La cumpăna anilor. Ce aduce 2024?

Predicțiile politice responsabile sunt mereu dificile. Dar ultimele zile ale anului par a semnaliza, prin conformația lor cu totul inedită, subiectele și tendințele majore ale anului care se pregătește să vină.

Nu e totul nou, desigur. Războaiele din Ucraina și Israel, care sunt de fapt bătălii ale aceluiași conflict, vor continua să domine actualitatea până la victoria democrațiilor agresate. În cazul înfrângerii lor fie și doar parțiale, conflictul civilizației cu barbaria se va acutiza și extinde asupra altor state ale lumii libere. Repetat anunțate, tentativele de genocid demarate și concretizate de Rusia în Ucraina și de islamiști în Israel vor fi reluate.

Ecuația ucraineană

Ucraina a trecut printr-un an greu și un eșec major. Contraofensiva a dat greș. Nu pentru că Rusia s-ar dovedi capabilă. Mare parte din problemele militare ale Kievului ține de inadecvarea Vestului și, mai ales a SUA și a Germaniei, la imperativul înarmării suficiente, eficiente și la timp, a oștirii ucrainene. o parte, rezidă în resursele demografice și intelectuale totuși foarte limitate ale unei Ucraine aflate în război cu un uriaș. Unul cu picioare de lut, desigur. Dar nu mai puțin gigantic decât filistinul Goliath.

Punerea lui la pământ reclamă un David imaginativ. Victoria democrațiilor agresate de oștiri ale colectivismului terorist și totalitar va presupune emanciparea și despărțirea armatelor celor două state de tutela occidentală sau americană și un drum pro-activ, de lungă durată, la al cărui capăt să aibă loc înfrângerea și capitularea dușmanilor lor.

Orice oprire a ostilităților înaintea atingerii acestui obiectiv în Ucraina sau Israel va fi o izbândă a agresorilor și va stimula terorismul, imperialismul, agresiunea, expansiunea regimurilor totalitare și slăbirea lumii libere.

Semne rele? Anul are

Politic, această lume dă impresia că se deșteaptă, că începe să-și descopere deplorabila stare, să vadă realitatea locală, regională și globală creată în Vest de stângismul woke și e gata să se schimbe din temelii. Mare parte din ea o va lua în direcția opusă Poloniei, care a încăput, spre bucuria unor guverne apusene, pe mâna stângii.

Abia instalat la putere, premierul polonez a trecut la fapte identice acelora pe care, nu fără temei, le condamnase stânga în trecut: noul om forte de la Varșovia, Donald Tusk, s-a folosit de una din primele sale acțiuni ca premier de stânga, spre a decapita dintr-un foc conducerile posturilor publice de radio și televiziune.

Nici nu s-a uscat bine cerneala numirii sale în frunte executivului, că noul lider i-a și dat afară, urgent, pe directorii și pe șefii consiliilor de administrație ai televiziunii publice, ai radiodifuziunii poloneze și ai agenției de știri PAP. Când dreapta a făcut la fel, a răsunat un asurzitor strigăt de revoltă în massmedia mainstream din întreaga Europă, ca și din Statele Unite. Acum, aceeași presă occidentală aplaudă samavolnicul act de luare sub control a presei poloneze. Tusk a și numit noi consilii de administrație care vor desemna noi directori obedienți noii direcții politice radical progresiste și politic corecte.

Represiunea comunistă cu cenzura a început. Și cancel culture, cultura anulării a regimurilor de woke. Care cenzurează de mama focului, în numele combaterii urii, forfecând tot ce urăsc ele, mai tare, politic. În speță tot ce se numește la stânga spectrului politi ”de dreapta”.

Dar mai funcționează oare, în peisajul politic contemporan, dihotomia stânga – dreapta? Doar condiționat. Mare parte din stânga de la cârma guvernelor occidentale, de pildă cea dindărătul premierul canadian Trudeau, nu mai are nimic din social-democrația clasică. Este, în fapt, o stângă radicală, revoluționară, identitar-rasistă și autoritară. Fără să fi creat încă un sistem concentraționar nazist în afara rețelelor sociale, această stângă inchizitorială a împrumutat mult nu doar de la Mao și Troțki, ci și de la Hitler, Stalin și național-comunismul ceaușist.  

Pus în pericol de războiul din Ucraina și Israel (care a adus cu sine pirateria Huthi și reducerea cu 10% a comerțului global într-un punct cheie al căilor maritime) Vestul icnește și sub alte poveri grele: îi dau de furcă imigrația debordantă, o explozie a sărăciei și fărădelegii, un spațiu locativ cronic deficitar, inflația galopantă, un antisemitism dezlănțuit și un radicalism ecologist reminiscent al marilor schisme și răsturnări religioase. Alianțele sale, în frunte cu NATO, nu mai funcționează decât precar și condiționat. SUA nu mai par gata să lupte pentru alții.

Colac peste pupăză, Occidentul e grevat de revoluție culturală și de o tot mai precară adecvare a oficialilor, a elitelor, a presei, a puterii judecătorești, a dascălilor și școlilor la înțelesul propriu al cuvintelor. Și la valorile lumii iudeo-creștine. Pe care o parte a omenirii le-a abandonat pentru cai verzi pe pereți și pentru religii seculare, de tip woke.

