Mi-am jurat, când am părăsit România ca să scap de comunism și de regimul Ceaușescu, să nu-i uit niciodată pe semenii mei, făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, pe care fusesem silit să-i las în urmă în întuneric, în imperiul fricii, frigului și foamei.
Ei mi-au fost călăuza din primele zile de jurnalism. Ei m-au determinat să-mi părăsesc căminul cald, situat în siguranța Vestului, foarte tânăra soție și copila mică și să accept să plec la București, să risc să-mi transmit corespondențe de unde securiștii regimului trăgeau în oameni, în vreme ce se zvonea că de Crăciun, ori de Revelion, ”în fiecare casă, câte-un mort pe masă”. La 35 de ani de atunci mă uit înapoi cu tristețea și frustrarea celui care știe că, încăpățânați, mulți alegători români au scuipat cu boltă pe multe sfaturi bune ale singurei prese libere pe care au avut-o atunci: a Europei Libere, a BBC, a celorlalte posturi din Apus. Așa că s-au ușurat pe experiența și informația compatrioților lor din Vest.
Le-au dat cu tifla unor Rațiu, Doina Cornea și Coposu. Au lăsat revoluția pe mâna torționarilor și asasinilor lor. Au avut încredere în mincinoși. L-au ales în Duminica Orbului pe hoțul Revoluției lor, crezând că le-ar fi adus libertatea, pe care în realitate le-o confiscase. Iar apoi, precum câinii reveniți la voma lor, l-au reales. Au aplaudat mineriade. I-au îmbogățit pe escrocii securiști de la Bancorex și de la atâtea alte scheme. Au repudiat lustrația. Au acceptat să fie mințit poporul cu televizorul. I-au disprețuit pe cei care le-au spus adevărul. I-au călcat în picioare pe cei care voiau să-i dezvețe să mai fure construindu-le o justiție reală. Au admis să li se jefuiască țara sub cele mai variate pretexte și au cotizat la tot felul de variante de extremism comunist, securist și legionar, antisemit, antiamerican, antimaghiar, în timp ce televiziunile securiștilor și rețelele sociale ale kaghebiștilor continuau să le frece mintea cu detergent.
Nu de mult, strașnic mințiții au ridicat pe scut invenția seculegionară zisă Georgescu și se lasă fraieriți cu plăcere de insul care s-a lipit de imaginea părelnicului ”patriot” și ”creștin”, refasonată în laboratoarele ruso-chineze ale dezinformării.
La lucru e din nou partea frustrată, rea, distrugătoare și răzbunătoare a României securiste și legionare, care nu voia cu niciun preț, în 1990, să lase țara să se avânte spre libertatea și prosperitatea promise de statul de drept, de democrație, de drumul ei spre Vest.
Acum, această parte vomitivă, care de fapt n-a murit niciodată, pare să fi renăscut din propria ei cenușă, ca pasărea Phoenix, și se cere la Cotroceni. Căci îi solicită celeilalte Românii, cea onestă și muncitoare, votul la 18 mai. Scop în care i-a prostit pe mulți nevinovați.
Motivele revoluționarilor din Vest?
Sastisiți de falsa democrație, de marea corupție, de privilegiile castei politicienilor și ale pițipoancelor lor cu tocuri cui plasate pe grumazul celor ce-ar fi vrut să câștige acasă o pâine cinstită, mulți i-au întors spatele patriei, în ultimele decenii. Și-au părăsit locurile de baștină, au ales calea grea și plină de hârtoape a emigrației. Și-au durat un rost, au câștigat bani buni. Acum se simt în siguranță. Dar n-au pace. N-au emigrat pentru că ar fi fost masochiști. Nu de bine au plecat. Acum ar vrea să creadă că n-au pătimit de pomană. Că au puterea de a schimba ceva esențial. Că pot să răsplătească și să pedepsească după cum merită sinistra elită politică postcomunistă, românească, zisă ”sistemul”, votând ei o schimbare cât casa. Una de să le sune celor care i-au forțat să plece apa în cap. Abia așteaptă să simtă că pot să se răzbune pentru eșecul lor din străinătate. Sau că pot readuce țara în era adolescenței lor, sau a bunicilor lor, în epoca visurilor și tinereții lor sau a părinților lor, într-un ev încare legionarii nu omorau în masă, Ceaușescu nu mai împușca țăranii din satele din Vrancea ca să-i convingă să se colectivizeze, iar frica, frigul și foametea erau suportabile, pentru că eram tineri și îndrăgostiți.
