Ce învățăm din martiriul acestor oameni ca tine și ca mine? Ce le dăduse pasagerilor dezarmați din ”Flight 93” înțelepciunea de a se uni și vitejia de a-i ataca pe cei 4 teroriști înarmați până în dinți care preluaseră controlul asupra aeronavei?
Jihadistul Ziad Jarrah îi amenințase pe pasageri la fel ca Mohamed Atta, că ”se afla o bombă la bord, iar oamenii să facă bine să rămână așezați”. Căci avionul s-ar îndrepta spre aeroport, iar teroriștii ar avea ”revendicări”. Pasagerii, dixit Jarrah-I-am-the captain, ”să stea liniștiți”. De ce, totuși, n-au stat?
De ce s-au sculat, după ce avionul a schimbat direcția, îndreptându-se spre Washington? De ce, după ce în ultimul lor mesaj le-au transmis soțiilor, mamelor și copiilor lor că-i iubesc, s-au adunat, au votat să se sacrifice și să nu pemită uciderea de către jihadiști a altor nevinovați, pentru ca apoi să le smulgă teroriștilor, eroic, controlul, astfel încât avionul s-a prăbușit pe câmp și nu s-a înfipt în case de nevinovați sau în clădirea de pe Capitol Hill sau în Casa Albă, cum prevăzuseră teroriștii?
De ce au eșuat teroriștii? De ce le-au distrus planurile niște civili hotărâți?
Pentru că, de la ora 09:30, pasagerii aflaseră. Vorbiseră la telefon cu rude și cu serviciul de urgență. Știința catastrofei provocate de jihadiști în turnurile gemene și la Washington îi deșteptase. Oamenii erau informați.
Ca atare, minciuna dezinformatoare și manipulatoare n-a ținut. Așa că simbolurile democrației au rămas intacte. Au căzut cele ale armatei și comerțului liber de la Pentagon și WTC.
Dar cele ale libertății au rămas în picioare.
De ce n-au știut americanii înainte de 9/11, ce le pregătesc jihadiștii? Ce e islamismul și cu ce se mănâncă el? Cine e Bin Laden?
Știința lipsind multora, în Vest
Înainte de 9/11, informațiile cu privire la realitățile arabe și islamice și înțelegerea mentalităților islamiste nu interesaseră pe mai nimeni în Vest, deși terorismul devenise de mult o amenințare crescândă. Nici ulterior nu s-au tras concluziile necesare. Și nu întâmplător. Căci din capul locului s-au vehiculat teorii ale conspirației. Care azi, venind de la periferii și din balamuc, au cotropit conversațiile din rețelele de socializare și presa mainstream. Ca și univwrsitățile de elită.
Nu s-a înțeles, prin urmare, că orice intervenție în Orient va trebui să aibă rigoarea și prezența militară de durată a celor de la finele războiului mondial, în 1945, din Germania și Japonia.
De ce nu știu nici azi americanii destulă istorie și politologie ca să priceapă că se află într-un conflict al civilizației cu barbaria jihadistă și neomarxistă, în care victoria înseamnă apariția unui islam moderat, dar puternic? Și că el nu se va ivi cât timp Vestul susține terorismul?
De ce n-au știut că neomarxismul și nihilismul ”deconstructivist”, postmodern, le-a preluat universitățile de elită? Că aceste școli înalte sunt controlate de Frăția Musulmană din Qatar, după ce fuseseră infiltrate până la cotor de neomarxiștii care înlocuiseră noțiunea de clasă cu cea de rasă?
De ce n-au știut că lideri ca Bush senior au eșuat lamentabil, dimpreună cu șefi ai Pentagonului ca mr. Weinberger, când, în 1983, au stimulat involuntar terorismul, hotărând retragerea trupelor americane din Liban, după bombardarea cazărmii Statelor Unite din Beirut – o victorie nesperată, repurtată de jihadiști, ce avea să-i însuflețească puternic pe interpușii șiiți ai Iranului din Hezbollah? Și l-au încurajat și pe sunitul Osama Bin Laden și rețeaua sa teroristă, al Qaida. Ca și pe Ramzi Yousef care, 10 ani mai târziu, avea să tragă sforile primului atentat, din 1993, asupra WTC.
