Insolența lui Fauci și transformarea democrațiilor în dictaturi

Am ajuns după decenii (și secole) de dispreț față de adevăr în așa un hal, încât mulți dintre noi nu-l mai suportă. Îi înfurie. Așa că oamenii care le spun adevărul sunt respinși indignat. Sunt tratați ca mincinoși, propagandiști, vanitoși, orgolioși, extremiști, fasciști. Iar mincinoșii sunt ridicați pe scut.

Proba generală a transformării societăților occidentale în vaste laboratoare de întors adevărul pe dos, de spălare pe creier și îndreptare a urii generale față de cei care stăruie să rostească adevărul, s-a dat în epoca epidemiei de covid. Zisă pompos și înfricoșător: ”pandemie”.

Iar fața Minciunii cu majusculă care s-a impus atunci cu tot cu o dictatură medicală în mrejele căreia am fost momiți toți, eficient, să cădem, îi aparține lui Anthony Fauci.

Înainte de a recapitula ce s-a făcut sub acest individ cu America și cu întregul Vest (cu excepția parțială a pe-atunci mult demonizatei Suedii) să consemnăm că, în epoca lui Fauci, trebuie fixat momentul zero, așa-numitul ground zero al democrațiilor apusene. Care au capotat atunci nu doar și nu atât la capitolul sănătate, mai ales mintală, cât la cel al datoriei prezervării și apărării libertății, a drepturilor civice, a democrațiilor liberale.

Dar acest ground zero al deconstrucției adevărului a fost pregătit temeinic și din timp

Atentatul monstruos la adevăr, pornit lent, din multe părți ”intersecționale”, a pornit pe nesimțite, cu mult înainte de Fauci. A fost demarat între altele prin îngroparea limbilor și gramaticilor noastre în confuzie de pronume. Și de câte altele. A gândirii strâmbate de relativism. A bunului simț în părelnică înclinare în fața presupusei ”victime”, precum și în fața credinței în ”știință”. Prefăcută într-un idol.

M-am întrebat: când m-am confruntat cu laboranții metamorfozei adevărului în minciună? Momentul inițial se pierde în negurile memoriei, pentru că eram copil, în comunism. Înainte de aemigra am învățat să citesc Scânteia, în speță presa totalitară, printre rânduri. Devenisem deja alergic la dezinformare și manipulare. Am crezut apoi că am exorcizat pericolul, lucrând la un post public occidental supus unui strict cod jurnalistic, anti-propagandistic.

Dar mincinoșii au știut să-l eludeze sistematic și la DW. Mai întâi mi s-a cerut (în van, căci nu am acceptat) să nu mă mai ”îndoiesc” de dogmele ecologiste, ca să nu întăresc ”negaționismul”. Or, am replicat într-o notă de protest semnată împreună cu alți doi jurnaliști vesteuropeni: ”îndoiala face parte din meseria bine făcut a ziaristului”. Mi s-a cenzurat apoi un text pentru că în 2014 nu aveai încă ”dreptul” să spui adevărul despre Putin. În speță, că e ”fascistoid”, cum îl caracterizase după invadarea Crimeei filosoful francez Bernard Henri Levy.

Redactorul șef, un rus ortodoxist, n-a agreat calificativul. Iar șeful meu de redacție n-a cârâit nimic. Nici pâs n-a spus. A acceptat cenzura vesel și indiferent. Apoi, după ani, avea să mi-o aplice el însuși. Ceea ce nu i-a cauzat. Căci a continuat să se bucure de avantaje și privilegii. Inclusiv în România. Iar mie, aparent după intervențiile unui președint al României, dacă nu și după spumele la gură ale unui ministru berlinez LGBT, cică de ”dreapta”, al guvernului Merkel, să mi se spună, pentru că nu eram destul de progresist, să nu mai scriu chiar așa de multe texte. Prea comentam liber și în răspăr cu Zeitgeistul, subiecte precum covid, România, Israel și UE. Prea discutam fără ochelari de cal și în duhul libertății valorile sociale, normele morale și de drept și orientarea politică a elitelor românești și apusene.  Și derapajele lor. Am continuat să scriu asiduu. Și am respins între altele categoric, spre enervarea șefilor mei de la DW, să accept și să nu critic, în comentariile mele, coerciția vaccinărilor impuse de o elită care transpunea cu sfințenie și obediență stalinistă tot ce decreta țarul Fauci.

