Pe cine nu lași să moară…Jihadismul iranian nu amenință doar SUA

Președintele Iranului anunță că ar fi ordonat să se înceapă negocieri nucleare iraniano-americane.

Pezeshkian minte. El e președinte doar cu numele. În fapt, n-are puterea de a ordona astfel de negocieri. Le-a poruncit liderul suprem al genocidarului regim iranian, Khamenei.

Ayatollahul a făcut în pantaloni de frica unei intervenții militare americano-israeliene. Singura lui speranță este ca negociatorii săi să profite de frica irațională de un război lung a președintelui Trump, și să mai ofere destule concesii – dar pe cât posibil nu prea multe – ca să-l facă pe liderul Casei Albe să creadă că poate poza în câștigător al confruntării cu mullahii ,fără să fi tras un foc de armă. Și fără să fi riscat viața unui singur militar american.

America n-are motive să se teamă de un ”forever war”, cum îi șoptesc la ureche lui Trump sfetnici de foarte rea credință

Așa cum am subliniat în repetate rânduri, frica e un sfetnic rău și ”pe cine nu lași să moară nu te va lăsa să trăiești”.

În plus, situația din Iran nu e cea din Vietnam, din anii 60-70, din Afganistan, de la începutul anilor 2000, sau din Irak, de la mijlocul aceluiași deceniu, de vreme ce 80-90% din poporul iranian speră din tot sufletul în bombardarea și debarcarea regimului teocratic, islamist, al ayatollahului Khamenei.

Care și-a dat măsura, organizând un genocid în cursul căruia a omorât în masă cam la fel de rapid ca naziștii la Babi )ar, în Ucraina, la 29 și 30 septembrie 1941. În două zile, teroriștii ayatollahului și milițiile arabe islamiste, chemate de el în ajutor, au exterminat 30.000 de protestatari pe străzile orașelor iraniene. Hitleriștii măcelăriseră la Babi sau Babyn Iar, o râpă de lângă Kiev, 33.000 de evrei.

Și totuși, America lui Trump vrea să se discrediteze, negociind cu un Hitler slăbit, în februarie-martie 1945? Cu niște săptămâni înaintea capitulării mașinăriei de război naziste? Nu știe Trump că războiul de 12 zile din vara anului trecut l-a lăsat militar, pe Khamenei, în pragul ruinei, iar mijpoacele puse la dispoziție de Rusia și China nu-i vor ajunge în veci, la o adică, să evite falimentul?

Și oare ce crede Trump că poate câștiga din eventuala decizie de a lăsa nazismul islamist intact, după negocieri în care e momit să creadă că s-ar fi impus? Un loz în plic? Cai verzi pe pereți? Un loc în rai? Premiul Nobel pentru Pace?    

Cine ar pierde dintr-un aranjament ”negociat” care nu debarcă regimul de la Teheran?

Pe de altă parte, chiar dacă America e la circa 12 mii de kilometri de Iran, cei pe care nu-i lași să moară se vor reconsolida și îți vor vâna oamenii, aliații și interesele în Orientul Apropiat. Și global. Nu singuri, ci cu ajutorul partenerilor lor chinezi și ruși.

Precum și cu armatele teroriste și rachetele balistice, pe care e posibil să și le refacă după ce-i vei lăsa, domnule Trump, să se re-întărească, de frică să nu ceri prea mult în negocieri, iar mullahii, care sunt acum cu un picior în groapă, să te oblige, chipurile. să joci cartea războiului. De care ți-e frică să nu dureze prea mult. Cum, inept, te-ai temut că ar putea dura războiul din Yemen. Așa că l-ai oprit prematur, ca și pe cel din Gaza, ori pe cel din Liban, pentru că emisarul tău incompetent, sau vândut, Witkoff, și alți consilieri izolaționiști, te-au convins pe tine, președintele american, să te mulțumești, vai, cu jumătăți de măsură.

Prin urmare, America n-a curățat încă de jihadism niciun teritoriu infestat de terorism islamist. Și nici pe israelieni nu i-a lăsat să curețe Gaza, deși le-a permis să împiedice reconsolidarea Hezbollah în sudul Libanului. Pe scurt, Trump e pe cale de a se discredita și în politica externă, cum a reușit s-o facă pe plan intern, în Minnesota, ne-strunind ICE din timp, astfel încât să nu lase agenți nevrotici să tragă din șold împotriva unor militanți de extremă stânga.

Ouăle sparte ar putea la un moment dat să trebuiască să le plătească Israelul. Ar putea costa mult. Și mai mult ar putea plăti aliații europeni ai Statelor Unite, a căror unică putere militară redutabilă, cea britanică, a rămas singură și izolată în Europa, în refuzul ei progresist de a-i plasa pe teroriștii ayatollahului, Gărzile Revoluționare Islamice, pe lista grupărilor teroriste.

Așa s-ar duce Vestul de râpă

Din frica de confruntarea cu noul Hitler, susținut de la Moscova, Beijing și Fenian, cum era sprijinit cândva Führerul, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de Japonia imperială și de Italia fascistă, pare să se pregătească să i se pună cruce Occidentului.

Căci, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Partea cea mai tragică a situației este că regimul iranian chiar trage să moară și nu mai are nevoie de foarte mult ca să-și dea obștescul sfârșit. Doar de voința clar manifestată și credibilă, a înfăptuirii măsurilor necesare petrecerii lui pe ultimul drum, cu ajutorul și prin colaborarea de forțe interne și externe puternice, susținute de națiunea iraniană.

Dar nu se va spune că America acționează în favoarea Israelului?

Această mantră circulă și acum, intens, alimentată din răsputeri de propaganda iraniană și a aliaților, precum și de agenții lor de influență din rețelele sociale și din presa apuseană.

Dar nimeni n-ar trebui să se lase prostit de agitprop și aparențe. În joc e o cauză pe viață și pe moarte.

Ar fi iresponsabil să se irosească cea mai bună șansă din istorie de a se scăpa cu un preț minim de un regim absolut inuman, care nu mai convine până la urmă nimănui. Și cu atât mai puțin lumii musulmane, de vreme ce regimul Khamenei discreditează total Islamul cu totalitarismul și terorismul lui genocidar.