România ta. Care nu mai e a mea

Există România mea. Da, e o grădină minunată.

E plină de oameni pe care-i revoltă spectacolul insolenței securiste etalat la cârma SPP și de la Cotroceni în jos, în aceste zile triste.

La granița României curate încep să se afișeze și să duhnească obrăzniciile securiste. De acolo se întinde, irespirabilă, România care nu mai e a mea.

Nu va fi ușor. Va fi Nicușor

La cârma ei nu se știe cine se găsește mai exact. Un președinte? Un securist? Un grup de securiști?

Președintele, ales să reinstituie România curată, n-are chef de ea. Nicușor are chef în schimb să laude ”naționalismul sănătos”, în prezența Patriarhului român și a altor episcopi și oficialități.

Mai are timp, de asemenea, plecat adânc, să primească cu surle și trâmbițe personalități politice expirate, care au blocat drumul Moldovei, Ucrainei și Georgiei spre NATO. Și care n-au făcut bine deloc nici țării lor, nici Europei.

Pentru ce-i lipsește vremea?  Pentru îndreptarea justiției strâmbe. ”Justiția”, care cocoloșește mafia, fărădelegea marii corupții și crima securistă.

De unde până unde se lățește această țară natală străină și ostilă?

Începe cu securiștii (sau lacheii lor) doldora, ca lectori, conferențiari și profesori la școlile superioare ale securității care, dindărătul scutierilor și din spatele diverselor instituții, servicii și poliții interne și externe, îl apără pe ”șefu” (polițist politic aflat în rândul întâi al represiunii) și îi insultă în rețelele sociale pe criticii ștăbimii securiste. Î

În acest răstimp, criticii înjurați agramat se întreabă ce țară este aceea, străină de ei, în care crima imprescriptibilă e răsplătită cu sinecuri pe viață. Și cu pensii speciale care, cumulate cu lefuri de după pensii enorme și ele, transformă în mizilic până și salariul gigantic al șefului statului.

Cine se bucură de un astfel de venit? Omul pe care-l apără un autoproclamat ”recuperator de securiști”, un ex-consilier, ex-secretar de stat, salariat de ”academie de informații”, membru în comitete și comiții. Pe cine apără el? Pe un ofițer din Trupele de Securitate. Acelea care zdrobeau trupuri de tineri la Inter. Azi e general și șef de SPP. Dar și pensionar special și de lux.

Cum își păstrează generalul Pahonțu funcția, tresele și venitul gigantic? Mințind cu nerușinare. L-a demascat deputatul USR Alexandru Dimitriu, într-o postare pe FB care reia mărturii și deducții convingătoare. Potrivit lui,”ofițerul Radu Grigoraș îl indică nominal pe Pahonțu și declară că acesta a acționat în acele zile în zona Universității. Așadar, nu discutăm despre interpretări, impresii sau diferențe de nuanță. Avem o afirmație categorică a lui Pahonțu, contrazisă la fel de categoric de propriii săi subordonați și de un coleg ofițer. Și în privința zilei de 21 decembrie 89 apare aceeași problemă. Pahonțu susține acum că se afla la intersecția străzii 13 Decembrie cu strada Academiei, la o sută de metri de baricada de la Intercontinental. Doar că acest detaliu salvator nu apare în propria sa declarație olografă din 1990. În schimb, maiorul Gheorghe Rădulescu, care avea sub comandă plutonul lui Pahonțu, plasează dispozitivul la intersecția străzii 13 Decembrie cu Bulevardul 1848, actualul Nicolae Bălcescu, adică exact în zona baricadei. …Tot el recunoaște că a intrat într-un dispozitiv de blocare, că militarii săi au preluat scuturi și că accesul manifestanților a fost permis numai după primirea unui ordin. Un pluton aflat cu scuturi într-un dispozitiv care bloca manifestanții nu desfășura o banală activitate de transmisiuni. Nici afirmația că nu lipsea vreun cartuș nu îl exonerează. Poți participa la o acțiune de represiune fără să tragi. Poți bloca, ridica sau preda protestatari fără să consumi muniție. Faptul că nu s-a tras cu arma sa nu dovedește că nu a făcut parte din dispozitiv”.

Dar în țara lui Pahonțu, minciuna, oricât de nerușinată ar fi, suverană e. Cine riscă s-o demaște e calificat de slugile oligarhiei drept ”laș” și ”mincinos”. Făptașii ghiftuiți, mituitorii, mituiții, judecătorii și ștabii cumpărați sunt în schimb alintați, răsfățați, giugiuliți și protejați. Că deh, circulă zvonul că sunt, chipurile, băieți ”buni”. De ”încredere”. Că unii, pasămite, ”au lucrat cu ei”.

Această țară a celorlalți n-a început ieri

Nici alaltăieri. Au populat-o, acum aproape 40 de ani, teroriștii care împușcau oameni la Revoluție și au scăpat nepedepsiți. Ucigașii lui Babu din 1985. Minerii asasini. Gospodinele aplaudace. Vadimiștii. Legionarii. Puciștii parlamentari ai lui Ponta.