Nefăcutele țarului covid

Wall Street Journal se arăta mai nou indignat de ceea ce, după peste o jumătate de deceniu de minciuni, a ieșit la iveală despre Anthony Fauci. În cauză sunt minciunile unuia din principalii stâlpi ai dictaturii medicale instalate de stânga în emisfera occidentală în siajul epidemiei. Deși iertat de pedeapsă cu autostiloul lui Joe Biden, grațiatul Fauci a refuzat, dizgrațios, să răspundă unor întrebări elementare ale Congresului, manifestând un enorm dispreț față de senatorul Rand Paul, care-i punea întrebări justificate. Justificate între altele de jurnalul fostului țar al ”combaterii” virusului covid 19. Despre originea căruia arogantul birocrat îndrăgostit de sine însuși, precum și de putere, a știut aproape din capul locului că provenea de la un laborator de cercetare finanțat, din pricina lui, cu banii contribuabililor americani. Dar a mințit sfruntat, ani la rând.

Reiese din acest jurnal, consemnat într-un computer guvernamental, că Fauci știa deja la 26 ianuarie 2020 că virusul nu scăpase din piața de animale din Wuhan, cum a pretins și s-a pretins ani la rând. Criticii acestei teze, între care și autorii blogului de față, s-au văzut supuși masiv cenzurii în presă și în rețelele sociale, ca presupuși ”conspiraționiști”, cum ne-a calificat mincinosul dregător. Fauci ar fi dictat apariția unui articol pseudoștiințific menit să discrediteze informația scăpării virusului din laborator.

A urmat o maree de asemenea articole colportând minciuna, manipularea și dezinformarea, menite să-l disculpe pe el. Pe Fauci. Precum și pe comuniștii chinezi.

Fauci i-a convins pe lideri de stânga și extremă stânga americani, ca Gavin Newsom și Bill de Blasio, să închidă școlile și să impună lockdown-uri catastrofale pentru sănătatea copiilor și adolescenților americani, precum și pentru economiile apusene.

Apoi a mințit, pretinzând că nu le-ar fi cerut. Tot Fauci e în spatele unor ample distrugeri de informații și dosare legate de problema virusului Covid și de încercările lui de a-și ascunde nefăcutele. Convocat să depună mărturie în Congres,  fostul ”țar” a refuzat de 111 ori să-și asume nefăcutele cu care l-a prins, între alții, senatorul american Rand Paul. A venit înconjurat de avocați spre a invoca repetat, deși e grațiat și nu mai poate fi tras la răspundere penal pentru crimele comise împotriva poporului american,  al cincilea amendament al Constituției. Amendament care-i permite să refuze să se învinuiască singur. Totodată, Fauci, fostul șef al National Institute of Allergy and Infectious Diseases (NIAID) l-a acuzat pe senatorul care-l convocase, că ar fi obsedat să-l trimită pe el, Fauci, după gratii.

Unde de fapt îi este locul, așa cum reiese din voluminosul său jurnal. Realitate ae că Fauci pare să fi fost personajul cheie care a împins finanțarea, pe banii contribuabililor, a experimentelor de amplificare a virulenței virușilor covid în laboratorul chinez din Wuhan. Viruși care au scăpat din laborator și au provocat pandemia. Ceea ce a generat panica întărită de tratamente greșite. Panică de care s-au folosit responsabilii din Vest spre a introduce dictaturi medicale în tăcerea și cu aprobarea explicită a presei și a unei mari părți a unor națiuni smintite și intimidate. Dictaturi, de care s-au folosit mișcările extremiste și totalitare de felul Frăției Musulmane, infiltrate în universitățile de elită apusene, cu ajutorul sutei de miliarde de petrodolari pompate în ele de țări precum Qatar.

Pentru ce? Pentru a spăla creiere și a manipula

S-a dezinformat decenii, sistematic, în aceste universităâi și dincolo de ele cu ajutorul unor profesori extremiști și antisemiți, ca Chomsky, Sachs ori Mearsheimer, ”profesorul preferat” al antisemitului izolaționist de dreapta, Tucker Carlson. Spre a întoarce adevărul pe dos și în chestiunea Israelului. Acești ticăloși cu robă și epigonii lor, inclusiv profesori antisemiți, evrei, n-au mințit sfruntat doar spre a alimenta narativul antisionist și pro-islamist, ci și spre a-l promova pe cel putinist. Despre Ucraina.

