Traversăm vremuri cel puțin interesante. Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație. Vă mulțumim că ne sunteți alături!
Prima femeie în funcția de șefă de guvern a Japoniei a repurtat o covârșitoare victorie electorală. E un soi de alunecare de teren politică. Prim-ministra Sanae Takaichi, șefă a Partidului Liberal-Democrat, a câștigat detașat anticipatele, pe care le-a declanșat prin dizolvarea parlamentului în urmă cu mai multe zile.
Liberalism economic
Bursele nipone au reacționat edificator, în așteptarea transpunerii programului ei politic și economic. Piețele, banzai! – au deschis pe mare plus, stabilind chiar un record absolut la deschidere.
Ceea ce le-a semnalizat din capul locului încrederea în programul economic de dreapta, anunțat de Takaichi, care prevede stimularea mediului de afaceri și investiții prin scăderea taxelor și acordarea de stimulente fiscale.
Takaichi propune un drum liberal-capitalist, cu o politică de Japonia First, amintind copios de programul MAGA al președintelui american, Donald Trump. Victoria ei o înfrângere serioasă pentru stânga globală, va ameliora în mod cert relațiile americano-japoneze.
Voința politică globală a japonezilor
Rezultă că în alegerea ei și în majoritatea absolută pe care i-au conferit-o alegătorii (una care-i dă puterea de a schimba constituția pacifistă a Japoniei) se ascunde și un alt mesaj, în afara celui economic. Înțeleptul popor nipon arată că a înțeles care este miza geopolitică majoră, actuală. Și ce pericole de proporții îl confruntă într-o lume asaltată de dictaturile răsăritene și de aliații lor islamiști, după ce au plonjat ordinea globală într-un haos, în care contează mușchii și poftele celui mai tare, iar nu regulile dreptului internațional, iar națiunile libere icnesc sub presiunea tot mai greu suportabilă a terorismului ideologilor extremiști și globaliști. Ale căror ambiții belicoase au luat liftul, pentru că lumea liberă și-a autodemontat capacitatea disuasivă, puterea de a-și descuraja pe inamicii mortali.
Semnificații regionale. Sayonara pacifismului, China, păzea!
Istoricul triumf al liberal-democraților japonezi conduși de doamna de fier Takaichi anunță, între altele, hotărârea oamenilor din Țara Soarelui Răsare de a lansa o cursă de urmărire a Chinei comuniste și de recuperare a handicapului care, din 2010, a început s-o despartă, economic și militar, de imperiul de mijloc, condus de comuniștii genocidari ai dictatorului Xi. Cel din urmă a scuipat azi iar pe normele conviețuirii în lume. Ai lui au zdrobit iar dreptul internațional, condamnându-l ilegal, prin interpușii lor din justiție, la 20 de ani de închisoare, pe editorul și militantul pentru democrație Jimmy Lai, din Hong Kong, deși regimul Chinei se angajase să respecte autonomia și democrația fostei colonii britanice, timp de 50 de ani.
China și-a etalat repetat agresivitatea, expansionismul și imperialismul în Extremul Orient. Regimul ei nu-și reprimă doar poporul, ci amenință masiv și Taiwanul, aliatul Japoniei. Unul, extrem de important și pentru restul lumii libere, dat fiind rolul taiwanez vital în producția de cipuri, de semiconductori avansați, necesari fabricării de telefoane și computere, inteligenței artificiale și sistemelor avansate de apărare militară.
Takaichi făcuse ceea ce alți lideri globali se temuseră să întreprindă. Vorbise deschis. Îngropase așa zisa ”ambiguitate” sau ”neclaritate” strategică, prin care și SUA se ascunde după deget, ca să nu afirme că o eventuală cotropire a Taiwanului ar antrena, sau n-ar antrena intervenția militară a Americii sau a Vestului în susținerea insulei amenințate de invazia Chinei. La preluarea funcției executive supreme, în octombrie trecut, Takaichi constatase că invadarea Taiwanului ar periclita existența Japoniei, astfel încât refuzase să excludă ajutorarea militară a insulei democratice, chineze, în cazul atacării și cotopirii ei de către China comunistă.
Altfel decât în octombrie trecut, China a reacționat mai nou la discursul doamnei de fier nipone fără stridențe și agresivități extraordinare, fără amenințări militare și trimiteri-reflex obsesive la ”militarismul nipon al anilor 30”. Ceea ce demonstrează că și Beijingul tinde să se supună, realist, verdictului unei națiuni care și-a exprimat clar și covârșitor voința de a se apăra și relansa, deși chinezii au depășit mult, din 2010 încoace, puterea economică niponă.
Beijingul speră ca Takaichi să nu se poată descurca, economic, fără comerțul cu China și să se creadă ca atare silită să-și modereze discursul naționalist și conservator, dacă vrea să-și scoată țara din recesiune.
Takaichi are și calități personale importante, care-i explică și dincolo de programul economico-politic succesul ei electoral zdrobitor. La 64 de ani e tânără pentru un om politic nipon. E prezentabilă, se îmbracă trendy, se deplasează călărind motociclete, lovește în tobe, moare după hard rock și heavy metal, după cum se minunează un ziar polonez. Și vorbește pe înțelesul tuturor. Într-un limbaj care reconferă sens, claritate și speranță unui electorat prea mult timp mințit, aburit, amăgit și umilit.
O fi heavy metal sexy. Dar hard rockul n-ajută nici la reducerea inflației, nici la rezolvarea celei mai spinoase probleme a Japoniei moderne. Demografia. Localități întregi, văduvite cronic de nașteri de copii, n-au mai văzut de ani de zile câte un bebluș plimbat de mame localnice pe străzile lor. Or, redresarea demografică nu se produce doar prin măsuri politico-fiscale. E nevoie de valori. Intensa opțiune a electoratului pentru doamna de fier ar putea semnaliza dorul resuscitării lor în Japonia.