Degeaba le spui adevărul. Ca pe vremea în care refuza lustrația, românul manipulat crede și acum în cai verzi pe pereți. În prostiile pe care i le-au băgat în cap spălătorii de creiere. De pildă că votul pentru Simion ar fi o ”schimbare”, și încă ”mare”, când, în realitate, ar oficializa și cimenta regimul securist care l-a inventat pe candidat.
Votul resentimentului și al vindictei – poate și pentru părelnica schimbare revoluționară – e destul de lesnicios, de vreme ce diasporeanul nu mai depinde fizic de cei rămași între Carpați și Dunăre. Stă bine, cu contul său gras din bancă. Ce-i pasă că țara riscă să ajungă pe veci la cheremul celor ce-au devalizat-o și torturat-o timp de un veac? Chitanța distrugerii a tot ce-a mai rămas intact în patrie poate fi emisă cu iuțeala fulgerului. Costă numai o ștampilă. Și aduce nihilistului și revoluționarului, ca și resentimentarului din Vest mai multă satisfacție parcă decât un orgasm trist în compania târfei preferate din bordelul local.
Pentru mulți dintre ei, prostiți cum sunt, acest vot sinucigaș pentru Rusia lui Putin, KGB și seculegionari e o ispită prea puternică pentru ca să-i poată rezista. Cu atât mai mult cu cât, în scrutinul prezidențial eșuat, autoritățile, în frunte cu Iohanis și CCR, s-au comportat condamnabil, ceea ce a potențat masiv dorința răzbunării și schimbării. Iar țările vest-europene, conduse decenii la rând de o stângă radicală, woke, le-au amplificat-o înspăimântându-i pe mulți, pe drept, cu dictatura și cenzura lor aparent ”soft”, sexistă, rasistă și anticreștină.
Cum stau așadar candidații? Câtă încredere se poate avea în sondaje?
Câți, deci, vor vota îngroparea României, în locul scoaterii ei la lumina reformei printr-o schimbare autentică de centru dreapta, capabilă s-o salveze?
Nu știm, pentru că sondajele ne mint involuntar, sau dezinformator.
Curs îl dădea marți câștigător pe Simion, cu 52%, față de 48 pentru Nicușor. Atlasintel îi prezenta pe candidați, tot marți, la egalitate.
Or, asemenea procentaje fac mai puțin decât o ceapă degerată, câtă vreme n-au fost întrebați românii din Diaspora. Și cât timp sociologii români nu învață ce nu știu încă nici mulți colegi occidentali. Să ia în considerare votul secret pentru candidații populiști, demonizați de partea tradițională a presei, astfel încât oamenii se tem să-și exprime opțiunea reală. Nu întâmplător, cele două firme s-au înșelat catastrofal înaintea primului tur de scrutin, când ambele case de sondare i-a subestimat masiv potențialul electoral candidatului extremist, greșind, una cu nu mai puțin de 15, alta cu 10 puncte procentuale.
Știm în schimb că, în ciuda celor 41% din primul tur, Simion poate pierde clar în scrutinul de balotaj. Știm că Nicușor a recuperat constant, în ultimele zile. Știm că românii, inclusiv cei din Diaspora, au învățat o grămadă de lucruri despre el, în ultimul timp. Știm unde se duc voturile unor Lasconi și Funeriu, care, spre cinstea lor, s-au pronunțat azi, ambii, clar, pentru Nicușor. Mai știm și că, în proporție covârșitoare, primarul capitalei va beneficia și de voturile unor Antonescu și Ponta. Toate vor spori zestrea de sufragii a primarului capitalei.
Dar ajunge?
Nu. E nevoie de o intensă muncă de lămurire a nehotărâților și de mobilizarea nu mai puțin masivă a celor care nu se duc la vot. În joc sunt, deopotrivă, libertatea, demnitatea și prosperitatea românilor. Ca diasporean care n-a plecat de bine din țară, cred că tuturor e bine să li se spună adevărul clar, astfel încât să înțeleagă faptul decisiv că, în duminica hotărâtoare, se vor confrunta la urne cu iacobinii sângeroși ai revoluției nihiliste, care au mai distrus-o în repetate rânduri și ne-au silit să ne luăm lumea în cap. Și că pot fi de partea reformatorilor României.
Care nu vor s-o omoare, ci s-o repare.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.