin 50.000 de oameni au trecut granița marocano-spaniolă a enclavei europene, profitând de pe urmă deciziei incomprehensibile a Curții Supreme spaniole de a le permite imigranților ilegali să rămână în Europa, dacă traverseză frontiera spaniolă ”prin apă”.
Informația conținând șocanta cifră de mai sus aparține chiar guvernului (de extremă stânga) spaniol.
Situația
Deloc întâmplător Ceuta continuă să fie deci ținta unui val migraționist de dimensiuni fără precedent. Imigranții sosesc prin apă, astfel încât să profite de pe urma sentinței imbecile a Curții Supreme spaniole, de pe urma legislației laxe a UE și a atitudinii pro-migraționiste a justiției spaniole și europene.
Sentința Curții dă lumină verde celor ajunși prin mare pe teritoriul enclavei spaniole de pe teritoriul Marocului să rămână în Europa.
E probabil ca estimările executivuui de la Madrid să nu fie realiste, iar în fapt să fie deja mult mai mulți decât 50.000. Alerta e, prin urmare, foarte mare mai ales în restul Europei, de vreme ce migranții ilegali ar putea, odată legalizați, ori înainte, să treacă granițele Schengen.
Liderii Italiei au cerut, ca atare, implementarea unei soluții de urgență: scoaterea Spaniei din Schengen. Fie și temporară. E urgent, dar guvernele de stânga din Europa nu se grăbesc să închidă porțile masiv luate cu asalt ale continentului. Vor, aparent, să mai absoarbă mulți ilegali.
Între care nu se știe câți sunt sau vor deveni islamiști și teroriști. Și creștin-democrații europeni au lansat, ca atare, un apel Spaniei. Șocat de imaginile sosirilor necontrolate în Ceuta, PPE a cerut la 30 iulie Madridului ”să intre în acțiune imediat pentru securizarea frontierelor externe ale Spaniei” și să pună situația sub control. Iar Comisiei Europene să ia măsurile adecvate. Căci ”pactul UE privind migrația și Regulamentul privind returnarea nu mai pot aștepta”, cum se jeluia, neputincios, PPE.
Căci, iată că Spania și Comisia doamnei von der Leyen au timp. Mult timp. Spania a trimis niște militari la fața locului, dar a refuzat să decreteze starea de urgență. Iar mai-marii de la Bruxelles refuză să se arate. Căci sunt, probabil, în vacanță. Sau dau din colț în colț.
Cine e de vină pentru criză? Pentru antisemiți e clar: ”evreii”. Imaginari, ca întotdeauna
În condițiile în care, de ani de zile, politica (inclusiv internă) a guvernului socialist-naționalist al Spaniei e, pe de o parte, vexatul Israelului (pe care Madridul îl dăscălește de ani despre apăratul granițelor statului evreu) și pe de alta înfuriatul administrației americane, nu se putea să nu apară o armată de trolli și de extremiști antisemiți care să nu se repeadă să dea vina crizei din Ceuta pe arabi.
În speță, pe ”marocanii aliați cu Trump și cu Israelul”. Și pe încercări de ”atacare a UE” prin prezumtiva ”întărire a populismului”, ba chiar și a ”fascismului” și ”extremei drepte”. Pentru că extrema stângă spaniolă nu e voie, dacă vrei să fii corect politic, să i se admită nici cel mai mic păcat. ”Ca să nu se dea apă la moară fascismului”. Așa argumentau și staliniștii francezi, cerându-i lui Panait Istrati să nu-l critice pe tătuca în ”Spre altă flacără”, sau ”Spovedania unui învins”.
Imbecilitatea unor astfel de poziții, tipice pentru explozia actuală globală de antiiudaism de stânga, de dreapta și islamist, ar trebui să fie evidentă. Și rămâne chiar știut fiind că aparatul sinistru de propagandă al dictatorului rus Putin instrumentalizează criza din Ceuta ca să atace UE.
Cum ar putea SUA și Israelul să influențeze o decizie a Curții Supreme spaniole? În speță pe cea care le-a deschis migranților porțile, dându-le voie să ia cu asalt Europa, dacă o fac prin apă?
Și cum ar fi putut evreii determina hotărârea a zeci, a sute de mii, a milioane de musulmani de a scăpa de regimurile lor islamiste sau dictatoriale și de a profita de pe urma uriașelor daruri oferite de guvernele europene de extremă stânga ca ”flancări sociale”?
De parcă imigranții n-ar ști (ca tot globul) că jumătate din omenire nu beneficiază de nicio protecție socială, în timp ce UE dă partea leului din asistența socială globală, deși reprezintă o minoritate și nu produce decât între 13 și 17% din PIB-ul mondial, fiind mult îndărătul Chinei și SUA. Care oferă împreună și separat net mai puțină asistență socială decât Europa.
De ce n-ar profita de această dărnicie mase musulmane rău tratate acasă?
De ce să nu exploateze situația infractori și islamiști care în Maroc sau Algeria ar fi confruntați de autorități și de legi dure? De ce să nu beneficieze de ura de sine și de voința de sinucidere a Vestului teroriștii care, în Europa, sunt giugiuliți și alintați? Pe care progresiștii europeni îi răsfață cu privilegii chiar dacă, precum asasinul ISIS de la Berlin, încearcă, în Liban, să adere la ”statul islamic”?
Căci apoi, după ce a fost reexpediat în Germania, teroristul islamist cu pricina a avut plăcuta surpriză de a fi scutit de închisoare și de a scăpa și de supravegherea unei poliții care știa bine ce-i poate pielea și cât de violent e.