Ca și pe cel comunist, chinez. Au făcut o sumă de predicții false, cum reliefau recent preopinenți în rețelele sociale. Astfel, în timp ce scriam la DW și pe acest blog, încă din prima zi a războiului, că ”victoria va aparține Ucrainei”, ”expertul” prof univ. de politică externă Mearsheimer afirma în februarie 2022, potrivit colegului său americano-ucrainean Roman Sheremeta, care i-a cules perlele, că ”nu crede că Rusia va invada”. Un an mai târziu, că ”ucrainenii sunt condamnați să piardă”. În ian. 2024, că ”e ridicol să se creadă că Ucraina poate rezista”. În apr. 2025, că ”nu e de conceput ca Ucraina (independentă) să supraviețuiască acestui an”. Tot el a prevăzut că ”Rusia va cuceri Harkovul și Kievul, va controla Donbasul până la finele anului, iar armata ucraineană va rămâne fără militari”.

De ce mai sunt crezuți ”savanții” falși?

Sheremeta răspunde just dar incomplet și la această  întrebare privind credibilitatea aiuritoare a mincinoșilor. Potrivit lui, ecologia modernă a informației răsplătește încrederea în predicția falsă, dar afirmată cu încredere, favorizând-o în fața celei juste, articulate calm.

De ce mai e creditată minciuna? Dintr-un mănunchi de alte motive. Unul din ele e plictisul. A proroci apocalipsa e distractiv. Și de mare succes de public.

Apoi, pentru că, imersați în relativism, perversiuni și idolatrii, am pierdut contactul cu adevărul. Am înlocuit credința în D-zeu cu aceea în ”știință” și semizeii ei. Ca Fauci. Or, știința nu e de ”crezut” ci de știut, pe bază de probe și, vorba lui Karl Popper, de falsificabilitate. Iar, idolul dă greș. Negreșit. Ceea ce smintește. Ceea ce angoasează. Or, ”calmează”, parcă, ideologiile totalitare.

În timp ce mobilizează, instigând și aprinzând masa. Căci sunt simple și tind să explice orice, satisfăcând orgoliul idiotului de a crede că ”a înțeles”. Iar pe ceilalți, propagandiștii extremiști ai teroriștilor, îi intimidează, amenințându-i cu măsuri, cenzuri și violențe. Așa că mulți acceptă, înspăimântați, să tacă în reacție la teorii alăturea cu drumul ale conspirației. Ca antisemitismul. A căror răspândire se normalizează, pentru că tot mai puțini îndrăznesc să li se opună public, clar și curajos. Căci faptele și realitatea sunt scoase în afara legii. De politicieni care fac cu ochiul masei smintite, spre a nu-și compromite șansele electorale.

E evident că infatuatul Fauci, smintit de înfumurarea care vine la pachet cu anii mult prea îndelungați și numeroși în care s-a aflat la putere, precum și cu trufia acumulată pentru că a reușit s-o exercite mult timp arbitrar și discreționar, a manifestat dispreț față de poporul american, reprezentat de Congres și că trebuie pedepsit pentru lipsa lui de respect.

La fel de clar e că America și lumea au dreptul la răspunsuri realmente oneste, adevărate și complete despre dictatul covid și inginerii metamorfozei sociale, desăvârșite în pandemie.

Nu au doar dreptul la ele, ci o imensă nevoie. Căci minciunile alimentate de presa și elita culturală progresistă, iar mai nou de extrema dreaptă, au săpat și nimicit încrederea generală în instituții și mass-media, au împuternicit corpul influencerilor neonaziști de stânga și de dreapta, au deconstruit și distrus reperele morale și intelectuale ale unor generații de europeni și americani. Iar la toate acestea s-a ajuns întrucât în reacție la criza generală de încredere, s-a confere credibilitate nu faptelor și probelor, ci argumentelor de autoritate. Avansate de inși ca Fauci, Mearsheimer și compania.

Refacerea unei încrederi generale justificate de realități înseamnă, înainte de orice, restabilirea adevărului și judecarea și condamnarea celor vinovați pentru ocultarea lui. Căci altfel, democrațiile noastre sunt condamnate la moarte.