Colaps nervos și revizionism anti-trumpist la Washington și București

Vina eșecului Kamalei? Ați ghicit: Joe Biden. Dixit adulatorii lui de până mai ieri. Acum, circa jumătate din adepții Kamalei, în frunte cu Nancy Pelosi, îl blestemă. Pe Biden, nu pe Obama, care a pierdut, de fapt, a patra sa președinție, la 5 noiembrie 2024. Iar unii ”influensări” au traversat rapid câteva din cele cinci stadii ale durerii: negarea, furia, târguiala, depresia, acceptarea. Unii le parcurg pe primele două concomitent.

Ai fi putut crede că democrații, șocați de înfrângerea lor în alegeri de către Trump și republicani, care se bucură de o legitimitate democratică incontestabilă, după ce au câștigat masiv și votul popular și majorități la guvernatori și în Congres, probabil în ambele lui camere, își vor analiza prăbușirea. Și se vor întreba, ca republicanii după două victorii repurtate de Barack Obama, oare ce anume au greșit și cum trebuie să se schimbe, ca să învingă în viitor?

Răspunsul ar fi simplu. Agenda radicală, extremistă, fascită de stânga, iată ce i-a pierdut. Dar te-ai găsit. ”Șmecherii” din elita cu panaș de la Washington și București caută scuze ieftine și blamează, dacă nu pe Biden, poporul american. Te aștepți ca ”influensării” lu’ pește prăjit” de pe malul Potomacului sau al Dâmboviței să ceară la ONU schimbarea lui: a poporului american. Fiindcă oare cum a îndrăznit acest electorat? Nu-i așa că e ”rasist”? Și ”misogin”?

Se sugerează deci, nici mai mult nici mai puțin, decât necesitatea schimbării națiunii americane. Care s-ar fi dovedit ”nedemnă” de binefacerile cu inflația și imigrația debordantă, ale doamnei Harris.

Nedemnă, apoi, de o țară a cenzurii digitale democrate (instaurate cu ajutor Big Tech, al serviciilor secrete și al presei), generalizate încă din pandemie. De o Americă a boxerilor bărbați biologici zdrobind, ca ”femei transgender” nasurile unor femei biologice. Sau luându-le, ca înotători, respectiv ”înotătoare”, premiile, pentru că așa ”e politic corect”, cum i s-a întâmplat americancei Riley Gaines, făcută zob de presa ultra-progresistă pentru că a îndrăznit să protesteze.

Nedemnă, de asemenea, și de geniul politic extern al Kamalei Harris, de a-l încuraja pe Joseph Robinette să retragă armata SUA din Afganistan într-o debandadă ”de mai mare frumusețea”. Și să-i dea lumină verde lui Putin, la summitul de la Geneva, să invadeze Ucraina. Iar apoi să oprească varii categorii de arme pentru aliații Americii, Ucraina și Israel, după ce amândoi îi oferisă ayatolahului Khamenei, prin ridicarea de sancțiuni pompând zeci de miliarde de dolari în visteria Republicii Islamice, banii și șansa de a-i lăsa pe teroriștii Hamas să cotropească sudul Israelului și să pună de un ”splendid” masacru din sud și din nord, cu aportul colegilor lor libanezi, șiiți, din Hezbollah.

Întrucât poporul american n-a apreciat politica democrată, se sugerează că n-ar fi rea substituirea lui. ”Democratică”, desigur. Poate cu teroriștii palestinieni. Sau cu islamiștii iranieni, adulați de segmentul de extremă stânga din partidul Kamalei. Că nu s-a reușit cu granița deschisă și o imigrație debordantă. Nici cu refuzul identificării pe bază de legitimație cu fotografie sau identificării pur și simplu, fără fotografie, a majorității alegătorilor din statele conduse de democrați.

Dar poate are dreptate senatorul de extremă stânga, Bernie Sanders? Care a osândit fostul său Partid Democrat, pentru că a părăsit clasa muncitoare și s-a dat cu oligarhia? Sau Nency Pelosi care a dezavuat adevărul articulat de Sanders și consideră că pe Kamala ar fi lucrat-o ”valorile și noțiunile culturale”, adică ”Dumnezeu, armele și homosexualii”, cum a spus ea textual, iar nu lăsarea de izbeliște a clasei muncitoare? Sau poate are dreptate C.T. Popescu, mai știi?