De ce ar avea nevoie extremiștii de ajutorul unor terți ca să descopere toate aceste beneficii europene? De ce-ar avea nevoie de americani, de MAGA sau de israelieni? Și cât de idioți pot fi cei ce ascultă de teoreticieni ai conspirației, care fac averi din credulitatea unor fraieri, naivi, frustrați și resentimentari?
”Oare de ce fug tinerii (băieți) din Maroc (cea mai de succes țară din Magheb) către Europa decadentă?” întreabă un ong-ist de stânga de la Expert Forum. Răspunsul în mod bizar inaccesibil, aparent, numitului ”expert”: borcanul de miere european. Darurile sociale. Dărnicia Europei. Plus laxitatea ei și a stângii extremiste la cârma Spaniei în materie de aplicare a legilor.
Când își vor pune oare mulți întrebările presante reale, care vizează securitatea Europei? Și cine și de ce le deschide porțile ilegalilor?
Ce logică are comportamentul conducerii de extremă stângă a Spaniei?
Ceuta nu e decât un simptom regional. În fapt, în Spania sunt de două ori mai mulți solicitanți ilegali de cetățenie decât cei 500.000 pe care s-a oferit Madridul, recent, să-i naturalizeze. Au depus cereri de naturalizare, cum le-a indicat guvernul de la Madrid, nu o jumătate de milion, cum afirmase executivul lui Pedro Sanchez că ”se așteaptă” să fie, ci, până la 17 iulie, 900.000 de imigranți ilegali. Această estimare era valabilă acum circa 2 săptămâni.
Câți sunt între timp nu se mai știe.
De unda atâta generozitate la extrema stângă spaniolă aflată la butoane la Madrid față de masele de imigranți de încetățenit?
Nu știa ea ce s-a întâmplat în 2015, din pricina guvernului Merkel și câte sângeroase atentate teroriste, islamiste, a declanșat în UE politica frontierelor deschise inițiată de stânga germană sub fosta utecistă RDG-istă din CDU, care a propulsat-o pe von der Leyen la cârma CE?
Ba știa. Răspunsul la întrebarea privind logica atitudinii guvernului Sanchez e simplu și trist. Politica antispaniolă și antieuropeană a guvernului Sanchez, care, în ciuda corupției lui notorii și endemice se menține la putere grație unei alianțe cu separatiștii catalani, i-a supărat rău pe mulți iberici. Și pe mulți europeni. Nu puțini spanioli protestează stăruitor și cer demisia premierului și miniștrilor lui.
Ți-ai găsit. Sanchez se cramponează de putere. Iar extrema stângă apasă pe acceleratorul imigrației și încetățenirilor musulmanilor și africanilor nou veniți spre a obține voturi. Căci de unde să-și mai procure Sanchez și ai lui sufragii, dacă nu de la imigranți recunoscători?
Fără aceste voturi islamice multe partide ultraprogresiste europene ar fi pe dric
În Franța, în Belgia, în Olanda, în Europa, stânga ar dispărea urgent de la putere fără apotul elctoral al nou-veniților. Din același motiv, promovarea imigrației a fost și rămâne și opțiunea extremei stângi americane. Sau a celei franceze, britanice, germane. Așa că fostul comisar european, actual deputat centrist francez, Michel Barnier, se arată cam ipocrit.
El a reacționat ce-i drept dur, joi seara, la criza migraționistă de pe coasta de nord-vest a Africii. Și a afirmat, ca și guvernul de la Roma, că Franța trebuie să se protejeze. Barnier a criticat doar voalat guvernul de extremă stânga al lui Sanchez pentru decizia de a naturaliza aproximativ jumătate de milion de imigranți ilegali. Care sunt, de fapt, un milion.
Firește că guvernul Franței tace. Nici Barnier nu s-a manifestat la fel ca acum când era comisar UE. Iar acum abia dacă pune degetul pe rana interdicției de-tabuizării subiectului. ”Franța nu poate suporta consecințele politicilor de imigrație ale vecinilor săi. Dacă un stat membru ia decizii care creează un factor de atracție pentru imigrația ilegală, trebuie să fim capabili să ne protejăm frontierele imediat, în special pe cea cu Spania. Controlul imigrației e o condiție prealabilă a suveranității, securității și încrederii mutuale a statelor europene. Regulile există; ele trebuie acum aplicate cu fermitate, în interesul Franței și al Europei”.
Dar Barnier n-a explicat pe X de ce se comportă guvernul Sanchez cum o face, în ciuda alarmei europene. Apoi, ex-comisarul susține că ”Uniunea Europeană dispune de un instrument esențial, grație progreselor realizate de PPE…în Parlamentul European prin noua Directivă privind returnarea (imigranților ilegali)”. Și că ”a sosit momentul să transformăm legislația în acțiune: oricine se află în situația șederii ilegale și nu are dreptul legal de a rămâne trebuie să fie trimis înapoi efectiv.” Or, e un fapt că Barnier știe că guvernele, parlamentele și justițiile naționale ridică insurmontabile obstacole în calea returnărilor. Și directivei. Dar i se pare important să dezamorseze griji legitime, mimând existența de soluții.
Aceeași ipocrizie domnește în actuala Comisie Europeană. Și chiar la vârful UE.
Până când națiunile europene nu se vor mobiliza exemplar, dezastrul va continua. În mare parte din clasa politică europeană, încredere nu se prea mai poate avea.
Noroc cu liderii Italiei și cu dregători ai Finlandei de felul Mariei Rantanen, care conduce ministerul de interne de la Helsinki. Potrivit ei, ”Spania a eșuat complet să protejeze de invadatori granițele Schengen și toate țările europene trebuie să susțină propunerile Giorgiei Meloni. Statele care nu-și îndeplinesc obligația de a securiza frontierele externe, nu pot face parte din spațiul Schengen”.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.