Regretabila moarte prematură a senatorului Lindsey Graham, un veritabil om de stat între senatorii americani din toate timpurile, n-a fost lipsită de orice noimă.
Căci intrarea în eternitate și funeraliile unui aprig partizan al alianțelor, în interes american, ale SUA cu Israelul și cu Ucraina, au împins în față și conștientizat o stare de fapt care, în ciuda tematizării ei asidue, de ani, în textele acestui blog, a rămas refulată, ecranată, ascunsă, escamotată, ocultată.
O reia și o discută azi, în New York Post, Zineb Riboua, într-un articol intitulat ”US is fighting one war on many fronts against axis of Russia, China and Iran”.
Autoarea, o cercetătoare la Center for Peace and Security in the Middle East Hudson Institute, admite, din titlu, evidența (abundent reflectată de știrile zilei, săptămânilor, lunilor și anilor trecuți) că ”SUA luptă într-un război pe mai multe fronturi împotriva Rusiei, Chinei și Iranului”).
Or, din unghiul unui blog care n-a omis nicio zi, de la debutul războaielor din Ucraina, Israel și Iran încoace, fără să articuleze și să analizeze cele mai importante informații legate de aceste conflicte militare legate evident între ele, e bine să ne întrebăm de ce e de părere autoarea acestui articol, că titlul ales de ea ar semnala o noutate.
Nu e o ”noutate” decât cei care au insistat, ani la rând, să se lase orbiți de agitprop și dezinformări.
Conexiunile devoalate de întâlnirile de la Washington
Realitatea este că mare parte din Vest a ales, din februarie 2022 încoace și, mai ales, din octombrie 2023, să se înșele. A ales, pentru că, aflate în ascensiune, dreapta extremă din SUA și din Europa a vrut să creadă în Putin, la fel ca și extrema stângă. Și pentru că ambele extreme sunt copios stăpânite de antisemitism. Așa că ura față de evrei le obturează multor spălați pe creier și smintiți de propagandele totalitare privirea lămuritoare asupra războiului împotriva regimului islamist, teocratic, terorist, mafiot și genocidar de la Teheran. Ca și asupra legăturilor lui cu alte teatre de război.
Or, cele două conflagrații sunt clar legate între ele și privesc îndeaproape securitatea Americii, așa cum le vedea lucidul senator Lindsey Graham. Ale cărui funeralii au prilejuit marți cele două întrevederi la nivel înalt ale președintelui SUA cu omologul său ucrainean, Zelenski, precum și cu premierul israelian Netanyahu.
Cele două summituri paralele au scos în evidență legăturile strânse, operaționale, financiare, tehnologice, strategice, dacă nu și pe cele ideologice și axiologice, între conflictele din regiunile de proveniență ale interlocutorilor lui Trump.
Legăturile lor neideologice, tehnologice și militare
Zineb Riboua amintește de ele. De pildă de dronele iraniene, de care s-a folosit Rusia din debutul agresiunii Moscovei în Ucraina. De ajutorul în acest domeniu oferit de tehnicieni iranieni, care au ajutat Rusia să opereze dronele în Crimeea, iar apoi să-și construiască o fabrică proprie în Tatarstan. Apoi e parteneriatul cu China comunistă, care cumpără 90% din petrolul iranian, un țiței sancționat. Și care oferă tehnologie cheie Gărzilor Revoluționare Islamice iraniene.
China comunistă urmează să livreze Iranului, în următoarele săptămâni, sute de sisteme de rachete antiaeriene portabile. E vorba de proiectile activate de la umărul militarilor împotriva avioanelor și elicopterelor inamice. Teheranul și Beijingul au un contract pentru 3-400 de MANPADS, inclusiv rachete chinezești de tip QW-12 și FN-16, semnalase, azi, Jerusalem Post. Tranzacția s-a efectuat prin intermediul unei firme din Hong Kong.
E vorba aici, clar, nu de cooperări punctuale ci de o ”rețea strategică”, sino-ruso-iraniană, crede, pe drept, Riboua. Care greșește însă, considerând că obiectivele israeliene și ucrainene ar fi diferite, că Ucraina ar căuta să-și apere independența, iar statul evreu să restabilească descurajarea compromisă de mega-masacrul genocidar comis de jihadiștii interpuși ai Iranului la 7 octombrie 2023.
Nu e adevărat.
Obiective și valori
Și ucrainenii și israelienii, ba până la urmă și americanii luptă pentru independență și stilul propriu, occidental și democratic de viață. Care, în lumea globală, sunt amenințate de state și regimuri totalitare, antioccidentale, antidemocratice și genocidare, hotărâte să distrugă Vestul, democrațiile și ordinea mondială, preluând de la americani și aliații lor apuseni supremația pe glob. Astfel încât să se substituie puterii SUA și a Vestului și să rămână, eventual după eliminarea concurenței, mai degrabă decât împreună cu ea, unica forță la butoanele planetei.
