Câte vor urma? Câte ultime nopți de dragoste pentru recruții ucraineni trimiși pe front? Câte prime nopți de viol și de asasinate înainte de a fi împușcați de apărătorii țării pentru soldații lui Putin, pentru kadîroviți și mercenarii lui Wagner? Câți oameni va mai trimite la moarte regimul Putin, luându-i din Siberia, din Caucaz, de la granița mongolă, din lumea arabă?
1) Lecția principală a primelor o sută de zile este că, militar, Rusia poate fi învinsă. Că în fața unor trupe disciplinate, cu moralul ridicat, armata roșie de astăzi, departe de a fi cea din al Doilea Război Mondial, nu poate învinge, ba chiar e rușinos înfrântă, dacă forțele care-i rezistă dispun realmente de arme moderne și nu se dau în lături să le folosească.
2) A doua lecție, e că Rusia rămâne totuși greu de învins, câtă vreme una din oștiri, cea numeric inferioară, e lipsită de o înarmare adecvată, cu tot cu artilerie, aruncătoare multiple de rachete, drone și o apărare antiaeriană eficientă. Și cât timp n-are dreptul să atace teritoriul inamic cu armele primite, astfel încât să arate ce înseamnă și cât de dureroasă poate fi distrugerea infrastructurii civile a părții adverse.
3) A treia, că și în aceste condiții, ucrainenii pot cu succes ataca Rusia, când invadatorii, spre a cuceri teren, își anemiază forțele în anumite zone pentru a le concentra în perimetrul ofensivelor planificate.
4) A patra, că, mental, Vestul n-a reușit să se adapteze decât parțial noii situații apărute prin agresiunea Rusiei, crimele ei de război, jafurile ei actuale și evidenta ei intenție de a nu se opri la granițele Ucrainei. Și de a lua globul ostatec, șantajându-l cu foametea.
Dacă s-ar fi adaptat mai rapid ar fi înțeles din timp că nici vorbă nu poate fi de un atac nuclear declanșat de o Moscovă care nu e totuși sinucigașă, sau complet irațională și știe că un masacru atomic (oricum de neconceput într-o Ucraină pe care dictatorul și ideologii lui o consideră teritoriu rus), i-ar pune Rusiei în pericol în mod direct existența. Dacă s-ar fi adaptat mai rapid, Vestul ar fi transferat net mai grabnic armamentul modern de care are nevoie Ucraina spre a se apăra și i-ar fi dat voie lui Zelenski să ordone trupelor sale să atace armata rusă oriunde se găsește, nu doar pe teritoriul ori în apele teritoriale ale statului atacat.
5) Ține de această evidență și a cincea lecție. Nu e întâmplătoare dificultatea Occidentului de a se adapta situației. Cum nu sunt întâmplătoare voltele dese, ezitările și pertractările cancelarului german. Ori interminabilele discuții pe care el și președintele francez le poartă inutil cu o Rusie care, evident, nu va ceda decât când trupele-i vor fi silite să capituleze, știut fiind că Moscova este perpetuu stimulată de concesiile, fie și doar simbolice ale franco-germanilor sau Statelor Unite.
Această împleticire apuseană într-un proces de învățare și adecvare care ar fi trebuit să fie mult mai iute se leagă de lașitățile, prostiile, superficialitățile, omisiunile, inadvertențele și neglijențele ultimelor trei decenii în materie de raporturi occidentale cu Rusia, China, Iran și alți dușmani. E o specie și o consecință a iluziilor și delirurilor progresiste, alimentate de relativism, secularizare și postmodernism, ca și a tentațiilor totalitare, antioccidentale, de care Vestul e departe de a fi liber.
Rămân valabile predicțiile pe care le-am făcut înainte de izbucnirea războiului și în primele sale zile? Categoric. Ucraina va învinge până la urmă, iar Vestul se va vedea nevoit să-și măsoare, să-și nuanțeze și să-și potrivească și să-și amelioreze notabil tacticile și strategiile. Și Ucraina, la fel. Deschisă rămâne doar o singură socoteală. Prețul victoriei. Cât îi va costa pe ucraineni?
Partenerii occidentali ai liderului de la Kiev, mai cu seamă americanii, care au declarat că nu vor pune umărul la debarcarea lui Vladimir Putin, vor trebui să înțeleagă rapid că semnalele lor de respect, considerațiune, venerație, prețuire și stimă față de Kremlin nu-i ajută cu nimic. Dimpotrivă. Încețoșează pe toată lumea, ajutând Moscova să amplifice pâcla și să împăienjenască mințile pe care le tulbură și le întunecă prin sulfuroasele ei campanii de propagandă și dezinformare.
6) Or, de vreme ce Putin a probat cu asupra de măsură că nu respectă nicio normă, nicio lege niciun acord, sau tratat, iar pe de alta că e un lider totalitar cu propensiuni genocidare, e clar, conform celei de-a șasea lecții, că nu se va putea încheia vreun acord negociat cu el, pacea fiind utopie cât va mai rămâne el la cârmă.
7) Ca atare, vom învăța și lecția a 7-a: Putin va trebui învins militar, pentru ca rușii să-l debarce. În acest scop, acțiunea militară nu se va putea de bună seamă rezuma și limita, geografic, la teritoriul ucrainean, ci va cuprinde probabil și Rusia. Al cărei teritoriu include oricum, conform ideologiei Kremlinului, întreaga Ucraină. În esență, Ucraina, care a aderat la axiologia apuseană, e în război cu această ideologie. Or, pentru că procesul de adaptare al Vestului mai durează, e probabil ca ucrainenii să fie nevoiți să mai lupte alte sute de zile pentru a o birui. Câte zile? Greu de spus.
Dar, date fiind duritatea și ferocitatea conflictului militar din primele lui o sută de zile, care depășesc, potrivit unor mărturii credibile, brutalitatea altercațiilor militare din Afganistan sau aiurea, precum și pierderile uriașe înregistrate nu în ultimul rând de armata rusă în acest război cumplit, e probabil ca epuizarea și exsanguinarea ambelor tabere beligerante să se producă mai rapid decât se tem mulți. Ar fi prin urmare cu totul improbabil, presupun, ca anul 2023 să mai găsească cele două oștiri încleștate în conflagrația lor pe ideologie, credințe și valori.