Au umplut-o, de nu se mai putea respira, jandarmii găzari ai lui Dragnea și Carmen Dan, care ne băteau și gazau la 10 august 2018.

Și, last but not least, au înțesat-o și o devalizează marii corupți. Care, grație ”dreptății” savonizate, edificate de mafia securistă, au scăpat de condamnări și-și celebrează impunitatea cu banii noștri furați de ei, confiscați inițial de magistrați onești și donați ulterior hoților de către prigonitorii lor din ”justiție”.

Unde se termină această Românie care n-a fost, nu e și nu va mai fi vreodată a mea?

Aș vrea să se termine. Dar ea se perpetuează cu intelectualii și influencerii ”orbi”. Sau chiori. Cu îmbuibații cărora oboseala grăsimea sau lenea le-a închis ochiul capabil să vadă că nu e frumos să poftească la funcții, posturi, laude și fotolii grase, dar obținute și deținute doar cât timp tac complice. Sau, și mai rău, cât timp își deschid pliscul ca să facă pledoarii pro domo. Sau propagandă. Cât timp nu se dau în lături să lase țara la cheremul ucigașilor României oneste.

Nu domnilor, nu ajunge să vă bateți cu pumnii în piept că v-ați despărțit de comunism. Sau că n-ați fost membri PCR. Că n-ați turnat ca alții. Că ați condamnat în sinea voastră comunismul. Sau public, după ce s-a prăbușit. Că v-a plăcut Europa Liberă. Sau BBC. Și ați vorbit de la microfonul posturilor străine. Că ați studiat teologia. Că împreună cu familia, de la patrusopt încoace, v-ați îmbisericit. Sau că aveți alte studii înalte, absolvite la universități de prestigiu în Vest.

Nu ajunge că ați plecat din țară sau ați revenit. Că ați participat la proteste anticomuniste și vreun securist v-a urmărit. Că ați scris câteva articole pe linia dreptei, când toată lumea se înscrisese în partidul antisecurist, în timp ce Securitatea organiza mineriade și se înstăpânea, pe atunci și cu scandal, și fără, în fabricile, băncile, concernele, serviciile secrete și televiziunile României frumoase, transformând țara în putregai și cenușă. Că v-ați distins ca disidenți sau disidenți post-festum și ați susținut condamnarea unui regim ceaușist ilegitim și criminal în gazete, grupuri, instituții, și vizite externe. Sau poate chiar cocoțați în vreo funcție înaltă.

De ce nu ajunge?

Pentru că regimul securist s-a întors în forță și pe față, acolo unde a părut să fie o vreme ”plecat”. Căci cu succes s-a disimulat. Și nu, pericolul nu e, cum crezi, ori afirmi, ”inexistent”. A pleda pentru o schimbare politică, morală și juridică reală, pentru reformă, pentru România curată e a intra singur ori cu partid cu tot în colimatorul justiției, al CCR, al mai-marilor diverselor puteri. Se pierd mandate obținute democratic. Ești anchetat, Ești desființat la tembeliziunile mafiei și în rețelele sociale.

Și nu ajunge și pentru că a lăsa altei generații pe care generația mea și a ta n-a reușit s-o scape de monstrul comunist misiunea de a lupta singură, e o dezertare și-o trădare.

Ai obosit? Ei și? Nu te culca pe o ureche, în iluzia trufașă că ai fi făcut destul și îți poți aroga dreptul de a-ți savura averea. Dimpotrivă, ai făcut puțin! De aceea văd mulți tineri dezabuzați și hotărâți, încă înainte de a începe lupta, s-o abandoneze. Și să se mute în România celorlalți. Sau peste mări și țări.

Pentru că, văzând spectacolul josniciei, ticăloșiei, trădării sau dezertării cuprinzându-i până și pe cei covârșiți de narcisism de la care se sperase salvarea, i-a cotropit descurajarea, depresia și fatalismul strămoșesc. Sau au căzut săgetați și contaminați de păcat.

În ce te privește, dragă intelectualule frustrat?

Ești supărat că pe scut n-ai fost ridicat după cum atâta amar ai sperat? Motiv pentru care ai dezertat? Ești, cum să spun altfel, rău vinovat.

Nu pentru că vrei să te sustragi. Ci pentru că te prefaci. Ca și cum n-ai ști că a fi avut norocul de a fi învățat și a înțelege, vine la pachet cu o răspundere mai mare decât a celor mulți, masificați , analfabeți și ignoranți.

Vine la pachet cu răspunderea față de zecile de mii pe care, fiindcă te ascultă și te admiră, i-ai putea, dacă ai vrea, lămuri. Ca atare, e jalnic și rușinos să nu vrei.

Dar sunt pe pace. Pentru că nădăjduiesc că te va scutura conștiința. Și știu bine că, oricum, cu sau fără ajutorul și aportul tău, va veni (adusă de România reală, de realitățile ei) și vremea socotelii. Și apoi, timpul marii uniri.

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.