Mă întreb: oare care C. T. Popescu scrie adevărul? Cel de azi? Cel de acum opt luni? Cel care susținea mineriada din ’90 a lui Miron Cozma în Adevărul/Scânteia de la începutul anilor 90? 

E amuzant cum progresiștii și extrema stângă, în căutare febrilă de explicații pentru naufragiul lor în alegerile americane, arată cu degetul spre Joe Biden. Sau spre un prezumtiv ”rasism” și ”sexism” al poporului american. Care, într-o coaliție fără precedent în istoria Americii, a bărbaților, femeilor și minorităților, inclusiv a celor de culoare, din care unul din trei au votat pentru Trump, a creștinilor, a catolicilor, a evreilor ortodocși, s-a pronunțat clar, fără echivoc și covârșitor, împotriva partidului oligarhiei woke, cel democrat. Și împotriva unei mișcări care urăște America, urăște familiile ei și valorile ei iudeo-creștine, detestă sportul feminin și libertatea de exprimare și de opinie, practică cenzura și cultura anulării și a politizat și militarizat justiția, asmuțind-o cu o furie oarbă, cu zel și devoțiune fanatică, împotriva rivalului politic.

Dar mare e, vai, dezinformarea, multora. Multe mii de like-uri a recoltat C. T Popescu, care-l acuză brusc pe Biden de ”demență senilă”, întrucât nu și-a pregătit din timp un succesor. (Poate pe C.T. Popescu, te pomenești?).

Influensărul se arată, la un dialog cu Vlad Petreanu, izbit nu doar de știrea victoriei ”egolatriei” lumii prin succesul lui ”Troomp”, cum îl alintă CTP, ci și atât de afectat încât răspândește la pachet, fără să fie corectat de jurnalistul care-l intervievează, fake news-ul grosolan potrivit căruia ”femeile din SUA” l-ar fi ”votat pe Donald Trump în majoritate”. Chipurile. În realitate, a votat o majoritate de 53% din femei pentru Harris, și doar o minoritate de 46% pentru Trump. Ce-i drept, au votat pentru el mai multe femei decât oricând. Și mai multe din minoritățile de culoare. Dar nu în jurnalism adevărat și informații corecte se exersau cei doi domni.

Mai spunea CTP, cu o voce cutremurată de revoltă pompieristică și sufocată de o sfântă indignare (ciocoiască, pare-mi-se, mai degrabă decât proletară) că l-ar fi ”șocat” (pe el, care a trăit în epoca Ceaușescu) faptul că ”2 % din femei l-ar fi votat în plus”, auziți auziți, pe Biden, față de Kamala. (Pentru că avorturile, nenică. Avorturile, nota mea. Împotriva cărora Trump nu se pronunțase).

Scandalizatul dom’ influensăr, un adevărat ”văzător”, văzuse, dixit CTP, ”femei murind”. Văzuse, ține-te bine, ”mii de femei murind sub Ceaușescu”. Le mai ”văzuse” și ”anchetate pe patul de spital de procuror”. (E adevărat că regimul comunist și securiștii lui au comis îngrozitoare crime împotriva femeilor din România, interzicându-le, realmente, avorturile și chinuindu-le în fel și chip dacă erau prinse că și-au întrerupt sarcina. Dar auzind echivalarea României ceaușiste cu America de azi, în care, conform Curții Supreme, e la latitudinea statelor federale să decidă până în ce lună sunt permise avorturile, ori dacă sunt interzise, mi-am zis că, de vreme ce le-a ”văzut CTP pe patul de spital, anchetate”, te pomenești că procuratura ceaușistă scotea în vânzare bilete de ”spectacol”, nu-i așa, ca orice bun cetățean al României să vadă cum sunt anchetate muncitoarele de la Apaca, după un avort, pe patul de spital. Mai, mai că au ce regreta, cei care au trăit de asemenea pe-atunci, că n-au apucat vreun bilet nici oficial, nici la suprapreț, la înscenările procuraturii).