Mai bine decât omologii săi apuseni pare să fi intuit situația președintele Ucrainei, Zelenski, liderul cel mai pățit și deci și cel mai avertizat dintre toți. ”Aflați în al cincilea an de război, ucrainenii rezistă acelorași atacuri teroriste – de rachete balistice și de drone – efectuate de regimul iranian, actualmente în Orientul Apropiat și regiunea Golfului Persic.
La rândul său, Riboua are dreptate să evidențieze, în NYP, că forțele rusești susțin extinderea influenței islamiste, iraniene, în Africa, în Sahel, în nordul continentului negru (în speță în Libia) precum și în Asia. De exemplu în Siria.
Din aceeași bătălie fac parte, cum just apreciază el, și competiția cu regimul Chinei în Indo-Pacific, și războiul Rusiei în Europa.
Ce e de conchis
Autoarea trage și concluzia corectă, de care însă elitele europene (și americane de extremă stângă și dreapta) nici nu vor să audă. După cum just conchide Riboua, SUA n-ar trebui să abordeze toate conflictele regionale evocate în mod separat și independent unele de altele, ci comprehensiv, ”întărind alianțele noastre cu Europa, Israelul, statele din Golf și Ucraina”.
Ce uită să menționeze articolul său, altfel extrem de util?
Declarata opoziție față de ”lumea unipolară”, citește anglo-americană, promovată pe toate planurile politice, economice, diplomatice și, nu în ultimul rând militare, de către Rusia putinist-kaghebistă, China comunistă și Iranul islamist, prin forțe proxy, prin armate și agresiuni proprii, prin BRICS, ONU, CPI și alte organizații și curți internaționale: iată baza alianței tiraniilor care lipsește din tablou.
După ce-au pierdut ani de zile – un răstimp cheie – în a recunoaște adevărata natură a nefăcutelor demarate de Putin din 2008, 2014 și 2022 încoace, și de Iran din 2023, strategii și liderii americani și europeni ar face bine să admită grabnic, în fine, realitatea. A o rata ar însemna distrugerea.
Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.
Donați o singură dată
Donați lunar:
Alegeți suma:
sau puteți introduce suma pe care o doriți:
Vă mulțumim pentru susținere și încredere!
Vă mulțumim pentru încredere și susținere!
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Bun articol Dom Iancu.
Parca as adauga ca fromoaxa ce formatoare de opinie, pe nume Laura Loomer, a intors macazul. Mai jos o analiza a Kiev Independent, cu interviu cu tot. Pacat ca nu-i tradus in Romana dar e usor de facut cu google translate.
De ce va semnalez interviul e pentru ca e reprezinta o caracteristica. Caracteristica a oamenilor fara principii solide. Ori, daca preferati, inlocuirea principiilor cu stereotipii.
Trebuie sa moara un om ca Linsey Graham ca lumea sa vada, „citind-ul” ca razboaiele astea sunt conectate. Trebuie sa moara acest om ca Congresul si Trump sa legifereze legatura dintre ele? Ce dracu mai trebuie ca Vece sa fie trimis in pi..da ma-si? PLS excuse my French. L-ati laudat de mai multe ori; si criticat nu spun, dar e un om dus de val. Zelenski ar trebui beatificat. Si inca mai circula tampenii cum ca ar fi cocainoman…
All in all, vad asa de pe margine ca se incropeste o linie dreapta. Bibi a vb cu Zele in Washington, un vapor rus din Caspica cu marfa pt Iran a fost dat la fund de ucrainieni etc. Mai jos interviul lu aia cu RT si Telegram in cap pana nu demult.
https://www.pravda.com.ua/eng/articles/2026/07/28/8046161/
Eu vad altfel cauzele si circumstantele „luminarii” Laurei Loomer in privinta Ucrainei.
Laura este evreica mandra de religia si etnia ei ei si consecventa sprijinitoare a Israelului.
Istoric, nu au curs fluvii de iubire intre ucrainieni si evrei.
La inceputul agresiunii rusesti impotriva Ucrainei, in 2022, nu existau multe motive ca Israelul sa sprijine Ucraina si sa riste sa-l „supere” pe Putin,
Agresiunea esuata contra Ucrainei a slabit Rusia strategic. Rusii au fost siliti sa se retraga din bazele navale si aeriene pe care le aveau in Siria si nu au mai putut sprijinit regimul lui Assad, care s-a prabusit.
Daca inainte de razboi Iranul era un client al Rusiei, dupa 2022 relatia intre ele a devenit de dependenta reciproca in industria armamentului si cea energetica.