N-aveau de unde afla ce e islamul și ce islamismul? Sau terorismul izvorât din fundamentalism? Nu-l aveau pe Bernard Lewis, nestorul orientalisticii occidentale, cărțile și dezbaterile lui cu propagandistul șef al islamismului postmodern, antisionist și antisemit, Edward Said, care a smintit lumea academică a SUA cu un orientalism politizat antioccidental și anti-israelian? Lewis a trăit până la 102 ani, murind în 2018. Era acolo. Abia în 2006 avea să-l elogieze vicepreședintele SUA, Dick Cheney. Pe drept.
Și atunci? Cum au ajuns mase de tineri îndoctrinați de stânga, iar apoi de propaganda aliată, antisemită, islamisto-neomarxistă, să urască visceral America?
Oare ce le-a făcut antiamericanilor cea mai liberă țară din lume? N-a adus Europei și globului libertate în mai multe rânduri? Da, SUA i-au trădat pe vietnamezi, dar nu i-au salvat pe sudcoreeni? N-au izbăvit americanii lumea de Kaiser, de Hitler, de fasciștii niponi, de Saddam Hussein, de Gaddafi, de statul islamic și de Khamenei? Și cum au ajuns acești juni americani descreierați să iubească într-atât terorismul încât, la 22 de ani după mega-atentate și imediat după urmarea lor israeliană de la 7 octombrie 2023, să citească public scrisoarea lui Bin Laden către SUA?
De ce mulți n-au habar nici azi că nu se pot încheia, cum vrea Trump, ”dealuri” cu terorismul islamist și cu mișcări ori regimuri fanatice, totalitare? Că ele trebuie înfrânte definitiv și iremediabil, inclusiv, la nevoie, cu prețul unor ample jertfe de sânge?
Democrația are și azi nevoie, ca de aer, de informație curată
Și de știință are trebuință. Cea condiționată de o religie etică, năzuind spre adevăr (moral). Democrația nu se poate lipsi de o istorie apărată de flagelul revizionismului.
Iată rațiunea acestui text și blog. Care nu admit confuzia, alimentată de pildă de New York Times, a victimelor (americane sau israeliene) cu făptașii teroriști. Ori escamotarea adevărului din motive ideologice. De pildă de corectitudine politică. Deci: acest blog nu uită că asasinii genocidari de la 9/11 au fost teroriști. Și anume, nu doar islamiști, ci musulmani. Pentru că vehicularea miturilor extremiste (și edulcorarea sau cenzurarea termenilor, întru transpunerea corectitudinii politice și protejarea terorii) nu ajută islamului ponderat, ci doar radicalismului, nihilismului și totalitarismului.
Or, la nivelul elitelor de stânga, culturale și politice, occidentale, s-a perpetuat tendința suprimării sau escamotării adevărului neconvenabil politic. A rămas intactă și minciuna ideologică, potrivit căreia, de toate relele și crimele comise împotriva Vestului, ar fi ”de vină Vestul”. Și nu inamicii lui mortali.
Mitul prevalent la extrema stângă implică ideea că, spre deosebire de genocidul nazist, comis în numele poporului german, răspunderea, inclusiv pentru crime de genocid, nu ar putea fi niciodată atribuită unor musulmani. Ci doar Occidentului. Chiar dacă făptașii le-au săvârșit în numele zeului sau profetului lor. Chiar dacă au invocat, întru justificarea crimelor lor, concepte și precepte islamice.
Din rațiuni ideologice progresiste, neomarxiste, postmoderne și politic corecte, studenților și publiciștilor li s-a interzis să spună și să gândească adevărul, ca să nu fie considerați ”extremiști”. Li s-a suprimat, sub amenințarea marginalizării, dreptul să conteste absurditatea cerută de revizionismul istoric woke. Care postulează că musulmanii și arabii, orice crime ar comite, nu sunt de vină și nu pot fi decât ”victime”, niciodată colonialiști, imperialiști, rasiști, posesori de sclavi sau criminali genocidari. Așa s-a ajuns să se disocieze chirurgical islamismul de originea islamică a acestui tip de terorism.
Toate astea au anemiat Occidentul. I-au slăbit și descurajat și pe musulmanii moderați, întărindu-i pe Frații Musulmani de tipul președintelui turc Erdogan, pe extremiști, teroriști și pe aliații lor de extremă stânga, coalizați întru demolarea lumii libere, capitaliste, democratice.