Acestea fiind spuse, CTP mai regretă că alegătoarele americane (ajunse pasămite la momentul româncelor, sub Ceaușescu: mă întreb, oare de unde așa un declin brutal cu democrații de 4 ani la putere? ) ar fi ales s-o snobeze pe Harris și după presupusul ”machism” al discursului lui Trump din Pennsylvania, care le-ar fi ”bătut pe femei peste față cu un penis de mari dimensiuni”.

Cât despre ”demența senilă” a lui Biden, spunea acum vreo opt luni CTP, specialistul în Casa Albă, în creștinism, în tenis, în femei, în avorturi, paturi de spital și în mai orice altceva: ”Îmi vine să urlu când felurite madmuzele și fârțângăi, precum și alți vorbeți de televizor, anunță cu zâmbete satisfăcute „Biden a comis încă o gafă”. De fapt, insinuează pe față, dacă se poate spune așa, că președintele Biden este desprins de realitate, dus cu capul, senil. Așa-zisele „gafe” ale lui Biden sunt, în mare majoritate, niște confuzii cel mult amuzante de nume și țări, care n-au provocat nicio reacție din partea celor confundați. De ce are astfel de scăpări? Simplu, pentru că e cât se poate de concentrat pe problemele de fond ale Statelor Unite și lumii întregi. Pe care le tratează mereu rațional, cu precizie și elocvență…”

Si dă-i si luptă. Si luptă si dă-i. Așa, așa. Cu precizie și elocvență: ”așa-zise gafe”. E ”cât se poate de concentrat”. Iar acum, subit, ”demență senilă”?

CTP (pe care nu-l deranjează că preferata lui, Kamala Harris, a mințit poporul american timp de ani de zile, în legătură cu declinul cognitiv al lui Biden) nu e singur, firește.

Am mai văzut mulți, delirând. Între ei, un informatician evreu, de peste ocean, devenit la bătrânețe așa zis ”istoric”, comentând alegerile americane fără să reușească să vadă nici măcar un singur motiv real de nemulțumire la americani, care să fi motivat uriașa schimbare politică generată de majoritatea cetățenilor SUA la urne. Pentru el, toate, dar toate, ar fi fost în regulă, iar nemulțumirile ”fantezii” și ”fantoșe”, iscate de propaganda republicană. Iar asta în condițiile în care propaganda democrată a dominat copios nu doar financiar, ci și în materie de televiziuni, posturi de radio și ziare mari arondate administrației Biden-Harris.

Mă doare în cot de mincinoși. La fel, de ideologi, sau de fanaticii îndoctrinați până în măduvă, care s-au deconectat de realități irevocabil, pentru că se întâmplă ca realitățile să contravină ideologiei și religiei lor anti-Trump. Astfel încât nu pot vedea decât presupusul lui ”rău malign” din ochiul detestaului, ”ucigă-l toaca”și spală cu Dero Lux orice prăbușire etică a fasciștilor stângii.

Și, la urma urmei, de ce nu? Nu ne găsim oare în epoca post-adevăr? În lumea presei care minte sistematic? În lumea lui ”1984”, în care Orwell ne învață că, la ministerul Adevărului, nu contează ce-ai spus și scris ieri, de vreme ce mâine vei avea ocazia de a revizui din temelii toată istoria și de a o rescrie din scoarță în scoarță? De ce să ne supere un CTP?

Într-adevăr. N-avem decât a-i dori stângii radicale s-o țină tot așa. Ca să nu mai câștige niciodată, dar chiar niciodată vreun scrutin prezidențial. Sau alegeri legislative. Până la loc comanda, domnilor. Continuați, dar. Continuați!

Dar de oamenii astfel ”influențați” de anti-trumpismul cu spumițe, ba nu, cu abundență de spume la gură, chiar îmi pasă. Pentru ei și alții ca ei mă ostenesc zi de zi, jurnalistic, aici, de vreo trei ani. Și de alți 30-40, altundeva.