Are dreptate Elena Lasconi?

Sunt Petre Iancu și mă întreb: ce altă șansă are România? Și oare ce mă afectează mai mult: că Biserica Ortodoxă Română a găsit cu cale să se despartă de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, pe drept considerat de oameni onorabili ca poate cel mai bun comunicator de care a avut parte BOR?

Sau că țara are în fine o alternativă politică viabilă?

Întrucât Bănescu trece, din ce câte am înțeles, la guvern și-și păstrează emisiunea la Trinitas, mi se pare clar că avem a ne apleca asupra celui de-al doilea subiect. Care ar merita net mai mult spațiu și entuziasm în presa internă și internațională.

Lasconi și noul USR

A trecut o săptămână de la desemnarea Elenei Lasconi în funcția de candidată la președinția României și de la validarea noului birou național al USR. Care se compune din oameni realmente merituoși. Unii dintre ei au fost asiduu susținuți de mine și de prietenii mei, de ani de zile, în varii campanii electorale, lupte politice sau funcții publice.

E vorba de Clotilde Armand, de Allen Coliban, de Dominic Fritz, de Stelian Ion, Radu Mihaiu, Ionuț Moșteanu, Claudiu Năsui, Cristina Prună și Vlad Voiculescu. Le doresc mult succes. Și lor, și Elenei Lasconi. Ceea din urmă și unii dintre cei enumerați anterior chiar îl merită din plin.  

I-am admirat doamnei Lasconi curajul, valorile, tăria de caracter și opțiunile politice. Susțin din toată inima poziția ei programatică clară, de centru-dreapta. De nimic n-are nevoie România mai mult decât de o personalitate ca a ei, onestă, directă, cinstită și muncitoare.

Lasconi e un far, un reper luminos în ceața iscată de răsuflarea fetidă a dregătorilor proști, plagiatori, anti-meritocratici, a altor ”ostași în slujba țării” a harnicilor angrosiști ai susținerii media cumpărate de partid, aduși la putere de confiscarea revoluției, de postcomunism, de securism și de mafia profitorilor și marilor corupți.

De nimic n-are nevoie țara mai mult decât de reformiști și femei puternice, muncitoare și luptătoare, cu valori, ca Lasconi și Clotilde Armand, precum și de-o solidă forță de centru-dreapta, capabilă să modernizeze și să reformeze țara, scăpând-o, în fine, de moștenirea ei feudală, securistă.

Dar e nevoie și de vechiul USR

Am criticat din capul locului marginalizarea, din motive absurde, a Elenei Lasconi și m-a bucurat cu atât mai mult revenirea ei în prim plan. Sper ca fosta conducere a USR, care poate fi apreciată și ea, să fi învățat ce era de învățat din greșelile domnului Drulă din trecut pentru a pune umărul la o nouă construcție de centru-dreapta.

Nădăjduiesc, de asemenea, ca toate partidele din opoziție să-i dea ascultare doamnei Lasconi și s-o susțină efectiv în scrutinul prezidențial.

Toate.

Dar are ea șanse?

Dat fiindu-i bilanțul excelent din Câmpulung Muscel, precum și capacitatea rară de a câștiga alegeri, Lasconi ar trebui aleasă chiar dacă n-ar fi promis ferm și ”reconstrucţia partidului”, declarând că nu a ”aruncat vorbe în vânt. Eu am promis – şi de asta mă ţin – că voi aduce voci reprezentative din partid, alese democratic, la aceeaşi masă şi vom arăta împreună că USR este singura speranţă pentru o Românie care pare că s-a colorat toată în roşu”.

Lasconi ar trebui aleasă chiar dacă, invitând toate partidele de centru-dreapta să i se alăture, n-ar fi diagnosticat situația țării cât se poate de corect: ”nu avem voie să lăsam PSD-ul să acapareze toată puterea din statul român. O guvernare de stânga şi cu accente autoritare ar fi un dezastru. Singura şansă pentru România este ca din decembrie să avem un Preşedinte şi un Guvern de dreapta”.

O cred că se va ține de făgăduială.

Și subscriu fără rezerve. Lasconi are dreptate. Avem un partid-stat care controlează tot. ”Țara este roşie, avem un singur partid stat – PSD”.

Ceea ce mi se pare și mie catastrofal pentru România

Elena Lasconi are dreptate de asemenea să avertizeze că începe un drum anevoios; că va fi un an extrem de greu pentru USR, ba poate chiar ”cel mai greu” (din istoria partidului). ”Dar vom câștiga, vom câștiga”, a prezis ea, încrezătoare.

Mi se pare o predicție de bun-simț. Iată de ce. Acesta este optimismul câștigătorilor. Elena Lasconi are tot ce-i trebuie pentru victorie. Dacă opoziția se unește in corpore în jurul ei. Cu tot cu electoratul de centru-stânga.

După ani de analiză politică, cred că am ajuns să știu să evaluez personalitățile biruitoare. A ei îmi pare a fi, incontestabil, a omului politic cu substanță, deopotrivă valoros și victorios. Și ea a dobândit, încă înainte de marea confruntare, un merit major: ne-a redat speranțele.