A simți enorm și a vedea sau a orbi monstruos: despre druzi, creștini și evrei

Hamas și patriarhul latin, Pizzaballa, pretind că IDF ar fi atacat ”o biserică din Gaza”, unde ar fi fost ucise două persoane.

Israelul nu atacă din principiu lăcașuri de cult. Incidentul ar fi avut loc în estul orașului Gaza, iar armata israeliană investighează. Până vom afla ce s-a întâmplat cu adevărat, să consemnăm că știm, oricum, ce i s-a întâmplat în Siria lui George Ișoh/Ishoh.

Meșteșugarul creștin din localitatea siriană Hazakah a pățit-o pentru că a crezut în lege și dreptate, iar nu în șaria. Niște teroriști musulmani mascați l-au împușcat pe Ishoh în fața casei sale, pentru că refuzase să achite Jizya/Gizia – tributul mafiot. Istoric, e o taxă impusă de islam, pe bază de Coran, minoritarilor creștini. Sau evrei.

Martirizarea lui Ishoh n-a făcut valuri nici în lumea islamică, nici în biserici. Oare de ce?

Or, cele mai vechi comunități creștine din lume au rezistat în Israel, Liban, Siria și Irak timp de două milenii. Acum dispar în ritm alert din trei din aceste patru țări. Nu pentru că n-ar putea fi ajutați creștinii.

Ci pentru că frații lor din Vest i-au părăsit la greu. Pentru că refuză, vai, să-i ajute și îi trădează, mințind involuntar în defavoarea creștinilor, ca să-i radă pe evrei.

Cum? Demonizând Israelul în timp ce-i protejează pe teroriștii islamiști. Care-i urăsc la fel de mult pe evrei (și, evident, statul evreu, evreul națiunilor), precum toți antisemiții de pe glob. Inclusiv, firește, cei nominal creștini din Europa, Canada și Statele Unite.

În schimb, bonomul creștin de stânga care nu sesizează neam bârna din ochiul musulmanilor extremiști, descoperă cât ai zice pește, așa cumsecade cum e,  paiul din al israelienilor. Văz enorm și simț monstruos, pare că-ți spune și ierarhul său din Țara Sfântă, când e de osândit ”colonistul”.

La Taibeh, un oraș creștin de pe malul apusean al Iordanului, israelieni dintr-o așezare din apropiere, luată frecvent în vizor de către teroriști palestinieni, s-au răzbunat, făcând un foc în cimitirul din apropierea bisericii Sfântul Gheorghe. N-au fost victime. Nici pagube mari.

Totuși, instantaneu, înalți clerici precum preafericitul Teofil al III-lea și patriarhul latin, Pizzaballa, au efectuat la fața locului o vizită de ”solidaritate” și au condamnat ceea ce consideră a fi ”facilitarea hărțuielii creștinilor din zonă” de către autoritățile israeliene. Care nu i-ar pune sub control pe ”coloniștii” din așezări, dar ar periclita existența celor 50.000 de creștini palestinieni de pe malul apusean al Iordanului. Ca și cum pericolul pentru acești creștini ar emana de la israelienii din așezări, mai mult decât de la islamiștii din zonă.

Sunt violențele comise de civili evrei asupra civililor de altă etnie sau religie permise?

Defel.

Nu sunt mai puțin condamnabile decât altele. Mai ales dacă se termină cu crima uciderii în bătaie a cuiva, precum americano-palestinianul Saifullah Musallet.

Nu se pot admite astfel de fapte oribile, ori accepta să rămână nepedepsite.

Și violențele unora nu le justifică pe ale altora.

Ce altceva e inacceptabil? Și care e motivul tăcerilor vinovate?

Dar la fel de puțin admisibilă e indignarea selectivă. Ignorarea unor crime. Sau exagerarea importanței unor violențe în termeni relativi și absoluți, ca să ne punem la adăpost de răzbunări islamiste. Și ca să putem, eventual, răspândi narative antisemite, trecând sub tăcere fapte net mai sângeroase săvârșite (de pildă împotriva creștinilor din Tartus, în Siria, de noii potentați de la Damasc). Fapte comise mult mai frecvent de islamiști împotriva evreilor, druzilor, alaviților și a creștinilor israelieni, sirieni sau irakieni. Sau de stângiști și islamiști împotriva evreilor în Europa, SUA ori Canada.

Și atunci? De ce-au tăcut domnii Teofil și Pizzaballa în reacție la uciderile în masă de druzi din comunitățile siriene ale regiunii Suweida? De ce au rămas mute, în debut de genocid asupra druzilor din Siria, bisericile și Consiliul lor Mondial, care nu se dăduseră în lături să vânture acuza aberantă de ”apartheid” la adresa statului evreu, singurul în care populația creștină și cea druză sunt în siguranță și cresc (așa cum crește, de multe decenii, și populația musulmană din Gaza și Cisiordania, supuse chipurile genocidului”)?

Nu știu domnii Pizzaballa și Teofil ce i s-a întâmplat în Siria lui George Ishoh, giuvaergiul creștin din localitatea siriană Hazakah? Sau poate le e frică să-i contrazică pe teroriști? Ori să nu le cânte în strună?

Poate și extremiștii de stânga din presa apuseană sunt terorizați? O fi  mai ieftin, comod și sigur să demonizezi Israelul, în loc să spui adevărul despre jihadiști?

…și inadmisibilitatea falsificărilor complice…

Nu știu BBC și ARD care sunt standardele jurnalistice acceptate în state de drept democratice cu presă publică liberă? Atunci de ce s-a dedat canalul 1 al televiziunii publice germane, ARD, un post cu multe derapaje de extremă stânga, la propagandă antisemită în chestiunea debutului de genocid anti-druz, spre a denigra și calomnia statul evreu?