Dar nici de semne bune anul nu prea duce lipsă

Deloc de mirare că Vestul se arată sătul până peste cap de socialism și de ideologii revoluționare contemporane. Unde te uiți, populațiile occidentale conduse de stânga par a se îndrepta hotărât și cu pas grăbit spre dreapta dură, dar democratică, nu neapărat populistă.

Culmea e că debutul revenirii cu picioarele pe pământ a avut loc în Noua Zeelandă, Olanda și Argentina.

La Buenos Aires, noul președinte, libertarianul Milei, a virat-o tare spre dreapta, anunțând un program de debirocratizare care a bulversat sindicatele.

Încă înaintea lui, s-au mutat cu arme și bagaje spre dreapta spectrului politic nemții și francezii, ai căror guvernanți de stânga au adoptat, sub imperiul alegerilor europene, decizii eminamente conservatoare, de reformare din temelii a legilor europene ale azilului și de limitare a imigrației. Aceste reforme au plonjat tabăra ultra-progresistă în cea mai neagră deznădejde. Brusc, proiectul nimicirii Vestului prin imigrație începe să pară caduc. Vor urma în 2024 americanii și, posibil, canadienii. Nordul lumii noi pare, potrivit sondajelor actuale, hotărât să divorțeze de ideologii săi antiamericani și antisemiți de stânga.

Peste tot va fi nevoie urgentă de o revizuire a legislațiilor, a justiției, a presei și de relansare a liberalismului democratic autentic. Ca și a creștin-democrației. Peste tot va trebui să se țină seama de voința cetățenilor, nu a ong-urilor cu program ideologic, care dictează majorităților și încearcă să le îndoctrineze.

Bătălia pe democrație e și una de idei. Dar și o chestiune de pregătire militară și de reformă instituțională

Occidentalii nu resping, în marea lor majoritate, progresul, ci progresismul. Și nu sunt atât împotriva stângii, cât a variantei ei mesianic-revoluționare, salvaționiste, extremiste, identitare, antisemite, militante, delirante și ecologiste. Mulți vor, pur și simplu, să-și ia lumea înapoi. Lumea furată de ideologi, de ecologism radical, de revoluționari maoiști, de agenți de influență antisemiți, aniamericani și antioccidentali.

Și pretutindeni vor trebui accelerate pregătirile militare. Care nu implică doar măsuri ample și radicale de înarmare, ci și cruciale modificări de mentalități.

Poate vor înțelege și americanii esențialul, înainte să-i convingă pe toți Nikki Haley, de departe cea mai merituoasă, inteligentă, competentă și integră candidată la președinția SUA, din câte au existat vreodată.

Americanii nu vor putea reface pe glob, în fruntea coaliției anti-Houthi de 10 state, elementara libertate a navigației, cât timp nu combat la sânge, manu militari, și milițiile teroriste dislocate de iranieni spre a ataca peste tot unde pot interesele SUA, și pe patronii terorismului și pirateriei din Marea Roșie, Orientul Apropiat și Mijlociu.

Iar acest efort militar, financiar și politic nu se va realiza, atâta timp cât propagandiștii Rusiei și Chinei vor continua să scuipe cu boltă pe nasul unui Vest ce s-a obișnuit să-și pună cenușă în cap, în loc să-și apere interesele vitale și să înțeleagă că, dacă vrea pace, va trebui să se pregătească de război.

Bătălia cheie se dă în Israel. Statul evreu are resurse limitate, dar imperioasă nevoie de o izbândă militară decisivă, clară, incontestabilă. A cărei definiție e net mai simplă decât obținerea ei.

Israelul trebuie, spre a-și reface facultățile disuasive, să elimine Hamas de la putere, în Gaza. Apoi va fi silit să-și asume un control relativ strict și pe termen lung al fâșiei.

Apoi, va trebui să elimine singur sau împreună cu alții principalele amenințări la adresa sa, a democrațiilor și a Vestului din întreaga regiune. Va fi, oare, în stare de o astfel de misiune herculeană?

Chiar și numai parțiala sa înfrângere ar fi un eșec catastrofal pentru principalul său aliat, Statele Unite, ca și pentru Vest și interesele occidentale în ansamblul lor. E foarte important ca guvernanții apuseni să fie constrânși de electoratele lor să priceapă aceste adevăr elementar. E terifiant că acest lucru încă nu s-a întâmplat pe deplin.

Poarta victoriei

Abia când teroriștii și agresorii imperialiști, ca Putin, vor începe să plătească un preț piperat pentru crimele lor, se va putea reinstala o oarecare liniște. Or, acest reviriment e greu de crezut că va avea loc înaintea întrunirii unui număr de condiții. Obligatorii sunt finanțarea și înarmarea suficientă a Ucrainei și Israelului și replasarea sub control occidental a mărilor și oceanelor, prin zăgăzuirea și eliminarea din peisaj a amenințărilor de tip putinist sau iranian, fie directe, fie indirecte, prin interpuși ca Houthi.

Recomandabile și urgente sunt, de asemenea, refaceri pe de o parte instituționale, prin reformarea NATO și eliminarea din Alianță a dușmanilor Vestului, precum și a organizației mondiale, iar pe de alta, renașterea valorilor democratice și religioase, iudeo-creștine, în spațiul occidental.

Iată nu doar temele lui 2024, ci misiunea majoră a anilor ce vin.