Și miturile sinucigașe continuă să fie răspândite și azi
Căci ideologia, prejudecățile și îndoctrinările nu s-au oprit aici. Au infestat minți, care n-au habar de imperialismul islamist lansat de fondatorii Frăției Musulmane în anii 20 ai veacului trecut. Mulți tineri absolvenți de universități de elită anglo-saxone mai cred și azi că talibanii, Gaddafi și Saddam ar fi fost ”băieți gigea”. Că războiul împotriva grupărilor teroriste de felul ISIS, Hamas, Hezbollah, Houthi și Jihadul Islamic ar fi o luptă chipurile împotriva unor forțe ”eliberatoare, naționale”, iar nu contra unor sângeroase și sinistre oștiri religios-fundamentaliste, totalitare.
Așa s-a ajuns nu doar la ura pe America – apărută când a început să se erodeze etosul protestant și s-a intensificat, pe fondul prosperității anilor 60 și 70, extremismul, ci și nebunia totală.
Întrucât revoluția marxistă a eșuat în Vest, iar cea neomarxistă s-a dovedit fără suficientă tracțiune, din pricina slăbiciunii aspectului religios al ideologiilor progresiste, s-a petrecut monstruoasa coalizare antiamericană și anti-iudeo-creștină a radicalismelor woke și islamist. Așa s-a ajuns la demențialele demonstrații de după 7 octombre 2023, nu pentru victimele masacrului de atunci, ci pentru teroriștii făptași, islamiști, ai Hamas și Jihadului Islamic, înrudiți cu autorii crimelor în masă jihadiste de la 9/11.
Ce nu înțeleg, sau nu vor să înțeleagă mulți analiști ai fenomenului extremist?
De unde inadecvata reacție apuseană împotriva terorismului? S-au repurtat mari și incontestabile succese occidentale în războiul împotriva terorismului. Pe plan militar, politic, economic. Dar, vorba Bibliei, Ieșurun s-a îngrășat și a devenit trufaș, răzvrătindu-se.
Căci succesul și luxul îi împinge pe frivoli și perverși în alienare. Respectul a dispărut. Stima pentru libertate, adevăr și dreptate, în speță pentru valori, s-a topit și ea.
Or, s-a dovedit că, într-o chestiune cheie, islamiștii au avut dreptate. Ne bazăm societățile apusene pe accesibilitatea oricui la mititei, la hamburgeri, la telefoane, automobile și like-uri, pe materialism și idolatrie, iar nu pe valori și pe credințe religioase consistente.
În plus, abuzatul de libertăți individuale ne smintește și ne determină puștimea să adere, în numele unei ”morale” fanteziste, la aberații de mișcări totalitare. Ca atare, inamicul s-a mutat în interior și s-a cuplat cu monomania fundamentalistă a jihadului, atrăgătoare pentru leftiști. Împreună, se pot dovedi pe termen lung mai tari decât liberalismul nostru.
Vestul nu pricepe, în mod vădit, unde s-a pierdut războiul iscat de jihadiști la 9/11. În speță faptul, că războaiele, spre a-l parafraza pe Amos Oz, se câștigă ori se pierd în inima și capetele oamenilor.(1)
Cât timp se perpetuează iluziile, confuziile și îndoctrinările conspiraționiste (nu în ultimul rând antisemite), sistematic promovate de ideologici antioccidentali, precum și lipsa de valori apuseană, care le stimulează, nu va fi pace. Dimpotrivă, terorismul, activ ajutat de marile dictaturi totalitare chineză, rusă și nord-coreeană, va continua să facă ravagii și să verse oceane de sânge și de lacrimi.
Când vom învinge? Când vom iubi viața și democrația (deci libertatea, adevărul și dreptatea) și vom fi în stare să ne sacrificăm pentru viețile altora, așa cum au făcut eroii zborului 93, încheiat la 9/11 , după un vot democratic, pe un teren viran din Shankesville, Pennsylvania. În mod salvator.
Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.
(1) Amos Oz: ”Un conflict se începe și se termină în inimile și în mințile oamenilor, nu pe culmile dealurilor”.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.