Pentru că asta a făcut, după cum reiese din analiza ireproșabilă a arabului Ahmad Mansour, un psiholog musulman din Israel ajuns expert în antisemitism și deraieri ale presei progresiste. Potrivit lui, druzii nu revendică autonomie pentru că așa li s-a sculat lor. Sau ”pentru că n-au încredere în guvernul de la Damasc”, cum pretinde ARD, ci pentru că ”se tem în mod justificat că vor fi exterminați. Satele lor sunt asediate, rudele lor răpite, copiii lor împușcați”.

Nu de scepticismul lor politic e vorba, cum sugerează, fals, postul public german, ci de riscul epurărilor etnice care-i confruntă pe druzi, relevă, just, Mansour. Și anume nu din partea unui ”guvern de tendință sunită sub președintele Al Șaraa”, cum edulcorează ARD, ci din pricina jihadiștilor conduși de Abu Muhammad al-Golani, căpetenia islamistă, teroristă, a HTS, o grupare apropiată de al Qaida, al cărei obiectiv principal e nimicirea tuturor celor de alte credințe.

Ahmad Mansour amintește și de alte omisiuni sau erori ale ARD, legate, în opinia mea, de atitudinea de virulentă ură față de evrei a multora din jurnaliștii postului public german. Una împărtășită, cum s-a văzut nu o dată, și de foști colegi ai mei de la Deutsche Welle. Care face parte din ARD.

Falsificând voluntar sau involuntar cele petrecute, jurnaliștii ARD au ”uitat” să menționeze că israelienii au tot interesul să face pace cu actualul guvern de la Damasc, cu care de altfel au și negociat abundent, în acest scop, în ultima vreme.

În schimb, în mod rușinos, jurnaliștii ARD n-au uitat, cum just subliniază arabul musulman Ahmad Mansour, să folosească sintagma privind presupuse ”încălcări ale dreptului internațional” exclusiv când e vorba de acțiuni israeliene, dar niciodată când se pomenește de jihadiști. Or, cei din urmă comit crimele despre care ar fi trebuit să fi fost vorba în relatarea postului public german: epurări etnice, alungări de populații, incendieri de sate, decapitări, violuri.

Despre toate acestea însă, ori despre dreptul druzilor la autoapărare și faptul că statul evreu îi apără, nu ”provoacă”, așa cum mint jurnaliștii germani: tăcere.

 Or, cine minimalizează, banalizează și trece sub tăcere crimele jihadiste spre a demoniza Israelul în timp ce au loc epurări etnice, ”nu informează ci face propagandă”, scrie, lucid, Mansour.

Are dreptate. La fel de rușinos, ba poate chiar mai rău acționează fratele mai mare, britanic, al ARD. E vorba de BBC, pe modelul căruia s-a edificat, după hitlerism, postul public german. În cauză e un film documentar narat la 17 februarie curent, pe postul public britanic, de fiul unui ministru terorist al Hamas, Ayman Alyazouri.

O investigație, condusă de șeful editorial al postului britanic, Peter Johnston, privind încălcarea standardelor jurnalistice în acest film pe drept incriminat și de britanici, a devoalat că BBC a încălcat într-adevăr, cu această peliculă, principiile sale jurnalistice și editoriale proprii, de vreme ce nu a dezvăluit identitatea naratorului. BBC a recunoscut această violare a standardelor jurnalistice proprii.

Dar mai-marii postului britanic au omis, în schimb, să admită că traduc greșit cuvinte cheie. Și că o fac voluntar. Antisemiții de extremă stânga de la BBC au continuat deci să mintă, afirmând, fals, că termenul arab de ”yahud”, care înseamnă ”evrei”, ar putea fi chipurile tradus cu ”israelieni”. Ceea ce e departe de a fi adevărat, după cum confirmă vorbitorii de arabă de la Committee for Accuracy in Middle East Reporting and Analysis (CAMERA) Arabic.

De ce minte BBC în spiritul extremei stângi antisemite?

Pentru că traducerea greșită a termenului de evrei (fals translat ca însemnând (și) ”israelieni”) este menit să ascundă și să disimuleze antisemitismul musulmanilor (palestinieni) și al teroriștilor islamiști din Gaza. Atribuindu-li-se credincioșilor islamici ură pe ”israelieni”, dar nu pe evrei, se sugerează și la BBC, ca și la alte posturi de extremă stânga care-și escamotează antisemitismul, că problema arabilor extremiști și a musulmanilor în cauză nu ar fi existența evreilor (și ura pe ei), ci presupusa ”ocupație” israeliană, revendicările ”militanților” având o prezumtivă ”justificare” (antisionistă), dar nu antisemită.

Ce efecte au manevrele și manipulările descrise?

Pustiitoare. Se distrage atenția de la caracterul genocidar al islamismului și de la pericolul acut confruntându-i pe evrei, pe creștini, pe druzi, kurzi și alaviți, în fapt pe toți minoritarii, etnici, intelectuali sau sexuali, în Orientul Apropiat, spre a se acuza și afurisi cu atât mai violent Israelul și iudaismul, cot la cot cu aliații islamiști ai extremei stângi occidentale.

În plus, se stimulează terorismul. Deci, viitoare vărsări de sânge.

Iată, în rezumat, piesa pusă azi și zi de zi cu zel în scenă, de progresiști și de propagandiștii lor, cu complicitatea unor clerici, organizații internaționale și ong-uri extremiste. Pfui.