Când se vor repara relațiile transatlantice?

Vrea să știe cineva cum anume s-a schimbat Europa în ultimii ani? Și de ce cresc constant și problemele Bătrânului Continent, și sminteala multor europeni, și, totodată, neîncrederea partenerilor americani din NATO, în speță neînțelegerile transatlantice?

Pare destul de simplu de stabilit statistic. Și e foarte trist. Căci vizează ștergerea memoriei și dezarmarea noastră în fața ipocriziei, demagogiei și totalitarismului.

Când frica, ura și lașitatea acaparează lumea copiilor

Numărul școlilor britanice în care se marchează Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului s-a înjumătățit. Nu oricând, ci după masacrul antisemit comis de jihadiști palestinieni în sudul Israelului, la 7 octombrie 2023.

Când, marcată mai ales de antisemitism, nu doar de anticreștinism și antiamericanism, extrema stângă din Apus a sărit să susțină terorismul palestinian. Luni, ziarul britanic Sunday Times punea degetul pe rană. În ianuarie 2023, peste 2000 de școli britanice aminteau de victimele hitlerismului și ale aliaților naziștilor. Care au asasinat aproximativ 6 milioane de evrei în Europa în timpul celui de-al Doile Război Mondial.  

Evreii au dispărut ulterior, în foarte mare măsură, din multe țări ale Bătrânului Continent. Cei rămași în estul său au fost alungați treptat de antisemitismul sovietic și comunist, materializat în mare parte în antisionism agresiv. Preluat de progresiștii Occidentali. Deloc de mirare că partea de Vest a Europei s-a umplut, în ultimele decenii, de antisionismul reimportat în UE de islamiști imigrați, îndoctrinați de sovietici, de KGB, STASI și Securitate, și încurajați de extrema stângă să ia cu asalt Bătrânul Continent.

Când politicile identitare naziste pătrund în massmedia

Așa se explică de ce, potrivit ediției de luni a publicației Sunday Times, multe școli s-au oprit din a aminti de genocidul comis în Europa de naziști, acum peste opt decenii. În parte, pentru că dascălilor le e frică de părinții (islamiști) ai copiilor. Câte școli au sistat obiceiul de a marca Ziua Internațională a Holocaustului după 2023? Peste 1000. În 2024 mai erau mai puțin de 1200. Iar anul trecut: 854 de școli, o reducere de aproape 60%.

E o reducere și un declin. Care nu e doar o capotare în sfera memoriei și a luptei anti-totalitare, o demisie axiologică, o pronunțată decădere morală. Exprimă în opinia mea și altceva, nu mai puțin grav. E semnul nazismului care s-a strecurat în politicile identitare ale stângii și extremei stângi. Politicile lor sunt pline de rasism și de obsesii antisemite.

Cât de mari sunt ele?

Din nou, e simplu de cuantificat. Obsesia evreilor se oglindește în cantitatea de articole pe care presa de stânga o dedică zilnic Israelului (un teritoriu de stat democratic, liberal, alcătuind doar 0.015% din al lumii și mai puțin de 1% din al țărilor musulmane). Și în textele consacrate populației sale evreiești, de net mai puțin 0,2% din omenire.

Ce ne spune numărătoarea articolelor publicate de ziarul de stânga New York Times în nouă luni de conflict pentru cucerirea orașului irakian Mosul, capturat de ”statul islamic”? Au fost, potrivit lui Samuel Hyde, care le-a contabilizat, doar 80 de articole despre Mosul. Mai puțin de 10 pe lună. Și câte li s-au dedicat la NYT, ziarul amiral al stângii vesteuropene, israelienilor, în nouă luni de campanie împotriva jihadismului din Gaza? Nu mai puțin de 6656 de articole. De 83 de ori mai multe texte, comentarii și editoriale li s-au dedicat ”sioniștilor” mult detestați de extrema stângă anglo-saxonă.

Și de aliații ei islamiști. Iată și sursa tăcerii culpabile și penibile a acestei stângi și a televiziunilor, a influencerilor și publicațiilor arondate lor când a venit vorba de Iran. Și de comentat ”tragica pierdere de vieți omenești”, cum au numit șefii progresiști ai Forumului Economic de la Davos masacrarea, de către islamiștii ayatollahului Khamenei, a protestatarilor iranieni, în ultimele câteva săptămâni.

Rațiunea tăcerii cu privire la baia de sânge din Iran

Dacă, excedată, după săptămâni de muțenie, nu ieșea la un moment dat cu declarații curajoasa șefă a Parlamentului European, malteza Roberta Metsola, instituțiile europene ar fi continuat să tacă apăsat, jenant, rușinos și scandalos în raport cu crimele în masă comise islamiștii din subordinea lui Ali Khamenei. Autorul unui genocid. De ce s-a tăcut?

Pentru că masacrul nu era comis de grupul pe care extrema stângă ne-a învățat că trebuie neapărat să-l urâm orice-ar fi, dacă vrem, chipurile, ”să contăm” ca oameni ”buni” și ”morali”: Israelul, în frunte cu Netanyahu. Evreii zis ”sioniști”. Și Maga. În speță, pentru că nu era, ideologic, ”adecvat”: pentru că nu se potrivea ”doctrinei”, ci îi devoala în toată ”splendoarea” lor infernal pe aliații islamiști ai extremei stângi occidentale.

Care e la putere în varii țări mari și puternice ale Europei. Cum să aibă oare încredere în aceste țări o administrație americană care și-a propus să întoarcă ceasul istoriei la momentul în care a început derapajul totalitar progresist.

Înseamnă toate acestea că Trump s-ar comporta bine în privința Groenlandei? Defel. Dimpotrivă, deși n-a comis încă nicio ilegalitate, poziția lui în această chestiune este intenabilă și aduce mari prejudicii și lui, și administrației sale, și Statelor Unite, respectiv Occidentului, pe care-l învrăjbește și slăbește. Iar parte din adepții lui, inclusiv din România, sunt, altfel decât Trump însuși, antisemiți de extremă dreapta, putiniști și pro-islamiști, nu mai puțin siniștri decât cei de extremă stânga.

Dar hai să punem degetul și pe cealaltă rană. Nu e de vină doar Trump.

Pare că ne autosabotăm. Că nutrim dorința autosabotoare descrisă de René Girard. Cea care știe că, odată satisfăcută, moare și, ca atare, împiedică împlinirea ei prin varii mijloace subconștiente. Vrem să-i arătăm noi Americii, care ne-a salvat în repetate rânduri de ideologii ”salvaționiste”, că păcatele noastre sunt de domeniul trecutului, iar ale SUA și actuale, și mari cât casa, astfel încât n-avem degeaba complexe de superioritate.

Raporturile transatlantice sunt în ruine și pentru că, în timp ce profita de umbrela de securitate a SUA și de taxe vamale privilegiate, mare parte din Europa le-a vrut distruse.

Nu se vor relansa decât când ne vom vârî toți mințile în cap și vom reintroduce valorile autentice, iudeo-creștine, în școli și medii. Și când vom începe să distribuim corect toate poverile relației dintre cele două maluri ale Atlanticului.