Cotitura s-a produs insa odata cu atacul Hamasului din 07/10/2023. Kremlinul s-a raliat complet diplomatic si militar Hamasului si si-a declarat ostilitatea fata de Israel, in cadrul strategiei propagandistice de a se auto-prezenta ca „campion al Sudului Global” si alte gogonele,
Israelul si Ucraina au acum din toate punctele de vedere aceiasi dusmani, Iranul si Rusia, legati prin alianta lor totala si formala.
Ce vreu sa spun e ca Putin a luat in Octombrie 2023 decizia deliberata si explicita de a conecta „actiunea militara speciala” din Ucraina cu razboiul prin proxy si mai apoi direct al Iranului p-entru nimicirea Statului Evreu.
Decesul regretabil al senatorului Graham a fost numai ocazia lui Netanyahu si Zelensky sa se intalneasca.
Dom Stefan, sunt filosemit convins. Nu ma va prosti nimeni. Dar contrar acceptiunii majoritare semidocte, evreii nu sunt unitari. Ba, chiar as indrazni a spune ca sunt divizati. Ca dovada treaba cu Laurica impotriva lui Zelica. Contextul geopolitic de care vorbiti e concludent dar pana la urma cat din propriile principii poti da din tine fara sa ajungi sa fi definit impostor?
Pe mulți israelieni (și evrei) istoria celui de-al Doilea Război Mondial și antisemitismul virulent al ucrainenilor i-a înșelat în chestiunea evaluării conflictului ruso-ucrainean. Laura Loomer a făcut parte dintre ei. Mai lucizi ne-am dovedit noi cei care, din capul locului, am hotărât că nu poate fi bine pentru democrații, deci și pentru singura din Orientul Apropiat, să se accepte aruncarea în aer a ordinii mondiale printr-o agresiune și invazie. Mai ales că ambele au vizat o națiune care se hotărâse să îmbrățișeze sincer libertatea și valorile occidentale. Deci nu mai era cea care să alăturase, în parte din ură pe bolșevicii genocidari, considerați ”evrei”, naziștilor. Noi am avut dreptate și Laura Loomer, trezită la realități și de Lindsey, și de prîbușirea în antisemitism a unei părți din MAGA, cea a lui Tucker și Candace, a făcut spre cinstea ei volta. Chit că a făcut-o din unghiul meu tardiv. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată. Altfel spus, nu trebuia să se aștepte 7 octombrie pentru înțelegerea necesității ajutorării Ucrainei. Mai rapida și mai decisiva ei ajutorare ar fi putut împiedica poate, chiar, 7 octombrie 2023.
Ma bucur ca-mi raspundeti repede. Nu stiu diferenta de fus orar dar cred ca stiti ca eu sunt in Ontario…
Stilul epistolar e cam pe duca si chiar daca are beneficii evidente, un dialog „in timp real” poate aduce un plus.
De darul intelegerii, va rog sa definiti, cotez, „antisemitismul virulent al ucrainenilor”. Taica-meu tot imi spunea de „Tatuca Machno”. A fost si spitalizat in Brasov daca nu ma insel. A murit prin Franta. Vorbim despre o foarte tulbure perioada de timp.
Catastrofa de la 7 octombrie 2023 a fost provocat de incompetența crasă și reaua voință a capilor armatei și serviciului de securitate Shabak israelian.
Ei au blocat alertarea militarilor de pe teren și împrăștierea participanților festivalului muzical Nova, unde au fost uciși 400 de israelieni.
Erau mai preocupați de înlocuirea lui Bibi decât de îndeplinirea misiunii pentru care au depus jurământ.
Nu are legătură cu Ucraina.
Eu am fost de la început contra agresiunii ruse pentru că o priveam din unghiul cetățeniei mele române.
Astea fiind zis, prea mulți israelieni au privit cu indiferență și neutralitate monstruozitatea agresiunii rusești.
Prim-ministrul din perioada respectivă, Naftali Benet, a avut chiar aroganța ridicolă să încerce să medieze între Rusia și Ucraina.
Întorsătura pronunțat antisemită și pro-teroristă a politicii Kremlinului după 7/10/2023 ne-a făcut mai pe toți să vedem lumina.
Dom Stefan, e absolut contrariant ce spuneti. Adica doar dupa ce Hamas a facut abominabilul/animalicul atac in care au murit 1200 de oameni nevinovati, dvs spuneti ca ce face anticristul de Putin a devenit evident?
Numai după atacul Hamasului, quasi-totalitatea opiniei publice israeliene și guvernul țării au început să se opună complet Rusiei, și asta pentru că Putin a îmbrățișat și el total Hamasul și Hizballah. Eu descriu o situație de fapt, așa cum o văd eu.
E greu de inghitit.